Inexistenţa infracţiunii de ucidere din culpă. Jurisprudență Uciderea din culpă
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 86/A din data de 15.02.2018
Art. 192 Cod penal
Instanța apreciază, la fel cum s-a reținut în literatura de specialitate, că nu se poate manifesta un exces în aprecierea răspunderii calificate a conducătorului auto, mergându-se până la acceptarea unei răspunderi aproape obiective, ignorându-se factorii cauzali care vin, ca și în speță, din atitudinea cu totul imprudentă, absolut imprevizibilă a unor pietoni. A interpreta altfel s-ar ajunge la concluzii inacceptabile, care depășesc sfera cauzelor și condițiilor care pot fundamenta o răspundere penală.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș la data de 30.10.2017 sub nr. xxx PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA ODORHEIU SECUIESC și părțile civile S.F. , S.E. și S.Z. au declarat apel împotriva sentinței penale nr. xxxx pronunțată de Judecătoria Odorheiu Secuiesc.
În motivarea apelului procurorul susține că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului de sub acuza săvârșirii infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, întrucât din ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale și al judecății în prim grad, este dovedită săvârșirea faptei de către inculpat cu forma de vinovăție cerută de lege.
Părțile civile au solicitat condamnarea inculpatului și admiterea acțiunilor civile, cu obligarea inculpatului la plata despăgubirilor materiale și morale solicitate.
S-a asigurat asistența juridică prin apărători aleși.
Inculpatul nu a dorit să facă noi declarații în fața instanței de apel.
A fost reaudiat un martor și s-a dat citire declarației martorului plecat în străinătate.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de control reține următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr. xxx pronunțată de Judecătoria Odorheiu Secuiesc, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 396 al. 1,5 raportat la art. 16 al. 1 lit. b Cod procedură penală a fost achitat inculpatul S.A. , fiul lui xxxxxx, conducător auto la SC T-T Internațional SRL, domiciliat în xxx, fără antecedente penale - sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă prevăzute de art.192 al. 2 Cod penal.
În baza art. 397 al. 1 Cod procedură penală s-a respins acțiunea civilă formulată de părțile civile S.F. , S.E. și S.Z. , față de inculpat și partea civilă SC C.A.S.A, în faliment, reprezentată prin CITR Filiala Cluj.
În baza art. 275 al. 4 pct.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În ziua de 7.09.2015 se desfășura ";Festivalul cărbunarilor din comuna Lupeni. Locul desfășurării festivalului era în afara localității, la locul numit Calonda.
Inculpatul S.A. , în calitate de conducător de autobuz, a desfășurat serviciul de transport al participanților de la locul festivalului în Lupeni. Aceasta a sosit la locul de urcare a pasagerilor cu 20-30 minute înainte de ora 2:00.
Locul de oprire al autobuzului era pe DC54 drum forestier drept, în aliniament, o bandă de circulație pe sens, fără marcaj longitudinal pentru separarea sensurilor, lățimea carosabilului 8,40 m., flancat de șanțuri de 0,8/0,7 m., carosabil cu covor de pământ și piatră, uscat în momentul accidentului.
Carosabilul DC54 este început, inculpatul a condus autobuzul pe partea stângă a drumului pentru a nu bloca accesul autoturismelor participanților la festival în parcarea amenajată.
Inculpatul a oprit autobuzul în partea stângă a drumului, aproape de intersecția cu DN 13A.
Instanța de fond a arătat că în dreapta carosabilului ușile se deschideau spre șanț.
Aceste aspecte rezultă din raportul de expertiză judiciară auto efectuată de expertul R.I. , procesul verbal de cercetare la fața locului și declarația inculpatului.
Inculpatul s-a dus la festival, a revenit la autobuz și a așteptat ora plecării.
După ce a revenit la autobuz, au mai venit doar trei pasageri, unul consuma din un pahar de bere drept pentru care numitul S.A. l-a rugat să consume afară.
În intersecție nu era iluminat public și nici loc special amenajat pentru manevrarea autobuzului.
A coborât din autobuz pentru a vorbi cu persoana care consuma berea și a revenit pe locul șoferului când a terminat aceasta berea.
La ora stabilită pentru plecare a pornit spre Lupeni.
În timpul manevrei de plecare de pe loc a surprins și accidentat pe numitul S.Z, cu roțile stânga spate.
Nici conducătorul auto nici pasagerii nu au sesizat producerea accidentului autobuzul continuându-și deplasarea.
Din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 271/98/A3/03 din 9.09.2015 efectuat de Serviciul Județean de Medicină Legală rezultă că: moartea numitului S.Z a fost violentă; cauza medicală a morții: moartea s-a datorat dilacerării - contuziei cerebrale în cadrul unui accident rutier victima fiind pieton; leziunile tanatogeneratoare s-au putut produce comprimare între două planuri dure (trecerea roții autovehiculului peste cutia craniană cu fractura cominutivă de calotă craniană și endobază craniană, fractura cominutivă a masivului facial (fractura piramidei nazale, maxilar superior și inferior), absența globului ocular drept, eviscerarea substanței cerebrale, contuzie-dilacerare cerebrală și cerebel, fractura coloanei cervicale C1; valoarea inhibiției alcoolice în momentul decesului a fost de 2,25% în sânge și 2,80% în urină; între leziunile traumatice tanatogeneratoare și decesul victimei există legătură directă de cauzalitate; moartea poate data din 07.09.2015.
Din concluziile raportului de expertiză genetică judiciară efectuată de Institutul Național de Medicină Legală ";Mina Minovici"; rezultă că Analiza genetică a fragmentelor de țesut nervos ridicate de pe autobuzul condus de numitul S.A. și ambalate în coletele 1, 2, 3 și 4 a pus în evidență unul și același profil genetic unic, masculin, perfect corespondent cu profilul genetic de referință al victimei S.Z.
Mecanismul producerii accidentului a fost reconstituit de către expertul judiciar auto.
În lipsa unei stații amenajate pentru urcarea pasagerilor din partea organizatorilor, oprirea/staționarea autobuzului pe partea stg. devine o necesitate, poziția autobuzului staționat nu exclude căderea/culcarea victimei în gabaritul roții stg. spate și producerea accidentului.
Inculpatul nu avea nici o posibilitate pentru evitarea accidentului, datorită lipsei totale de vizibilitate asupra victimei, care intrase/se afla în gabaritul roții stg. Spate și se situa în zona spotului negru (gaura neagră) al oglinzii retrovizoare stg. (v.pct.III.6)
Latura subiectivă a infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal constituie culpa, care poate îmbrăca două forme: culpa cu prevedere și culpa din neglijență.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru culpa fără prevedere, apreciind că inculpatul nu a prevăzut rezultatul faptei și deși putea și trebuia să îl prevadă.
Pentru existența vinovăției forma culpă, modalitatea de culpă simplă (greșeală) trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții: făptuitorul nu a prevăzut rezultatul faptei sale. Cu alte cuvinte, cel care a efectuat acțiunea sau inacțiunea datorită căreia s-a produs rezultatul nu a avut loc reprezentarea acelui rezultat, nu și-a închipuit că el s-ar putea produce.
Așadar, la culpa simplă făptuitorul nu numai că nu a urmărit rezultatul produs, dar nici nu și-a dat seama că acțiunea sau inacțiunea pe care o efectuează ar putea produce un astfel de rezultat.
Făptuitorul trebuia și putea să prevadă rezultatul care s-a produs. Neprevederea rezultatului apare, deci, ca o greșeală, ca o nejustificată lipsă de previziune. Rezultatul era previzibil ; orice om normal și atent ar fi trebuit să-l prevadă, așa încât făptuitorul, dacă ar fi lucrat cu atenția cuvenită, cu grija necesară, dacă ar fi făcut tot ceea ce trebuia pentru a cunoaște exact urmările posibile ale acțiunii sau inacțiunii sale, în circumstanțele în care o efectua, atunci ar fi putut prevedea că acel rezultat se va produce.
Posibilitatea de prevedere se verifică în raport cu felul activității în cadrul cărei s-a săvârșit fapta din culpă și în raport cu persoana celui care a comis-o.
Într-un sector de activitate în care experiența comună este suficientă pentru asigurarea posibilității de prevedere, orice nesocotire a datelor acestei experiențe va putea constitui o culpă. Dimpotrivă, în sfera activităților care reclamă numeroase și serioase cunoștințe tehnice, posibilitatea de a prevedea devine mult mai restrânsă și deci se va ține seamă de posibilitățile reale existente în fiecare caz concret.
Din declarațiile martorilor K.G. și P.A. rezultă că porțiunea de drum, unde era staționat autobuzul era slab iluminat.
Concluziile raportului de expertiză tehnică auto, confirmă această stare de fapt.
Din concluziile raportului de expertiză medică-legal rezultă că victima avea o îmbibație alcoolică în sânge de 2,25% în momentul morții și de 2,80 în urină.
Martorul L.G. arată că împreună cu victima au consumat bere și votcă.
Înainte de a porni autobuzul, inculpatul a coborât din autobuz și a pus în funcțiune motorul, cum a declarat martorul K.G. .
Expertul tehnic auto a arătat că inculpatul S.A. nu putea observa în oglinda retrovizoare victima, care intrase/se afla în gabaritul roții stg. Spate (1,5m<<6,0m,foto 6), victima se situa în spotul negru (";gaura neagră";) al oglinzii retrovizoare st.,având în vedere că partea lateral stg. a autobuzului nu este iluminată nici de faruri, nici de luminile de poziție spate ale autobuzului, victima S.Z putea observa prezența autobuzului staționat fără lumini, datorită gabaritului și culorilor acestuia (roșu-verde), respectiv datorită strălucirii/reflexiilor geamurilor, mișcarea pasagerilor etc., dacă nu se afla în stare avansată de ebrietate.
Inculpatul nu avea nici o posibilitate pentru evitarea accidentului, datorită lipsei totale de vizibilitate asupra victimei, care intrase/se afla în gabaritul roții stg. Spate și se situa în zona spotului negru (gaura neagră) al oglinzii retrovizoare stg. (v.pct.III.6).
Victima a încălcat prevederile art. 166 din H.G. 1391/2006 "; pe timp de noapte, pietonul sau persoana asimilată acestuia care circulă pe partea carosabilă a drumului, care nu este prevăzut cu trotuar sau acostamente, trebuie să aibă aplicate pe îmbrăcăminte accesorii fluorescent-reflectorizante sau să poarte o sursă de lumină, vizibilă din ambele sensuri";, respectiv nu a purtat accesorii fluorescent-reflectorizante.
În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 141 alin. 5 din H.G. 1391/2006 ";În afara localităților oprirea sau staționarea voluntară a vehiculelor se face în afara părții carosabile, iar atunci când nu este posibil, cât mai aproape de marginea din dreapta a drumului, paralel cu axa acestuia.";de către inculpat se rețin următoarele:
Mărturiile lui K.G. și P.A. , că pe partea dreaptă a drumului erau parcate foarte multe mașini și expertul judiciar auto a arătat că în lipsa unei stații amenajate pentru urcarea pasagerilor din partea organizatorilor, oprirea/staționarea autobuzului pe partea stg. devine o necesitate, poziția autobuzului staționat nu exclude căderea/culcarea victimei în gabaritul roții stg. spate și producerea accidentului.
Astfel, autobuzul trebuia oprit pe partea stângă a drumului, deoarece pe partea dreaptă erau parcate mașini și ca pasagerii să poată urca, în partea dreaptă a carosabilului era în șanț.
În concluzie, inculpatul nu putea prevedea rezultatul faptei sale căderea unei persoane în stare avansată de ebrietate sub roțile autobuzului pe un drum de câmp, în întuneric și în unghiul mort ";gaura neagră"; a oglinzii retrovizoare.
De menționat că nici un martor călător în autobuz, nu au observat nimic.
Examinând apelurile promovate, din prisma dispozițiilor art. 417 și urm. C. pr. pen, instanța de control judiciar le găsește nefondate, pentru următoarele considerente.
Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reținută - pornind de la conținutul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal - hotărârea instanței de fond nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluția la care s-a oprit prima instanță, respectiv la achitarea inculpatului și la respingerea acțiunilor civile.
Pentru a face o asemenea apreciere, instanța de control judiciar, consideră că din conținutul materialului probator administrat atât în cursul urmăririi penale și al judecății în prim grad, cât și în apel, nu există probe certe, decisive și complete prin care să fie dovedită vinovăția inculpatului. Dimpotrivă, în sarcina acestuia nu i se poate reține nici cea mai ușoară formă a culpei.
Curtea și-a însușit întru totul motivarea primei instanțe și constată că inculpatul nu a săvârșit fapta prevăzută de legea penală cu forma de vinovăție cerută de lege. Dimpotrivă, victima este cea care nu a avut pe îmbrăcăminte accesorii fluorescente-reflectorizante și nici nu a purtat o sursă de lumină, faptă prin care a încălcat prevederile art. 166 din HG nr. 1391/2006. Dealtfel, datorită stării avansate de ebrietate (2,50 gr/%o, în pragul comei), victima s-a dezechilibrat și a ajuns sub roțile autobuzului în timp ce acesta era în staționare, împrejurare care a determinat producerea accidentului.
Răspunzând criticilor aduse prin motivele de apel, reținem că se face trimitere la încălcarea de către inculpat a disp. art. 141 alin. 5 din HG nr. 1391/2006, în sensul că a parcat autobuzul pe partea dreaptă a drumului, că inculpatul avea posibilitatea să se asigure că poate să efectueze manevra fără a pune în primejdie viața unui om, că drumul era suficient de luminat, astfel încât inculpatul să observe poziția victimei.
Este adevărat că inculpatul a parcat autobuzul pe partea dreaptă a drumului, însă la dosar nu există probe din care să rezulte vreo culpă a inculpatului în producerea accidentului.
Pentru existența vinovăției sub forma culpei fără prevedere trebuie să fie îndeplinită următoarele condiții: 1) făptuitorul nu a prevăzut rezultatul faptei sale; 2) făptuitorul trebuia și putea să prevadă rezultatul care s-a produs.
Posibilitatea de prevedere a inculpatului se verifică în raport cu felul activității în cadrul căreia s-a săvârșit fapta din culpă și în raport cu persoana celui care a comis-o.
Dacă inculpatul nu a putut prevedea rezultatul, vinovăția sub forma culpei nu poate fi reținută datorită imposibilității subiective a inculpatului de a-1 prevedea .
In analizarea acestor condiții avem în vedere că din declarațiile martorilor dar și din raportul de expertiză rezultă că locul unde era staționat autobuzul era slab iluminat. Totodată, prin raportul medico legal de necropsie nr. 271/98/A3/OS/09.09.2015 s-a constatat că, valoarea îmbibației alcoolice în momentul decesului a fost 2,25 % în sânge și 2,80 % în urină. Conform raportului de expertiză tehnică mecanismul producerii accidentului consta în căderea/târârea victimei sub autobuzul staționat, în gabaritul roții stângă spate și încălcarea/ strivirea acesteia, după pornire. Totodată prin acest raport de expertiză expertul a stabilit și premiza evenimentelor constând în faptul că, probabil victima având intenția de a ajunge la autobuz, datorită dezorientării și a terenului accident s-a împiedicat/dezechilibrat, căzând în șanțul de la marginea stg. a drumului DC 54 (lângă autobuzul staționat). Totodată expertul a constatat că inculpatul nu avea nici o posibilitate pentru evitarea accidentului, datorită lipsei totale de vizibilitate asupra victimei, care intrase/ se afla în gabaritul roții stg. spate și se situat în zona spotului negru (gaura neagră) al oglinzii de retrovizoare stg., având în vedere că partea lateral stg. a autobuzului nu este iluminat nici de faruri, nici de luminile de poziție spate ale autobuzului, victima S.Z putea observa prezența autobuzului staționat fără lumini, datorită gabaritului și culorilor acestuia ( roșu - verde ), respectiv datorită strălucirii/reflexiilor geamurilor, mișcarea pasagerilor etc., dacă nu se afla în stare avansată de ebrietate. Totodată, potrivit concluziilor raportului de expertiză victima avea posibilități de evitare a accidentului prin evitarea consumului excesiv de alcool, care i-a generat o stare avansată de ebrietate în pragul comei (de peste 2,5 %). evitarea deplasării pe teren accidentat, mlăștinos din imediată apropiere a autobuzului, solicitare de ajutor prin strigare.
Având în vedere aceste aspecte, prima instanță în mod legal și întemeiat a reținut că inculpatul nu putea prevedea rezultatul faptei sale constând în căderea unei persoane în stare avansată de ebrietate sub roțile autobuzului pe un drum de câmp, în întuneric și în unchiul mort "gaura neagră " a oglinzii retrovizoare.
De asemenea, lipsa culpei inculpatului rezultă și din împrejurările de fapt concrete, dovedite prin materialul probator, respectiv lipsa unei stații amenajate lipsa unei stații amenajate pentru urcarea pasagerilor din partea organizatorilor; DC54 este drum forestier, o bandă de circulație pe sens, fără marcaj longitudinal pentru separarea sensurilor, lățimea carosabilului 8,40 m flancat de șanțuri, carosabilul cu covor de pământ și piatră uscată în momentul accidentului - (proces verbal de cercetare la fața locului, expertiza tehnică) ; pe partea dreaptă a drumului erau parcate mai multe mașini (declarațiile de martori); în partea dreaptă a drumului era șanț ceea ce ar fi împiedicat pasagerii să se urce în autobuz, creând un pericol pentru producerea unui accident.
Luând în considerare împrejurările de fapt concrete, prima instanță în mod legal și întemeiat a reținut în baza probatoriului complex administrat că, în lipsa unei stații amenajate pentru urcarea pasagerilor din partea organizatorilor oprirea/staționare autobuzului pe partea stânga devine o necesitate, poziția autobuzului staționat nu exclude căderea/culcarea victimei în gabaritul stg. spate și producerea accidentului.
Curtea a constatat că starea de pericol a fost generată de către victimă, prin starea avansată de ebrietate, în pragul comei alcoolice, fapt ce a cauzat căderea/ târârea acesteia sub autobuzul staționat, în gabaritul roții stânga spate. Dispozițiile legale referitor la circulație impun obligații în sarcina tuturor participanților, deci inclusiv în sarcina pietonilor, însă în prezenta cauză valoarea ridicată de alcoolemie a victimei a presupus un grad de intoxicație cu alcool încât s-a produs o paralizie aproape completă a energiei fizice și a facultăților psihice ale acesteia, încât a acționat involuntar și fără a-și lua cele mai elementare norme de prevedere.
In aceste condiții, este cu totul neîntemeiată susținerea Parchetului în sensul că, "dacă inculpatul nu ar fi parcat într-un loc nepermis și ar fi respectat regulile de circulație decesul victimei nu s-ar fi produs"
Așa cum s-a reținut în literatura de specialitate nu se poate manifesta un exces în aprecierea răspunderii calificate a conducătorului auto, mergându-se până la acceptarea unei răspunderi aproape obiective, ignorându-se factorii cauzali care vin, ca și în speță, din atitudinea cu totul imprudentă, absolut imprevizibilă a unor pietoni. A interpreta altfel s-ar ajunge la concluzii inacceptabile, care depășesc sfera cauzelor și condițiilor care pot fundamenta o răspundere penală.
Probele administrate în fața instanței de apel nu sunt de natură să conducă la reținerea unei alte stări de fapt față de cea avută în vedere de judecătorul fondului.
În urma analizării întregului probatoriu administrat, Curtea a constatat că nu există probe certe, decisive și complete pentru a fi răsturnată prezumția de nevinovăție a inculpatului. Din contră, martorul reaudiat în apel confirmă culpa victimei în producerea accidentului, arătând că aceasta a consumat băuturi alcoolice în seara respectivă.
Având în vedere soluția de achitare, în mod temeinic au fost respinse și acțiunile civile formulate în cază.
Față de cele reținute, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA ODORHEIU SECUIESC și părțile civile S.F. , S.E. și S.Z. împotriva sentinței penale nr. xxx pronunțată de Judecătoria Odorheiu Secuiesc.
În temeiul art. 421 pct. 1 teza finală C. pr. pen., vom menține hotărârea atacată.
În baza art. 275 alin. 2, 4 C. pr. pen. au fost obligate părțile civile la câte 50 lei cheltuieli judiciare parțiale în apel.
În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen. restul cheltuielilor judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
