Mandat european de arestare. condiţii cerute pentru punerea în executare a mandatului european de arestare.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Sentinţă penală nr. 11 din data de 23.02.2017
La data de 15.02.2017, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat instanței, ca autoritate judiciară competentă de executare, propunerea de luare a măsurii arestării provizorii a persoanei solicitate Ț. F.V., pe baza semnalării transmise de către Biroul SIRENE național, urmare emiterii mandatului european de arestare referință dosar 4272/2015, emis de către Biroul Procurorului districtual Burgas - Bulgaria, la data de 03.11.2016.
Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul curții de apel, apreciind că sunt date în cauză cerințele prevăzute de art. 101 alin. 5 lit. a din Legea nr. 302/2004, prin încheierea nr. 1 din data de 15.02.2017 a dispus arestarea persoanei solicitate Ț.F.V. pe o durată de 15 zile, de la data de 15.02.2017 și până la data de 01.03.2017, inclusiv. S-a emis mandatul de arestare nr.3 din aceeași dată.
La data de 21.02.2017, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat instanței, ca autoritate judiciară competentă, mandatul european de arestare referință dosar 4272/2015, emis la data de 03.11.2016 de către Biroul Procurorului districtual Burgas - Bulgaria împotriva persoanei solicitate Ț. F.V., solicitând totodată arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea solicitantă din Bulgaria.
Persoana solicitată a invocat, prin aparator, că nu poate fi predat autorităților judiciare bulgare în vederea judecării întrucât din punctul său de vedere este obligatorie existența unui mandat național de arestare, iar în mandatul european de arestare se face vorbire că ar fi o detenție preventivă, "arestare custodială";, pentru o perioadă de 72 de ore, începând cu data și ora reținerii sale pe teritoriul Republicii Bulgaria. A arătat că legea penală este de strictă interpretare iar ordonanța este emisă de un procuror, fiind vorba despre o reținere și nu de o arestare preventivă și având în vedere că nu există acel mandat național de arestare, apreciază că cererea trebuie respinsă. A precizat că a depus la termenul anterior și o decizie a Curții de Apel Craiova în acest sens, dar nu are cunoștință dacă acea decizie a fost atacată și ce soluție s-a pronunțat. De asemenea, consideră că trebuiau făcute verificări și asupra dublei încriminări, chiar și din conținutul mandatului european rezultă că este vorba despre contrabandă și nicidecum despre trafic de stupefiante. Infracțiunea de contrabandă de stupefiante și de precursori nu este prevăzută în legea specială a traficului de stupefiante, ci este prevăzută la contrabandă reglementată în legislația română printr-o lege specială.
Judecătorul de la curtea de apel a admis cererea de executare a mandatului european de arestare cu nr. referință dosar 4272/2015, emis de către Biroul Procurorului districtual Burgas - Bulgaria, la data de 03.11.2016, împotriva persoanei solicitate Ț. F.V. și în baza art. 112 al. 1 raportat la art. 58 alin. 1 din Legea nr. 302/2004, a amânat predarea persoanei solicitate Ț. F.V. până la soluționarea definitivă sau, în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen, în cauza penală ce fac obiectul dosarului nr. 4860/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, în care persoana solicitată are calitatea de inculpat, iar în baza art. 103 al. 13 din lg.302/2004 a dispus arestarea persoanei solicitate Ț.F.V. împotriva căruia s-a emis mandatul european de arestare cu nr. referință dosar 4272/2015, emis de către Biroul Procurorului districtual Burgas - Bulgaria, la data de 03.11.2016, în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data soluționării definitive sau punerea în libertate din executarea pedepsei în cauza anterior menționată și emiterea mandatului de arestare.
Pentru a dispune astfel, judecătorul de la curtea de apel a reținut că analizând cererea de predare formulată aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.
Alin.2 al aceluiași text statuează că Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
Decizia amintită are ca obiect înlocuirea sistemului multilateral de extrădare între statele membre cu un sistem de predare între autoritățile judiciare a persoanelor condamnate sau bănuite în scopul executării sentințelor de condamnare sau a urmărilor, acest din urmă sistem fiind bazat pe principiul recunoașterii reciprocii.
Decizia-cadru 2002/584 vizează astfel, prin introducerea unui nou sistem simplificat și mai eficient de predare a persoanelor condamnate sau bănuite că au încălcat legea penală, să faciliteze și să accelereze cooperarea judiciară în scopul de a contribui la realizarea obiectivului atribuit Uniunii de a deveni un spațiu de libertate, securitate și justiție întemeindu-se pe gradul ridicat de încredere care trebuie să existe între statele membre.
Practic, în temeiul articolului 1 alin. 2 din Decizia-cadru 2002/584, statele membre sunt în principiu, obligate să dea curs unui mandat european de arestare, ele neputând refuza executarea unui astfel de mandat decât în cazurile de neexecutare obligatorie și a celor facultative enumerate expres.
Aspectele invocate de către apărător în sensul că acest mandat nu putea fi emis întrucât nu are la bază o hotărâre judecătorească, nu poate fi primit, pentru că modalitatea în care Bulgaria a înțeles să transpună în propria legislație decizia amintită nu poate face obiectul unei verificări a acestei instanțe
Este incontestabil că există un mandat european de arestare ce a fost emis de către o autoritate abilitată a unui stat membru, în baza unei decizii de arestare custodială a Parchetului Districtual Burgas. Cuprinde toate mențiunile necesare potrivit art. 86 alin. 1 din Legea 302/2004, a fost tradus în limba română, iar persoana solicitată Ț.F.V. nu a ridicat obiecțiuni cu privire la identitate.
De asemenea, Curtea a reținut că infracțiunile pentru care s-a cerut predarea sunt dintre cele prev. de art. 96 alin.1 pct. 5 din Legea nr. 302/2004, respectiv traficul ilicit de droguri și substanțe psihotrope, pentru care nu se cere verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări.
S-a subliniat și faptul că persoana solicitată este cercetată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.193 alin.1 Cod penal.
S a observă că situația invocată se încadrează în dispozițiile art. 98 alin.2 lit. b din Legea nr. 302/2004 constituind motiv facultativ de refuz pentru autoritatea judiciară română (legiuitorul folosind expresia poate refuza) și nu motive obligatorii, astfel că instanța română poate dispune executarea mandatului european de arestare chiar în lipsa acordului persoanei solicitate, dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru aceasta.
Astfel, având în vedere natura mandatului european de arestare - ca instrument al cooperării juridice internaționale în materie penală - ce are la bază principiul recunoașterii și încrederii între autoritățile judiciare, Curtea a apreciat că motivul invocat nu justifică respingerea solicitării autorităților bulgare.
De asemenea, urmare a modificărilor survenite la Legea 302/2004 prin Legea 300/2013, în baza art. 112 alin. 1 din lege, Curtea a constatat că sunt incidente în materia executării mandatului european de arestare dispozițiile art. 58 alin. 1 din aceeași lege, care dispun în mod expres că în situația în care persoana solicitată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei.
În consecință, constatând îndeplinirea tuturor cerințelor prevăzute de lege pentru executarea mandatului european de arestare și pentru predarea persoanei solicitate, instanța nu poate decât să amâne predarea până la momentul soluționării definitive a cauzei penale pendinte.
