Infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti prevăzută de art. 287 alin. 1 lit. g cod penal. condiţii de existenţă a infracţiunii. elemente constitutive

Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 45 din data de 18.01.2017

Prin sentința penală nr. 593 din data de 27.06.2016 a Judecătoriei Dorohoi în baza art. 396 alin. 2 C.p.p., a fost condamnat inculpatul L.G., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- distrugere, prevăzute și pedepsite de art. 253 alin.1 C.pen., cu aplic. art. 38 alin.1 C.pen., la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a sentinței.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

- nerespectarea hotărârii judecătorești, prevăzute și pedepsite de art. 287 alin.1 lit. g C.pen., cu aplic. art. 38 alin.1 C.pen., la pedeapsa de 3 luni închisoare.

- tulburare de posesie, prevăzute și pedepsite de art. 256 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 38 alin.1 C.pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 38 alin. 1 C.pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care s-a adaugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate, respectiv 2 luni, astfel că s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare.

În baza art. 91 C.pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 C.pen.

În baza art. 93 alin. 1 C.pen., a fost obligat inculpatul, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Botoșani, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 3 C.pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Muzeului de Științele Naturii Dorohoi sau a Muzeului "George Enescu"; Dorohoi, pe o perioadă de 60 zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. 4 C.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C.pen.

A fost obligat pe inculpat să delase în favoarea părții civile în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 218 m.p. teren reprezentat grafic în anexa nr. 3, între punctele 5 - 6 - 7 - 8, din raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul P.L.T., fila 110 dosar.

A fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma 1017,56 lei, despăgubiri civile.

A fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 4200 lei cheltuieli judiciare, potrivit decontului depus la dosar, iar statului suma de 600 lei cu același titlu.

Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dorohoi, înregistrat la prima instanță sub nr. 3458/222/2015 din 21.09.2015 a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul L.G. pentru săvârșirea infracțiunilor infracțiunilor de distrugere faptă prev.și ped. de art. 253 alin.1 C.pen., nerespectarea hotărârii judecătorești prev. și ped. de art. 287 alin.1 lit.g C.pen. și tulburare de posesie prev. și ped. de art. 256 alin.1 C.pen. cu aplic. art. 38 alin.1 C.pen., comise prin aceea că la data de 4.04.2015 inculpatul a distrus gardul împrejmuitor al terenului aparținând persoanei vătămate după care a pătruns pe acest teren, a distrus două magazii din lemn folosite de persoana vătămată pentru depozitarea uneltelor de grădinărit. De la data la care a distrus gardul împrejmuitor și până în prezent, inculpatul L.G. ocupă și folosește în mod abuziv suprafața de 218 m.p. teren, nepermițându-i persoanei vătămate M.I. să pătrundă pe acel teren și să-l folosească. De asemenea, prin fapta sa, inculpatul a încălcat disp. sentinței civile nr. 80/13.01.999 a Judecătoriei Dorohoi, jud. Botoșani prin aceea că a împiedicat persoana vătămată să folosească terenul în litigiu, teren ce era deținut de către M.I. în baza hotărârii prin care se stabileau liniile de hotar dintre cele două proprietăți.

Examinând actele și lucrările de la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut că în anul 1981 numitul L.G. a cumpărat de la C.E. din mun. Dorohoi, suprafața de 1950 m.p. teren.

În anul 1990, numitul M.C. la rândul său a cumpărat de la aceeași C.E. suprafața de 218 m.p. teren.

În urma întocmirii actelor de v/c susmenționate, proprietatea lui L.G.se învecinează în prezent cu proprietatea lui M.C.. După decesul lui M.C. conform certificatului de moștenitor fiul acestuia M.I.a devenit moștenitorul de drept al bunurilor succesorale.

În anul 1998, L.G. a formulat o acțiune civilă în grănițuire prin care a solicitat să se stabilească linia de hotar dintre cele două proprietăți ca urmare a faptului că încă de pe vremea când tatăl părții vătămate trăia au apărut unele contradicții privind hotarul celor două proprietăți.

Prin sentința civilă nr. 80 din 13.01.1999, fila 28 dosar, în urma comparării titlurilor celor două părți și a măsurării terenului s-a stabilit linia de hotar dintre cele două proprietăți. După rămânerea definitivă a acestei hotărâri aceasta a fost pusă în executare de către executorul judecătoresc P. D. fiind întocmit procesul verbal nr. 181 din 1999 de față fiind ambele părți însă L.G.a refuzat să semneze acest proces verbal.

Inculpatul a contestat modul cum au fost efectuate măsurătorile celor două proprietăți, amplasamentul liniei de hotar, fapt pentru care la data de 3.06.1999 executorul judecătoresc P.D. în prezența lucrătorilor de poliție a procedat la remăsurarea suprafețelor de teren stabilind linia de hotar între cele două proprietăți (fila 30 dosar) însă nici de această dată, inculpatul L.G. nu a fost de acord cu modul de punere în aplicare a dispozițiilor sentinței motiv pentru care a refuzat din nou semnarea procesului verbal.

După stabilirea hotarelor dintre cele două proprietăți M.I. a procedat la îngrădirea și împrejmuirea cu gard din țeavă din fier și plasă din sârmă împletită.

Până în anul 2015 între cei doi vecini a persistat o stare conflictuală permanentă fapt pentru care inculpatul în perioada 11.04-15.04.2015 profitând de faptul că partea vătămată locuiește în mun. Iași a demontat gardul din plasă de sârmă iar bunurile rezultate le-a dus pe suprafața de teren a numitului M.I. distrugând și două magazii în mărime de 2,5 x 2,5 metri confecționate din scândură din brad pe care partea vătămată le folosea la păstrarea unor unelte agricole.

S-a reținut că în drept, faptele inculpatului L.G., așa cum au fost descrise mai sus întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de distrugere faptă prev.și ped. de art. 253 alin.1 C.pen., nerespectarea hotărârii judecătorești prev. și ped. de art. 287 alin.1 lit.g C.pen. și tulburare de posesie prev. și ped. de art. 256 alin.1 C.pen. cu aplic. art. 38 alin.1 C.pen., texte în baza cărora a fost condamnat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul L.G. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, expunând în esență că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunilor.

Procedând la soluționarea apelului prin prisma criticilor formulate de inculpat, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. 1, 2, art. 420 C.p.p., Curtea a constatat că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:

În fapt, prin sentința civilă nr.80 din 13.01.1999 a Judecătoriei Dorohoi, pronunțată în dosarul nr.3316/1998, a fost admisă acțiunea civilă formulată de inculpatul L.G.și L.M. în contradictoriu cu pârâtul M.C. și a fost stabilită linia de hotar dintre proprietățile părților din respectiva cauză iar dispozițiile acestei sentințe civile au fost puse în executare prin intermediul unui executor judecătoresc încă din anul 1999.

După decesul lui M.C. , persoana vătămată M.I. a devenit proprietarul imobilului învecinat cu cel al inculpatului L.G., imobil a cărui linie de hotar a fost stabilită prin sentința civilă nr.80 din 13.01.1999 a Judecătoriei Dorohoi.

În perioada 01.04.2015 - 15.04.2015, fără a se putea stabili cu exactitate data, inculpatul L.G. a demontat gardul din plasă și stâlpi metalici dintre proprietatea sa și a persoanei vătămate, gard montat de către M.I. Totodată, inculpatul L.G.a distrus două magazii, confecționate din scândură de brad de dimensiuni 2,5 m x 2,5 m fiecare, aparținând persoanei vătămate M.I.. După ce a demontat gardul ce delimita imobilul său de al persoanei vătămate, inculpatul L.G. a început să folosească o parte din terenul aparținând lui M.I. pentru cultivarea de legume și depozitarea de deșeuri, tulburând astfel liniștita posesie a terenului de către persoana vătămată.

Față de aspectele menționate anterior, Curtea a apreciat că în mod corect prima instanță a retinut că faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul L.G. există în materialitatea lor și va înlătura ca nesincere afirmațiile inculpatului apelant în sensul că nu a săvârșit nicio infracțiune.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor săvârșite de către inculpatul L.G., Curtea reține, contrar punctului de vedere al instanței de fond, că acestea întrunesc doar elementele constitutive ale infracțiunilor de distrugere, prevăzută și sancționată de art.253 alin.1 C.pen., și de tulburare de posesie, prevăzută și sancționată de art.256 alin.1 C.pen.

În ceea ce privește reținerea săvârșirii de către inculpatul apelant L.G. a infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești prevăzute și sancționate de art.287 alin.1 lit.g C.pen., contrar concluziilor la care a ajuns instanța de fond, Curtea constată că pe latura obiectivă lipsește condiția premisă pentru existența acestei infracțiuni.

Astfel, potrivit art. 287 alin. 1 lit. g C.pen., infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești, constă în: "Împiedicarea unei persoane de a folosi, în tot sau în parte, un imobil deținut în baza unei hotărâri judecătorești, de către cel căruia îi este opozabilă hotărârea, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.";

Așa cum se poate constata, pentru existența infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, în forma menționată, este necesar ca imobilul să fie deținut în baza unei hotărâri judecătorești, aceasta fiind condiția premisă pe latura obiectivă a infracțiunii, în lipsa acesteia neputându-se realiza celelalte elemente constitutive pe latură obiectivă și pe latură subiectivă.

Or, așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, hotărârea judecătorească pe care inculpatul nu ar fi respectat-o în cauză este sentința civilă nr. 80/13.01.1999 pronunțată de Judecătoria Dorohoi în dosarul nr. 3316/1998, irevocabilă, prin care a fost admisă o acțiune în grănițuire.

Sentința civilă menționată nu conferă vreun drept de proprietate persoanei vătămate asupra unei suprafețe de teren pentru a se putea afirma că aceasta ar deține imobilul reprezentat de terenul în suprafață de 218 mp, în baza acestei hotărâri judecătorești invocate.

Astfel, grănițuirea își produce efectele numai în privința delimitării fondurilor vecine, iar instanța de judecată nu se pronunță asupra existenței dreptului de proprietate sau a altui drept real.

Prin urmare, Curtea constată că sentința penală nr. 80/13.01.1999 pronunțată de Judecătoria Dorohoi în dosarul nr. 3316/1998, irevocabilă, nu reprezintă o hotărâre constitutivă de drepturi reale asupra terenului menționat anterior și nu poate reprezenta condiția premisă pentru existența infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești prevăzutăde art. 287 alin. 1 lit. g C.pen.

Așadar, fapta reținută în sarcina inculpatului apelant nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești prevăzută. de art. 287 alin. 1 lit. g C.pen., lipsa unei hotărâri judecătorești în baza căreia persoana vătămată să fi deținut terenul în discuție conducând la inexistența unei fapte penale concrete, activitatea reclamată în sarcina inculpatului nefiind prevăzută de legea penală.

Având în vedere că prin sentința civilă nr.80/1999 a Judecătoriei Dorohoi nu s-a stabilit în sarcina lui M.C. ( autorul persoanei vătămate din prezenta cauză) vreun drept de proprietate în mod greșit prima instanță a obligat inculpatul L.G. să delase în favoarea părții civile în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 218 m.p. teren reprezentat grafic în anexa nr. 3, între punctele 5 - 6 - 7 - 8, din raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul P.L.T., în condițiile în care din actele și lucrările dosarului rezultă că M.I. avea posesia terenului în cauză și se impune a fi modificat și acest aspect al sentinței apelate,

Față de aspectele expuse anterior, în baza art.421 pct.2 lit. a C.p.p., a admis apelul declarat de către inculpatul L.G. împotriva sentinței penale nr. 593/27.06.2016 a Judecătoriei Dorohoi, a desființat, în parte, sentința penală apelată și în rejudecare: a înlăturat din sentința apelată mențiunile privitoare la aplicarea dispozițiilor art.38 alin.1 C.pen., la condamnarea de 3 luni închisoare aplicată inculpatului L.G. pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea hotărârii judecătorești prevăzută de art.287 alin.1 lit.g C.pen. și de aplicare a pedepselor complementare și accesorii aferente acestei infracțiuni, în temeiul art. 396 alin. 1, 5 C.p.p. rap. la art. 16 alin. 1 lit. b teza I N.C.p.p., a achitat pe inculpatul apelant L.G. pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești prevăzută și sancționată de art. 287 alin.1 lit.g C.pen., constatând că fapta nu este prevăzută de legea penală și a menținut pedepsele de 1 an închisoare și de 3 luni închisoare aplicate inculpatului L.G. pentru săvârșirea infracțiunilor de tulburare de posesie prevăzută de art.256 alin.1 C.pen. și distrugere prevăzută de art.253 alin.1 C.pen., prin sentința penală apelată și în baza art. 38 alin. 1 C.pen. rap. la art. 39 alin. 1 lit. b) C.pen., a contopit aceste pedepse în pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare, la care a adăugat un spor de 1 lună închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute o pedeapsă de 1(unu) an și 1( una) lună închisoare.

În baza art.397 alin.3 C.p.p. raportat la art.256 C.p.p. a obligat pe inculpatul apelant L.G. să lase părții civile M.I. liniștita posesie a suprafeței de 218 m.p. reprezentată grafic în anexa nr.3 între punctele 5-6-7-8 din raportul de expertiză aflată la fila 110 ds., a înlăturat dispoziția contrară din sentința apelată și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare deciziei.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti prevăzută de art. 287 alin. 1 lit. g cod penal. condiţii de existenţă a infracţiunii. elemente constitutive