Plata despăgubirilor civile în cazul infracţiunii de tăinuire

Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 43/A din data de 08.02.2017

Art. 270 Cod penal

În cazul infracțiunii de tăinuire, inculpatul este obligat în solidar cu autorul infracțiunii de furt la plata despăgubirilor solicitate.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș la data de 11.08.2016 sub nr. 536/289/2016 inculpații D. P. și B. I. A. au declarat apel împotriva sentinței penale nr. 138/22.07.2016 pronunțată de Judecătoria Reghin.

În motivarea apelurilor s-a solicitat reducerea pedepselor stabilite de prima instanță, iar pentru inculpatul B. I. A. s-a solicitat și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, precum și înlăturarea obligației la plata despăgubirilor civile.

Inculpații nu au dorit să facă noi declarații în fața instanței de apel.

S-au depus înscrisuri.

S-a întocmit Raport de evaluare pentru inculpatul B. I. A.

A fost asigurată asistența juridică prin apărător ales, respectiv desemnat din oficiu.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de control retine urmatoarea situație de fapt:

Prin sentința penală nr. 138/22.07.2016 pronunțată de Judecătoria Reghin, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 396 alin. (1), (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul, B. I. A., pentru comiterea infracțiunii de complicitate la art. 48 al. 2 C.p., rap. la art. 228 al. 1, 229 al. 1 lit. b, d Cod penal, în dauna părții civile SC C. SRL, ca urmare a împăcării părților. În baza art. 159 alin. (2) C. pen. s-a constatat stinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă SC C. SRL Reghin, față de inculpatul B.I. A.

În temeiul art. 396 alin. 2 din Codul de procedură penală, cu aplicarea art. 375 și 396 alin. 10 Codul de procedură penală l-a condamnat pe inculpatul B. I. A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art 270 alin.1 Cod penal, care va fi executată în regim de detenție.

În temeiul art. 241 alin.1 lit b Codul de procedură penală s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar a inculpatului B. I. A., ca urmare a împăcării părților pentru infracțiunea care a stat la baza luării măsurii arestului preventiv față de inculpat, măsură înlocuită apoi cu cea a controlului judiciar.

În baza art.72 alin.1 Cod penal, s-a deduse din pedeapsa aplicată inculpatului B. I. A. durata reținerii și a arestării preventive începând cu data de 12.02.2016 și până la data de 28.05.2016.

În temeiul art. 396 alin. 2, cu aplicarea art. 375 și 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, prin raportare la art.228 alin.1, lit. b și d Cod penal, cu aplic. art.41 alin.1 Cod penal l-a condamnat pe inculpatul D. P. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în dauna SC A. SRL Reghin.

În temeiul art. 396 alin. 2, cu aplicarea art. 375 și 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, prin raportare la art.32 alin 1 Cod penal raportat la art. 228 alin.1, lit. b și d Cod penal, cu aplic. art.41 alin.1 Cod penal l-a condamnat pe inculpatul D. P. la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în dauna persoanei vătămate L. M.

S-a constatat că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului D.P. se aflau în concurs real și în temeiul art. 38 alin. 1 și 39 alin. 1, lit. b Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta sentință și s-a dispus ca inculpatul D. P., să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din suma celorlalte pedepse aplicate(1/3 din 6 ani și 3 luni) urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani și 7 luni de închisoare.

În temeiul art. 43 alin.2 Cod penal a fost adăugată pedepsei de 4 ani și 7 luni închisoare stabilită prin prezenta sentință, restul rămas neexecutat de 1477 de zile de închisoare, din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.71/11.02.2010 a Judecătoriei Reghin, definitive prin decizia penală nr. 419/R/06.10.2010, urmând ca în final inculpatul D. P. să execute pedeapsa de 4 ani 7 luni și 1477 de zile.

A fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 4 ani, care curge conform dispozițiilor art. 68 Cod penal, a drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și h Cod penal, și anume:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

- dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme

În conformitate cu dispozițiile art. 65 alin. 1 Cod penal i-au fost interzise inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata prevăzută de art. 65 alin. 3 Cod penal, drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și h Cod penal, sus-menționate.

În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 208 alin. 3 și 207 alin. 4 Cod procedură penală a fost menținută măsura arestului preventiv a inculpatului D. P.

În baza art.72 alin.1 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului D. P. durata reținerii și a arestării preventive începând cu data de 12.02.2016, la zi.

În temeiul art. 397 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art 1357 cod civil a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă SC A. SRL Reghin, prin adm. M. A. și au fost obligați inculpații B. A. și D. P., în solidar, să plătească părții civile suma de 3.275 lei, daune materiale.

În temeiul art. 397 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art 1357 Cod civil a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă SC C. SRL, prin adm. S. J., Reghin și a fost obligat inculpatul D. P. să plătească părții civile suma de 6.320 lei, daune materiale.

În temeiul art. 397 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art 1357 Cod civil a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă SC P. SRL din localitatea Dedrad, prin adm. B. V., Reghin și a fost obligat inculpatul D. P. să plătească părții civile suma de 3081 lei, daune materiale.

În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul D. P. la plata sumei de 800 lei cu titlul de cheltuieli judiciare efectuate de stat, din care suma de 500 de lei provenea din faza de urmărire penală.

În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul B. I. A. la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare efectuate de stat, din care suma de 200 de lei provenea din faza de urmărire penală.

În temeiul art. 275 alin. 1, pct. 1 lit. d a obligat pe inculpatul B. A. la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare , iar pe SC C. SRL Reghin la plata sumei de 100 lei, cu același titlu.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

I. Inculpatul B. I. A.:

1.Infracțiunea de complicitate la furt calificat

Art. 231 Cod penal prevede la alin. 2 că în cazul faptelor prevăzute la art. 228 și 229 alin. 1 Cod penal împăcarea înlătură răspunderea penală dacă intervine până la momentul citirii actului de sesizare.

Având în vedere că între inculpat și partea civilă SC C. SRL a intervenit împăcarea ( după cum a rezultat din încheierea din data de 14.07.2016), anterior citirii actului de sesizare, în conformitate cu dispozițiile art. 159 Cod penal potrivit cărora împăcarea înlătură răspunderea penală și stinge acțiunea civilă, în baza art. 396 alin. 1, alin. 6 raportat la art.16 alin. 1 lit. g Cod procedură penală, instanța a dispus încetarea procesului penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul B. I.A., a infracțiunii de complicitate la furt calificat art. 48 al. 2 C.p., rap. la art. 228 al. 1, 229 al. 1 lit. b, d Cod penal, în dauna părții civile SC C. SRL, ca urmare a împăcării părților.

În baza art. 159 alin. 2 Cod penal s-a constatat stinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă SC C. SRL împotriva inculpatului B. I. A.

Art. 275 la alin. 1 pct. 2 lit d Cod procedură penală prevede că în caz de împăcare cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate atât de inculpat cât și de partea civilă, motiv pentru care instanța a obligat pe fiecare dintre inculpați și pe partea civilă la plata a câte 324,5 lei reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de stat.

2.Infracțiunea de tăinuire

În fapt, în noaptea de 24/25.01.2016 inculpatul B. I. A. a primit țigările sustrase de inculpatul D. P., în aceeași noapte din incinta barului Angela, situat pe str. xxx, din mun. Reghin, aparținând persoanei vătămate SC A. SRL Reghin, a fost de acord să le primească și să le valorifice, cunoscând că proveneau din furt.

Situația de fapt a rezultat din coroborarea declarațiilor inculpaților D. P. și B. A. cu declarațiile martorilor: H.R., concubina inculpatului B. I. A., H. C. V., C.C. I. dar și cu conținutul proceselor verbale de cercetare la fața locului, de reconstituire, de efectuare a perchezițiilor domiciliare.

Inculpatul D.P. a recunoscut săvârșirea faptelor. Mai mult, acesta a declarat că dacă inculpatul B.I. A. nu i-ar fi promis că va valorifica bunurile sustrase, nu ar mai fi comis următoarele două infracțiuni de furt(declarație din cursul audierii cu privire la propunerea de arestare preventivă).

Inculpatul B. I. A., deși inițial nu a recunoscut săvârșirea faptelor de care era acuzat, susținând că nu cunoștea proveniența ilicită a țigărilor, ulterior, atât în fața instanței cu ocazia judecării cererii parchetului de arestare preventivă, la data de 13.02.2016, cât și la data de 23.02.2016, a declarat că încă de la primirea primelor țigări (la sfârșitul lunii ianuarie 2016) a bănuit că proveneau din furtul comis de D. P. (țigări sustrase de la barul A.) și, cu toate acestea, a fost de acord să le valorifice.(f.130)

Față de probele administrate instanța a reținut că inculpatul B. I. A. nu doar bănuia că țigările sustrase proveneau din furt, ci cunoștea proveniența ilicită a acestora, a primit pe timp de noapte, de două ori multe pachete cu țigări, multe cartușe, în condițiile în care îi cunoștea preocupările inculpatului D. P. și că nu are loc de muncă, fiind de acord să le valorifice. O dovadă a faptului că inculpatul B. I. A., deși circumstanțială, a fost și faptul că cei doi inculpați au fost cercetați în același dosar în care prin sentința penală nr. 633/10.05.2007 a Judecătoriei Bistrița (dosar nr. 8741/2006) li s-au aplicat pedepse pentru furt calificat.(f.246-258).

În drept, fapta inculpatului B. I. A. care a primit și a valorificat țigări sustrase de inculpatul D. P. din posesia persoanei vătămate SC A. SRL Reghin, cunoscând că proveneau din furt, s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de tăinuire, prev. de art. 270 al. 1 Cod penal.

Instanța nu a reținut aplicarea art. 41 alin.1 din Codul penal, întrucât din studiul cazierului judiciar a inculpatului B. I. A., a reținut că prezenta infracțiune nu a fost săvârșită în stare de recidivă.

Inculpatul a fost eliberat condiționat din executarea unei pedepse de 3 ani închisoare în data de 22.08.2008, având un rest de pedeapsă de 441 de zile.

Conform art.41 alin.1 Cod penal "Există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.";

Potrivit art. 166 Cod penal condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanță, după împlinirea următoarelor termene: 4 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depășește 5 ani;

Astfel, din textele legale incidente instanța a reținut că termenul de reabilitare a început a curge începând cu expirarea restului de pedeapsă, de 441 zile, dată la care pedeapsa cu închisoare era considerată a fi executată. La un simplu calcul se putea observa că termenul de reabilitare, de 4 ani a început să curgă în luna noiembrie a anului 2009. Având în vedere că infracțiunea de tăinuire pentru care inculpatul B. a fost trimis în judecată în prezenta cauză a fost săvârșită la data de 24.01.2016, mult după împlinirea termenului de reabilitare, de 4 ani, instanța a constatat că, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 41 alin.1 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective instanța a constatat că elementul material era realizat, pentru fiecare infracțiune în parte, prin acțiunea de primire de către inculpat, în noaptea de 24 spre 25.01.2016 a mai multor pachete de țigări de la inculpatul D. P., bunuri despre care a cunoscut că proveneau din săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat.

Urmarea imediată, care a fost dovedită fără niciun dubiu de probatoriul administrat, consta în pricinuirea unei pagube, iar legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatului și această urmare, era, de asemenea, dovedită de probatoriu.

Sub aspectul laturii subiective, instanța a constatat că inculpatul B. I. A. a acționat cu vinovăție. Forma vinovăției cu care a fost săvârșită fapta era intenția directă, în sensul art. 16 alin. 3 lit. a Cod penal, întrucât inculpatul a cunoscut de la început că țigările proveneau dintr-o faptă prevăzută de legea penală și le-a primit, urmărind obținerea unui folos material prin valorificarea ulterioară a acestora.

Instanța, reținând vinovata inculpatului B.I. A. a pronunțat o soluție de condamnare la pedeapsa închisorii pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.

Cu privire la individualizarea pedepsei, instanța a reținut ca, în art. 74 Cod penal se arată că, la stabilirea si aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului si de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Inculpatul B. I. A. a recunoscut în totalitate fapta pentru care a fost trimis în judecată, motiv pentru care a constatat că în cauză erau aplicabile dispozițiile art. 375 și 396 alin.10 din Codul de procedură penală, și a redus cu 1/3 limitele de pedeapsă ale infracțiunii de tăinuire, astfel că pedeapsa care a fost aplicată inculpatului a fost situată între 8 luni și 3 ani și 4 luni închisoare.

La stabilirea în concret a gradului de pericol social instanța a ținut seama de modul si de mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita făptuitorului.

Pentru ca o pedeapsă să-și atingă scopul preventiv, ea trebuie să fie astfel aleasă si dozată încât, prin fiecare din funcțiile ei, să realizeze un efect preventiv maxim. Individualizarea legală se face prin stabilirea pedepsei în raport de gradul de pericol social abstract al faptei, ținând cont de importanța valorilor sociale lezate si de gravitatea vătămării la care e supusă acesta dar individualizarea judecătorească se face post delictum de instanța judecătorească si constă în adecvarea pedepsei la o anumită fapta concretă si la un infractor care trebuie reeducat.

Este de necontestat faptul ca o pedeapsa - de același gen si cuantum - nu produce efect educativ asupra tuturor infractorilor, instanța fiind datoare sa tina seama de elementele care caracterizează persoana infractorului: starea psihofizica a acestuia, mediul în care s-a dezvoltat si trăiește, comportarea sa înainte si după săvârșirea infracțiunii.

Evaluându-se, în mod obiectiv și imparțial, contextul real în care inculpatul și-a desfășurat activitatea infracțională imputată - acceptând în mod conștient să primească, în toiul nopții de la inculpatul D. P., bunuri care proveneau din săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, în contextul în care are un bogat trecut infracțional (după cum rezultă din fișa de cazier judiciar a inculpatului) și mai mult, în condițiile în care l-a încurajat indirect pe inculpatul D. P. să săvârșească alte fapte penale, prin promisiunea că îi va putea aduce acestuia bunurile rezultate în urma infracțiunilor viitoare, instanța a reținut că reeducarea și resocializarea inculpatului nu puteau fi atinse decât prin privarea acestuia de libertate.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere perseverența inculpatului B. I. A. în săvârșirea aceluiași tip de infracțiuni. Astfel, din studiul cazierului judiciar s-a putut observa că inculpatul a mai fost condamnat în mai multe rânduri pentru săvârșirea în special de infracțiuni de furt calificat.

Toate cele expuse mai sus reliefează periculozitatea deosebită a inculpatului și lipsa totală de respect față de normele sociale de conviețuire, ceea ce a îndreptățit instanța să aprecieze că, în cauză nu se impunea nici aplicarea unei amenzi penale și nici amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea sub supraveghere a acesteia.

Date fiind cele expuse mai sus, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse de 1 an și 6 luni era oportună pentru a îndeplini triplul rol: preventiv, educativ și punitiv .

Cât privește măsura preventivă a controlului judiciar sub imperiul căreia inculpatul B. se găsește, instanța a reținut că temeiurile care au stat la baza luării acesteia au vizat exclusiv infracțiunea de complicitate la furt calificat, infracțiune pentru care instanța a pronunțat soluția de încetare a procesului penal. În aceste condiții, în temeiul art. 241 alin.1 lit b Codul de procedură penală instanța a constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar a inculpatului B. I. A., ca urmare a împăcării părților pentru infracțiunea care a stat la baza luării măsurii arestului preventiv față de inculpat, măsură înlocuită apoi cu cea a controlului judiciar.

În baza art.72 alin.1 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B. I. A. durata reținerii și a arestării preventive începând cu data de 12.02.2016 și până la data de 28.05.2016.

II.Inculpatul D. P.

1.În fapt, în noaptea de 24/25.01.2016 inculpatul D. P. a pătruns prin efracție(autorul a făcut o gaură în tavan) în incinta barului Angela, situat pe str. Salcâmilor, din mun. Reghin, aparținând persoanei vătămate SC A. SRL Reghin, de unde a sustras mai multe bunuri: țigări, cafea, dulciuri, băuturi alcoolice, în valoare totală de 3.275 lei.

Situația de fapt de mai sus a rezultat din coroborarea rezultatelor cercetării la fața locului la care s-a constatat că în incinta barului A. s-a pătruns prin spargerea tavanului(spărtură de 0,4/0,7 m.), iar din interior s-au sustras cafea boabe, ciocolată, mai multe cartușe cu țigări LM, Pall Mall, Kent, s.a.(f.16), cu adresa persoanei vătămate din data de 26.01.2016 din care a rezultat că din barul Angela s-a sustras și o sticlă cu băutură Perfect Lemon cu care inculpatul B. I. A. a susținut că inculpatul D. P. s-a prezentat la locuința sa, cu declarația data de inculpatul B.I. A. conform căreia în cursul lunii ianuarie, 2016, nu a putut preciza cu exactitate data, inculpatul D. P., dimineața în jurul orelor o3,oo, s-a deplasat la locuința sa aducând o sticlă de băutură alcoolică Lemon și într-o plasă trei sau patru cartușe cu țigări, de mai multe sortimente, într-o altă pungă cafea vărsată și mai ales cu declarațiile inculpatului D. P. date în faza de urmărire penală(f.96-98,118,121), în care a recunoscut integral fapta săvârșită.

În drept, fapta inculpatului D. P. care în noaptea de 24/25.01.2016 a pătruns prin efracție(o gaură în tavan) în incinta barului Angela situat pe str. Salcâmilor, din mun. Reghin, aparținând persoanei vătămate SC A. SRL Reghin, de unde a sustras mai multe bunuri: țigări, cafea, dulciuri, băuturi alcoolice, cauzând un prejudiciu în valoare de 3.275 lei, în scopul însușirii pe nedrept, s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 al. 1, 229 al. 1lit. b, d C.p. cu art. 41 al. 1 C.p.

Latura obiectivă a infracțiunii consta în acțiunea de sustragere a bunurilor : cafea boabe, ciocolată, mai multe cartușe cu țigări LM, Pall Mall, Kent, s.a. din posesia sau detenția părții civile SC A. SRL, iar agravanta prevăzută art. 229 al. 1, lit. d a fost dată de faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea după ce a intrat prin efracție în punctul de lucru al societății SC A. SRL. Agravanta prevăzută de art. 229 al. 1 lit. b a fost dată de împrejurarea că inculpatul a săvârșit fapta, în noaptea dintre 24 și 25.01.2016, fiind de notorietate că pe timpul nopții vigilența oamenilor este scăzută dat fiind faptul că aceștia sunt retrași pentru odihnă. Cu privire la latura subiectivă, atitudinea psihică a inculpatului față de fapta săvârșită și urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției directe, astfel cum este ea definită de art. 16, alin. 3, lit. a Cod penal .

2. În fapt, în noaptea de 06/07.02.2016, în jurul orelor o3,oo, inculpatul D. P. a pătruns fără drept în curtea persoanei vătămate L. M. (socrul administratorului persoanei vătămate SC C.) din Reghin, str. xxx, nr. 9, după care prin efracție a pătruns în garajul acesteia unde a răvășit bunurile, căutând bunuri pentru a le sustrage

Situația de fapt de mai sus a rezultat și din coroborarea rezultatelor cercetării la fața locului la care s-a constatat că inculpatul D. P. a căutat bunuri și în bordul autoturismului aflat în garajul persoanei vătămate L. M., pe care l-a forțat, cu declarațiile date de persoana vătămată și cu declarațiile inculpatului D. P. din faza de urmărire penală(f.96-98,118,121), în care a recunoscut integral fapta săvârșită.

În drept, fapta inculpatului D. P. care în noaptea de 06/07.02.2016, în jurul orelor 03.00, a pătruns fără drept în curtea locuinței persoanei vătămate L. M. după care prin efracție a pătruns în garajul acesteia, din Reghin, str. xxx nr. 9, unde a căutat bunuri fără însă a sustrage nimic din interior, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la furt calificat și furt calificat, prev. de art. 32 al. 1 C.p., rap. la art. 228 al. 1, 229 al. 1 lit. b, d, al. 2 lit. b C.p., cu art. 41 al. 1 C.p.

Latura obiectivă a infracțiunii a constat în căutarea de către inculpat în curtea, autovehiculul și garajul persoanei vătămate cu scopul de a le sustrage. Agravanta prevăzută art. 229 al. 1, lit. d a fost dată de faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea după ce a intrat prin efracție în garajul persoanei vătămate. Agravanta prevăzută de art. 229 al. 1 lit. b este dată de împrejurarea că inculpatul a săvârșit fapta, în noaptea dintre 06 și 07.02.2016, fiind de notorietate că pe timpul nopții vigilența oamenilor este scăzută dat fiind faptul că aceștia sunt retrași pentru odihnă, iar agravanta prevăzută de art . 219 alin.2 lit b a fost reținută ca urmare a violării domiciliului persoanei vătămate, cu ocazia săvârșirii faptei mai sus amintite.

Cu privire la latura subiectivă, atitudinea psihică a inculpatului față de fapta săvârșită și urmările acesteia a îmbrăcat forma vinovăției în modalitatea intenției directe, astfel cum este ea definită de art. 16, alin. 3, lit. a Cod penal .

3. În fapt, în noaptea de 06/07.02.2016, în jurul orelor o3,oo, inculpatul D. P. a pătruns prin distrugerea tavanului (printr-o gaură în tavan, de 0,3/0,8 m.) în incinta magazinului aparținând persoanei vătămate SC C. SRL, Reghin de unde a sustras țigări de diferite mărci, în total 700 pachete cu țigări de diferite mărci, prejudiciul cauzat fiind în valoare de 11.320 lei, în scopul însușirii pe nedrept (infracțiuni de furt calificat și tentativă la furt calificat, prev. de art. 228 al. 1, 229 al. 1 lit. b, d C.p., cu art. 41 al. 1 C.p. și art. 32 al. 1 C.p. rap. la art. 228 al. 1, 229 al. 1 lit. b, d, al. 2 lit. b C.p., cu art. 41 al. 1 C.p., cu art. 38 al. 1 C.p. comise de inculpatul D. P.(10.820 lei valoarea țigărilor și 500 lei valoarea distrugerilor provocate).(f.57-58)

Situația de fapt de mai sus a rezultat din coroborarea rezultatelor cercetării la fața locului la care s-a constatat că in garajul persoanei vătămate L. M. inculpatul D. P. a urcat prin escaladare în podul magazinului SC C. după care folosind o pilă a pătruns în magazie-depozit al magazinului, a găurit tavanul, a coborât în magazie, nu a găsit țigări, după care a urcat din nou în pod, a făcut o altă gaură și a coborât în altă magazie de unde a sustras țigări de diferite mărci, cu declarațiile date de reprezentantul părții civile Sc C. SRL, cu rezultatul reconstituirii efectuate și nu în ultimul rând cu declarațiile inculpatului D. P. din faza de urmărire penală (f.96-98,118,121), în care a recunoscut integral fapta săvârșită.

În drept, fapta inculpatului D. P. a pătruns prin efracție, respectiv prin găurirea tavanului, în incinta magazinului aparținând persoanei vătămate SC C. SRL, unde din magazie a sustras țigări de diferite mărci, în total 700 pachete, cauzând un prejudiciu în valoare de 11.320 lei, în scopul însușirii pe nedrept, s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat, prev. de art. 228 al. 1, 229 al. 1 lit. b, d C.p., cu art. 41 al. 1 C.p., cu art. 38 al. 1 C.p.

Latura obiectivă a infracțiunii consta în acțiunea de sustragere a 700 de pachete de țigări din posesia sau detenția părții civile SC C. SRL SRL, iar agravanta prevăzută art. 229 al. 1, lit. d a fost dată de faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea după ce a intrat prin efracție în punctul de lucru al societății SC C. SRL. Agravanta prevăzută de art. 229 al. 1 lit. b este dată de împrejurarea că inculpatul a săvârșit fapta în noaptea dintre 06 și 07.02.2016, fiind de notorietate că pe timpul nopții vigilența oamenilor este scăzută dat fiind faptul că aceștia sunt retrași pentru odihnă. Cu privire la latura subiectivă, atitudinea psihică a inculpatului față de fapta săvârșită și urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției directe, astfel cum este ea definită de art. 16, alin. 3, lit. a Cod penal .

4. În fapt, în noaptea de 10/11.02.2016 inculpatul D. P. a pătruns prin efracție în incinta magazinului aparținând persoanei vătămate SC P. SRL Reghin, punct de lucru în localitatea D., de unde a sustras bunuri și suma de 50 lei, prejudiciul cauzat fiind în valoare de 1.000 lei, în scopul însușirii pe nedrept (faptă de furt calificat, prev. de art. 228 al. 1, 229 al. 1 lit. b, d C.p. cu art. 41 al. 1 C.p.)

Situația de fapt de mai sus rezulta din coroborarea rezultatelor cercetării la fața locului, cu declarațiile martorilor B. M., B. G., agenți de pază la Primăria Batoș, care, în noaptea de 10/11.02.2016, în jurul orelor 1,00-1,30, în apropierea magazinului SC P. SRL din Dedrad, l-au identificat pe inculpatul D. P., cu rezultatul reconstituirii efectuate și nu în ultimul rând cu declarațiile inculpatului D. P. din faza de urmărire penală(f.96-98,118,121), în care a recunoscut integral fapta săvârșită.

În drept, fapta inculpatului D. P. care în noaptea de 10/11.02.2016 a pătruns prin efracție în incinta magazinului aparținând persoanei vătămate SC P. P. SRL din localitatea Dedrad, de unde a sustras bunuri și suma de 50 lei, prejudiciul cauzat fiind în valoare de 3.081,36 lei, în scopul însușirii pe nedrept, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 al. 1, 229 al. 1 lit. b, d C.p., cu art. 41 al. 1 C.p.

Latura obiectivă a infracțiunii constă în acțiunea de sustragere a diferitor bunuri alimentare și nealimentare din posesia sau detenția părții în valoare de 1253,4 lei și suma de 50 de lei din detenția părții civile SC P.P. SRL, iar agravanta prevăzută art. 229 al. 1, lit. d este dată de faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea după ce a intrat prin efracție în punctul de lucru al societății SC P.P. SRL . Agravanta prevăzută de art. 229 al. 1 lit. b este dată de împrejurarea că inculpatul a săvârșit fapta în noaptea dintre 10 și 11.02.2016, fiind de notorietate că pe timpul nopții vigilența oamenilor este scăzută dat fiind faptul că aceștia sunt retrași pentru odihnă. Cu privire la latura subiectivă, atitudinea psihică a inculpatului față de fapta săvârșită și urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției directe, astfel cum este ea definită de art. 16, alin. 3, lit. a Cod penal.

Instanța, reținând vinovăția inculpatului D. P. pentru săvârșirea celor 4 infracțiuni mai sus analizate, a pronunțat pentru fiecare dintre infracțiuni câte o soluție de condamnare la pedeapsa închisorii .

Cu privire la individualizarea pedepsei, instanța a retinut ca, în art. 74 Cod penal s-a arătat că, la stabilirea si aplicarea pedepselor s-a ținut seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului si de împrejurările care atenuau sau agravau răspunderea penală.

Inculpatul D. P. a recunoscut în totalitate faptele pentru care a fost trimis în judecată, motiv pentru care s-a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 375 și 396 alin.10 din Codul de procedură penală, și a redus cu 1/3 limitele de pedeapsă ale infracțiunii de furt calificat, astfel că pedeapsa care a fost aplicată inculpatului pentru fiecare infracțiune consumată de furt calificat a fost situată între 8 luni și 3 ani și 4 luni închisoare, iar cea pentru tentative de furt calificat prin violare de domiciliu, între 8 luni și 2 ani și 4 luni.

La stabilirea, în concret, a gradului de pericol social instanța a ținut seama de modul si de mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita făptuitorului.

Este de necontestat faptul ca o pedeapsa - de același gen si cuantum - nu produce efect educativ asupra tuturor infractorilor, instanța fiind datoare sa tina seama de elementele care caracterizează persoana infractorului: starea psihofizica a acestuia, mediul în care s-a dezvoltat si trăieste, comportarea sa înainte si după săvârșirea infracțiunii.

Evaluându-se, în mod obiectiv și imparțial, contextul real în care inculpatul și-a desfășurat activitatea infracțională imputată - prin intrarea prin efracție în sediile unor societăți comerciale și în locuința unei persoane fizice, prin diferite mijloace, forțarea încuietorilor, distrugerea lacătelor, distrugerea sistemelor de alarmă, găurirea tavanului, pe timp de noapte, urmată de sustragerea diferitor bunuri, sau încercarea de sustragere a bunurilor, în contextul în care are un bogat trecut infracțional (după cum rezulta din fișa de cazier judiciar a inculpatului toate faptele pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauză au fost săvârșite sub beneficiul unei liberări condiționate de 1477 de zile de închisoare din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.71/11.02.2010 a Judecătoriei Reghin, definitive prin decizia penală nr. 419/R/06.10.2010), instanța a reținut că reeducarea și resocializarea inculpatului nu pot fi atinse decât prin privarea acestuia de libertate.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere perseverența inculpatului D. P. în săvârșirea aceluiași tip de infracțiuni. Astfel, din studiul cazierului judiciar s-a putut observa că inculpatul a mai fost condamnat în mai multe rânduri pentru săvârșirea în special de infracțiuni de furt calificat.

Toate cele expuse mai sus au reliefat periculozitatea deosebită a inculpatului și lipsa totală de respect față de normele sociale de conviețuire, ceea ce a îndreptățit instanța să aprecieze că, în cauză nu se impunea nici aplicarea unei amenzi penale și nici amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea sub supraveghere a acesteia.

Date fiind cele expuse mai sus, instanța a apreciat că aplicarea câte unei pedepse de 2 an și 6 luni pentru fiecare infracțiune consumată de furt calificat și o pedeapsă de 1 an și 3 luni închisoare, pentru tentative de furt calificat era oportună pentru a îndeplini triplul rol: preventiv, educativ și punitiv .

Examinând apelurile promovate, din prisma dispozițiilor art. 417 și urm. C. pr. pen, instanța de control judiciar le-a găsit nefondate, pentru următoarele considerente:

Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reținută - pornind de la conținutul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal - hotărârea primei instanțe nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluția la care s-a oprit judecătorul fondului, respectiv la condamnarea fiecărui inculpat la pedeapsa închisorii pentru fiecare infracțiune reținută în actul de sesizare, la contopirea pedepselor stabilite inculpatului D. P., precum și la stabilirea modalității de executare a acestora în regim de detenție.

Pentru a face o asemenea apreciere, instanța de control judiciar consideră că din conținutul materialului probator administrat, rezultă fără putință de tăgadă faptul că fiecare dintre cei doi inculpați se face vinovat de comiterea faptelor penale, în modalitatea descrisă.

Aceasta este dovedită mai presus de orice dubiu, prin probele administrate în cursul urmăririi penale, care se coroborează cu declarațiile de recunoaștere dată de inculpați în cursul judecății în prim grad, în cadrul procedurii instituite de disp. art. 375 rap. la art. 374 alin. 4 C. pr. pen.

Avem în vedere proces verbal de consemnare a plângerii persoanei vătămate SC A. (f.14), proces verbal de cercetare la fața locului (f.16), planșă fotografică(f.18-52), adresa pers. vătămate SC A. (f.53), proces verbal de sesizare din oficiu(f.55), proces verbal de cercetare la fața locului(f.57-58), planșă fotografică(f.60-78), proces verbal de aducere la cunoștință a drepturilor pers. vătămate L. M.(f.77), declarație persoană vătămată L. M.(f.78-79), adresa pers. vătămate SC C. SRL(f.81), proces verbal de sesizare din oficiu(f.86), proces verbal de cercetare la fața locului(f.86-89), planșă fotografică(f.91-108), adresa pers. vătămate SC P. P. (f.109), declarație suspect D. P. (f.113-115), proces verbal de aducere la cunoștință a drepturilor suspectului D. P.(f.111-112), declarație inculpat D.P. (f.118), proces verbal de aducere la cunoștință a drepturilor inculpatului D. P. (f.116-117), declarație inculpat D. P. (f.121), proces verbal de aducere la cunoștință a drepturilor inculpatului D. P. (f.119-120), declarație suspect B. I. A.(f.124-125), proces verbal de aducere la cunoștință a drepturilor suspectului B. I. A.(f.122-123), declarații inculpat B.I. A. (f.127, 130), procese verbale de aducere la cunoștință a drepturilor inculpatului B. I. A. (f.126, 128-129), proces verbal de reconstituire(f.132-135), planșă fotografică(f.137-142, 144-154, 156-169), declarații de martori(f.170-174, 175-176, 177-181, 182-184, 185-187), procese verbale (f.188,189,190), fișă de cazier judiciar D. P.r(f.191-194), fișă de cazier judiciar B. I. A.(f.195-197), Ordonanțe de reținere (f.198,200), procese verbale de încunoștințare rude (f.199, 201), procese verbale de efectuare a percheziției domiciliare(f.202-203, 216-217), planșa fotografică(f.205-212),

proces verbal(f.214), mandate de percheziție domiciliară(f.215, 218), încheierea penală nr. 16/2016(f.219-220), proces verbal de ridicare(f.221), procese verbale de predare-primire(f.223, 224), delegații apărători desemnați din oficiu(f.225), procese verbale de investigații și de constatare(f.227, 228, 229, 230, 231, 232), adresa nr. 135129/2016 a serv. criminalistic(f.235), acte comunicate de PNT Bistrița(f.244-258), adresa persoanei vătămate SC P. P. Reghin(f.259), acte către asigurator și inventar persoană vătămată SC P. P. Reghin (f.260-318).

De altfel, situația de fapt nici nu a fost contestată, care rămâne neschimbată.

Și încadrarea în drept este corect reținută, în sensul că inculpatul B. I. A. a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prev. de art. 270 alin. 1 C. pen, iar inculpatul D. P. pentru săvârșirea unui număr de patru infracțiuni de furt calificat în stare de recidivă, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b, d cu aplic. art. 41 alin. 1 C. pen.

Analizând criteriile prevăzute de art. 74 C. pen, s-a constatat că în mod corect a reținut prima instanță circumstanțele reale în care au fost săvârșite faptele, precum și pe cele personale ale fiecărui inculpat.

Curtea a constatat că pedeapsa stabilită de prima instanță pentru săvârșirea fiecărei infracțiuni, a fost în mod judicios individualizată.

S-a reținut că inculpații au urmat procedura simplificată prev. de art. 375 rap. la art. 374 alin. 4 C. pr. pen și prin urmare, în baza art. 396 alin. 10 C. pr. pen, limitele de pedeapsă se reduc cu o treime.

Perseverența infracțională a inculpatului D. P., starea de recidivă în care a săvârșit faptele, numărul acestora și modalitatea concretă în care a acționat, bogata antecedență penală și disprețul total manifestat de inculpat, care a săvârșit cele patru infracțiuni după ce a beneficiat de clemența instanței prin liberarea condiționată din executarea unei alte pedepse, având un rest rămas de executat de 1477 zile închisoare, justifică pe deplin cuantumul pedepselor stabilite de prima instanță, orientate relativ la media limitelor prevăzute de lege, reduse cu o treime în baza art. 396 alin. 10 C. pr. pen.

Și inculpatul B. I. A. are o bogată antecedență penală, fiind condamnat anterior pentru mai multe infracțiuni, în special furt calificat. Este de reținut modalitatea concretă în care a săvârșit infracțiunea din prezenta cauză dar și atitudinea acestuia, manifestată prin încurajarea indirectă a coinculpatului în comiterea de noi fapte penale, promițându-i că îi va primi și alte bunuri sustrase. De asemenea, din raportul de evaluare întocmit în apel, rezultă că riscul săvârșirii de infracțiuni în viitor de către inculpatul B.I. A. se situează la un nivel mediu-mare.

Pretinsa atitudine sinceră și de regret manifestată de inculpați nu poate fi reținută ca o circumstanță atenuantă, raportat la criteriile de mai sus.

De asemenea, circumstanțele personale ale fiecărui inculpat nu sunt de natură să justifice reducerea cuantumului pedepsei închisorii și nici suspendarea sub supraveghere a executării acesteia pentru inculpatul B.. Pedepsele stabilite de prima instanță sunt nu numai proporționale, dar și necesare față de gravitatea faptelor reținute în sarcina fiecărui inculpat.

Față de această situație, atât cuantumul pedepselor principale stabilite de prima instanță, cât și modalitatea de executare sunt rezultatul unei juste aprecieri și a unei corecte aplicări a criteriilor prev. de art. 74 C. pen de către judecătorul fondului.

Inculpații nu au adus în fața instanței de apel alte probe care să reprezinte circumstanțe atenuante legale sau judiciare și care să justifice reducerea pedepselor, astfel încât apelurile apar ca fiind nefondate.

În privința erorilor materiale invocate de inculpatul D. P. cu privire la încadrarea juridică a faptelor, Curtea a constatat că, într-adevăr, dintr-o eroare de redactare, din dispozitivul sentinței s-a omis art. 229 C. pen. însă, fiind sesizați doar cu apelul inculpatului, nu-i putem agrava situația acestuia în propria-i cale de atac, potrivit art. 418 alin. 1 C. pr. pen.

În privința laturii civile, nu au fost primite criticile inculpatului B. I. A., pe considerentul că acesta a urmat procedura simplificată, declarând că recunoaște în totalitate faptele, așa cum sunt descrise în rechizitoriu (implicit latura civilă), iar apărătorul inculpatului a formulat concluzii de admitere a acțiunii civile. de asemenea, inculpatul a vândut țigările primite de la coinculpat. Față de principiul disponibilității și ținând seama că și inculpatul B. a beneficiat prin valorificarea bunurilor sustrase de coinculpatul D., Curtea a constatat că soluția primei instanțe de admitere a acțiunii civile și de obligare a inculpaților la plata despăgubirilor civile este una temeinică și legală.

Așadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpații D. P. și B. I. A. împotriva sentinței penale nr. 138/22.07.2016 pronunțată de Judecătoria Reghin.

În baza art. 421 alin. 1 teza finală C. pr. pen, a fost menținută hotărârea atacată.

În baza art. 422 teza finală și art. 424 alin. 3 C. pr. pen rap. la art. 72 alin. 1 C. pen, a fost redus din pedeapsa aplicată inculpatului D. P. și durata arestării preventive din 22.07.2016 până la zi.

În baza art. 424 alin. 2 rap. la art. 399 alin. 1 C. pr. pen, s-a menținut starea de arest a inculpatului D. P.

În baza art. 275 alin. 2, 4 C. pr. pen, au fost obligați inculpații la 700 lei cheltuieli judiciare în apel (fiecare câte 350 lei).

În baza art. 275 alin. 6 C. pr. pen suma de 260 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu a rămas în sarcina statului și a fost avansată Baroului Mureș din fondurile Ministerului Justiției.

Plata despăgubirilor civile în cazul infracţiunii de tăinuire

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Plata despăgubirilor civile în cazul infracţiunii de tăinuire