Recunoaşterea hotărârilor străine.. Jurisprudență Procedură civilă şi penală (căi de atac, competenţe etc.)
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Sentinţă penală nr. 7/CC din data de 02.02.2018
Art. 154 alin. 3 din Legea nr. 302/2004
"Perioada de extensie"; aplicată de autoritățile britanice alături de pedeapsa de 8 ani închisoare nu reprezintă în statul emitent o pedeapsă sau o măsură privativă de libertate, ci este o măsură de supraveghere ulterioară executării pedepsei de 8 ani închisoare, măsură care potrivit art. 154 alin. 3 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, nu constituie obiect al procedurii judiciare de recunoaștere și executare a hotărârii judecătorești străine.
1. Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. xxx, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg.-Mureș a solicitat recunoașterea și executarea sentinței nr. xxx din data de 25 noiembrie 2013, pronunțată de Curtea Coroanei Woolwich, definitivă la data de 25 noiembrie 2013, prin care persoana condamnată T.M.G a fost condamnată la pedeapsa de 4383 zile închisoare.
În motivarea sesizării, se arată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 155 din legea nr. 302/2004 republicată, privind recunoașterea sentinței penale menționate și executarea pedepsei aplicate prin aceasta într-un penitenciar din România.
2. Analiza asupra condițiilor de recunoaștere și executare a sentinței nr. T20137655 din data de 25 noiembrie 2013, pronunțată de Curtea Coroanei Woolwich. Analizând materialul dosarului (însemnând certificatul prevăzut la Anexa nr. 1 din Decizia-cadru a Consiliului 2008/909/JAI; sentința nr. T20137655 din data de 25 noiembrie 2013, pronunțată de Curtea Coroanei Woolwich; explicațiile furnizate de către autoritatea emitentă a certificatului cu privire la perioada de extindere de 4 ani; ordinul de deportare nr. T1080289; extrasul după cazierul judiciar al celui în cauză), reține următoarele:
a) Prin sentința nr. T20137655 din data de 25 noiembrie 2013, Curtea Coroanei Woolwich a dispus condamnarea lui T.M.G la pedeapsa de 8 ani închisoare și o perioadă extinsă de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunilor de proferarea unor amenințări cu moartea - art.16 din Legea britanică privind infracțiunile asupra persoanei 1861, viol - art. l din Legea britanică asupra infracțiunilor de natură sexuală 1956 și agresare prin penetrare - art. 2 din Legea britanică asupra infracțiunilor de natură sexuală 2003. Prin Ordinul de deportare al Ministerului de Interne nr. T1080289 din 15 octombrie 2015 s-a dispus expulzarea condamnatului de pe teritoriul Regatului Unit. Din pedeapsa aplicată, s-a scăzut perioada de "arest preventiv presentință"; din 15 octombrie 2013 până la 25 noiembrie 2013.
Din certificatul anexat rezultă că sentința nr. T20137655 a rămas definitivă la data de 25 noiembrie 2013, iar executarea pedepsei aplicate d-lui T.M.G a început la 25 noiembrie 2013 și expiră la 24 noiembrie 2021, persoana condamnată fiind deținută în prezent.
Cât privește natura juridică în statul membru emitent a "perioada de extindere de 4 ani"; și condițiile de aplicare a acesteia, în 6 decembrie 2017, în procedurile administrative care au precedat sesizarea Curții de Apel Tg.-Mureș, autoritatea emitentă a oferit următoarele explicații:
"Persoana arestată este supusă unei pedepse extinse, în conformitate cu legea din Anglia și Țara Galilor. În temeiul secțiunii 226A a Legii Justiției Penale din 2003, judecătorul a dispus ca persoana arestată să execute o pedeapsă extinsă de 12 ani, care include o pedeapsă cu închisoarea de 8 ani și o perioadă de extindere de 4 ani, ceea ce înseamnă o perioadă extinsă de eliberare condiționată.
Perioada extinsă se poate acorda unui infractor cu vârsta de peste 18 ani, atunci când:
• infractorul este găsit vinovat pentru săvârșirea unei anumite infracțiuni violente sau sexuale;
• instanța evaluează că infractorul prezintă un risc semnificativ pentru societate în ceea ce privește comiterea altor infracțiuni de același fel;
Aceste sancțiuni au fost introduse pentru a oferi protecție suplimentară populației în anumite cazuri în care instanța a constatat că infractorul este periculos și este necesară o perioadă extinsă de eliberare condiționată pentru protejarea populației împotriva riscului de vătămare. Judecătorul decide pentru ce perioadă trebuie să rămână încarcerat infractorul și stabilește, de asemenea, perioada extinsă de eliberare condiționată de până la opt ani.
Infractorul va avea dreptul la eliberare automată la executarea a două treimi din pedeapsa cu închisoarea, sau va avea dreptul să ceară eliberarea condiționată în acest moment.
Dacă se refuză eliberarea condiționată, infractorul va fi eliberat la expirarea perioadei pedepsei cu închisoarea. în urma eliberării, infractorul va fi supus unei condiționări în baza căreia se va afla sub supravegherea Serviciului de Penitenciare și Probațiune până Ia expirarea perioadei de eliberare condiționată";.
În baza explicațiilor furnizate de către autoritatea emitentă, instanța de executare concluzionează că "perioada de extensie"; de 4 ani aplicată d-lui T.M.G alături de pedeapsa de 8 ani închisoare nu reprezintă în statul emitent o pedeapsă sau o măsură privativă de libertate, ci este o măsură de supraveghere ulterioară executării pedepsei de 8 ani închisoare, măsură care potrivit art. 154 alin. 3 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, nu constituie obiect al procedurii judiciare de recunoaștere și executare a hotărârii judecătorești străine.
De aceea, această "perioadă de extensie"; nu va fi recunoscută prin hotărârea de față, ceea ce înseamnă că la acest moment executarea ei nu va fi preluată de către autoritățile române. De altfel, atât în comunicarea din 6 decembrie 2017, cât și în corespondența din 30 ianuarie 2018, autoritățile competente ale statului emitent și-au exprimat acordul ca autoritățile din România să preia doar pedeapsa cu închisoarea de 8 ani.
Desigur, dacă perioada de extensie în discuție este însoțită și de măsuri de probațiune, autoritățile statului de condamnare au rezervată opțiunea să solicite separat recunoașterea hotărârii din 25 noiembrie 2013 în partea privind perioada extinsă de liberare condiționată, uzând însă de această dată de mecanismul clasic de cooperare judiciară internațională, acela al cererii de recunoaștere și executare adresate statului român, cât timp în statul partener nu au fost transpuși termenii Deciziei-cadru 2008/947/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești și al deciziilor de probațiune în vederea supravegherii măsurilor de probațiune și a sancțiunilor alternative.
b) În fapt, prin hotărârea de condamnare a d-lui T.M.G s-a reținut, în esență, că în seara datei de 5 octombrie 2013, victima se afla în drum spre casă după o seară în oraș nu departe de Elephant and Castle. În timp ce victima stătea la o stație de autobuz unde nu mai era nimeni în jur, a fost atacată de T.M.G, care i-a pus mâna la gură de la spate, a tras-o înspre scările ce se aflau în spatele stației de autobuz, i-a băgat pumnul în gură, a împins-o cu putere pe scări, timp în care a amenințat-o că dacă nu tace o va ucide, după care și-a deschis fermoarul de la pantaloni și i-a băgat penisul în gură. In tot acest timp, victima plângea și cu toate acestea, în timp ce stătea peste victimă, persoana condamnată i-a dat chiloții într-o parte și a împins două degete în vaginul ei. Victima a țipat și l-a mușcat pe T.M.G. Atacul a luat sfârșit pentru că un trecător l-a tras pe condamnat de pe victimă, moment în care persoana condamnată a fugit fiind urmărit de către un alt trecător, în timp ce un al treilea a rămas cu victima și a sunat la poliție și la ambulanță. Victima a suferit mai multe leziuni (amigdala ruptă, bărbia umflată, buzele și obrajii umflați, vânătăi pe brațe, vânătăi pe gât, genunchi zgâriați, precum și leziuni la nivelul vaginului). T.M.G a fost prins pentru că a lăsat în urmă unul dintre pantofii pe care îi purta și pe care au fost făcute teste ADN.
Având în vedere această stare de fapt, constată că faptele pentru care s-a aplicat lui T.M.G pedeapsa de 8 ani închisoare și o perioadă extinsă de 4 ani ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșite pe teritoriul României, infracțiunea de viol, prevăzută de art. 218 alin. 1 și 2 C. pen. și autorul ar fi fost sancționabil.
c) Potrivit datelor existente la dosar, d-l T.M.G este cetățean român.
d) Deși în certificat se menționează că este anexată opinia persoanei condamnate, aceasta nu a fost totuși comunicată autorităților române, motiv pentru care, în procedurile prealabile sesizării Curții de Apel, s-a solicitat autorității emitente să comunice documentul în care se consemnează consimțământul persoanei condamnate la executarea pedepsei în România. Acesta nu a fost transmis până în prezent.
Cu toate acestea, în cauza pendinte, consimțământul persoanei condamnate nu este necesar, din moment ce prin Ordinul de deportare al Ministerului de Interne nr. T1080289 din 15 octombrie 2015 s-a dispus expulzarea condamnatului de pe teritoriul Regatului Unit. Dispensa de la acordul persoanei condamnate, ținând de expulzarea acesteia din statul emitent, operează indiferent dacă decizia de expulzare a fost luată în statul membru emitent într-o procedură judiciară sau într-o procedură administrativă, dar în legătură cu hotărârea penală de condamnare, cum este cazul în speță, legătura dintre Ordinul de deportare T1080289 și hotărârea supusă recunoașterii fiind confirmată în 1 februarie 2018 de către autoritățile emitente.
e) În cauză, nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 151 din Legea nr. 302/2004 republicată.
În lumina considerentelor de mai sus, s-a constatat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile speciale prevăzute de art. 155 din Legea nr. 302/2004 republicată pentru recunoașterea parțială a sentinței nr. xxx din data de 25 noiembrie 2013, pronunțată de Curtea Coroanei Woolwich, definitivă la data de 25 noiembrie 2013, în privința pedepsei de 8 ani închisoare aplicate persoanei condamnate T.M.G.
În consecință, în temeiul art. 154 alin. 6 lit. a din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus executarea într-un penitenciar din România a pedepsei de 8 ani închisoare aplicate persoanei condamnate T.M.G prin hotărârea menționată mai sus.
Din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată persoanei condamnate T.M.G va computa arestului preventiv și perioada deja executată, începând cu data de 15 octombrie 2013, la zi.
3. Cheltuielile judiciare. Potrivit art. 16 alin. 1 din legea nr. 302/2004 republicată, cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză au rămas în sarcina statului.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, a fost din fondurile Ministerului Justiției.
