Infracţiunea de refuz, împotrivire ori sustragere a conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat
| Comentarii |
|
Fapta inculpatului care, oprit fiind de organele de poliţie în timp ce conducea un autovehicul în mun. G, a refuzat să îi fie testat aerul expirat cu aparatul etiloscop Drager iar apoi, condus la SJG, a refuzat recoltarea de sânge pentru stabilirea alcoolemiei fiind de acord să dea doar probe de urină, în urma analizelor stabilindu-se că acesta avea o cantitate de 2,70 g/l în urină ceea ce teoretic corespunde unei alcoolemii în sânge de 2 g/l, constituie infracţiunea de „refuz, împotrivire ori sustragere a conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat” prevăzută de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori, Decizia nr. 1540 din 9 noiembrie 2012
Prin sentința penală nr. 1219/19.06.2012 Judecătoria Galați, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C.proc.pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C.proc.pen., l-a achitat pe inculpatul C.C., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată.
în temeiul art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, l-a condamnat pe inculpatul C.C. la o pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către persoana căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendat.
în temeiul art. 85 alin. (1) C.pen., a dispus anularea suspendării condiționate a pedepsei de 8 (opt) luni închisoare, aplicată inculpatului C.C. prin sentința penală nr. 465/17.02.2011 a Judecătoriei Galați, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1406/19.09.2011 a Curții de Apel Galați.
în temeiul art. 33 lit. a) C.pen., în referire la art. 34 alin. (1) lit. b) C.pen., a contopit pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare, aplicată inculpatului C.C. prin sentința penală nr. 465/17.02.2011 a Judecătoriei Galați, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1406/19.09.2011 a Curții de Apel Galați, cu pedeapsa se 8 (opt) luni închisoare, aplicată prin prezenta și a dispus ca inculpatul C.C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) luni, închisoare, sporită la 1(un) an și 2 (două) luni închisoare.
în temeiul art. 85 alin. (3) C.pen. raportat la art. 81 C.pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani și 2 (două) luni, stabilit în condițiile art. 82 C.pen.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen., iar în temeiul art. 71 alin. (5) C.pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare de 3 (trei) ani și 2 (două) luni.
în temeiul art. 191 alin. (1) Cod de procedură penală, l-a obligat pe inculpatul C.C. la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 7236/P/2010 din 8.12.2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului C.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 86 alin. (2) și art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 rep., cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen., constând în aceea că, la data de la data de 15.10.2010, în jurul orelor 6:50, inculpatul a condus pe drumurile publice din municipiul G un autovehicul marca … cu numărul de înmatriculare ….. având dreptul de a conduce suspendat de pe data de 29.09.2010, după care a refuzat testarea alcoolemiei cu aparatul etiloscop sau prin prelevare de sânge.
Actele de urmărire penală efectuate în cauză, s-au materializat în: procesul verbal de depistare (filele 3-4 dosar urmărire penală); declarațiile inculpatului C.C. (filele 5-6 dosar urmărire penală); declarațiile martorilor M.M. și R.G.A. ( filele 7-8, 9-10 dosar urmărire penală); adresa verificare în baza de date a I.P.J Galați Serviciul Rutier (fila 29 dosar urmărire penală); cerere de analiză și buletin de examinare clinică (filele 12-13 dosar urmărire penală); proces verbal de constatare a refuzului de recoltare a sângelui (fila 14 dosar urmărire penală) și buletin de analiză toxicologică -alcoolemie nr. 3524/15.10.2010 (fila 15 dosar urmărire penală).
în faza cercetării judecătorești instanța a procedat la audierea în mod nemijlocit a martorilor M.M. (fila 33 dosar) și R.G.A. (fila 34 dosar). Inculpatul nu a putut fi audiat, pe numele său fiind efectuate acte de căutare, inculpatul fiind citat atât cu citație simplă cât și cu mandat de aducere.
Totodată, instanța a dispus atașarea la dosarul cauzei a fișei de antecedente penale a inculpatului (fila 16 dosar), a sentinței penale nr. 465/17.02.2011 a Judecătoriei Galați și a deciziei penale nr. 1406/R/19.09.2011 a Curții de Apel Galați, cu referat întocmit de Biroul Executări Penale ( filele 11-16 dosar fond).
Pe parcursul cercetării judecătorești, inculpatul a fost asistat de apărător ales (delegație - fila 7 dosar fond).
în fapt, la data de 15.10.2010, în jurul orelor 06:50, inculpatul C.C. a condus pe str. …. din municipiul G un autoturism marca … înmatriculat cu numărul …., având dreptul de a conduce suspendat și fiind sub influența băuturilor alcoolice.
Inculpatul conducea autoturismul pe str. … având un traseu sinuos și a fost oprit de un echipaj de poliție. Solicitându-i-se să prezinte permisul de conducere, inculpatul nu a putut da curs acestei cereri. Fiind verificat în baza de date s-a constatat că permisul de conducere i-a fost reținut pe data de 29.09.2010 când a fost depistat pe str. …. din mun. G., conducând un autoturism în timp ce avea o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, în acest sens fiindu-i eliberată dovada seria … nr. … (fila 11 dosar urmărire penală) pe care s-a făcut mențiunea că aceasta s-a eliberat fără dreptul de a conduce (dosar de urmărire penală nr. 6734/P/2010). întrucât conducătorul auto emana halenă alcoolică, a fost solicitat un echipaj al Poliției Rutiere pentru a-l testa pe inculpat cu aparatul etiloscop Drager. Inculpatul a refuzat și a fost condus la SCU G pentru a i se recolta probe biologice. Inculpatul a refuzat recoltarea de sânge și a fost de acord să dea probe de urină (conform celor consemnate în procesul verbal aflat la fila 14 dosar urmărire penală). Proba de urină a fost prelevată la ora 7:40, iar rezultatul a fost că inculpatul avea o cantitate de 2,70 g/l alcool în urină (fila 15 dosar urmărire penală). Prin adresa nr. 23108/6.12.2010 (fila 18 dosar urmărire penală), Institutul de Medicină Legală Iași a comunicat faptul că, teoretic, la o alcoolurie de 2,70 g/l corespunde o alcoolemie de circa 2 g/l la ora prelevării.
Conform procesului verbal de constatare întocmit de agenții de poliție (filele 3-4 dosar urmărire penală), inculpatul a declarat că nu el a condus autoturismul, la volan aflându-se un prieten de-al său, pe care nu știe cum îl cheamă și care a fugit în momentul în care a fost oprit de echipajul de poliție. Faptul că inculpatul a condus autoturismul a fost observat de martorii asistenți R.G.A. și M.M.
Astfel, martorul R.G.A, audiat in cursul urmăririi penale și a judecății, a declarat că, pe data de 15.10.2010, în jurul orelor 6:00, se afla în stația de taxi de pe str. … și a observat un autoturism marca … înmatriculat cu nr. … al cărui conducător auto era în stare de ebrietate. Pentru acest motiv a apelat numărul unic 112 și a solicitata prezența unui echipaj de poliție. La sosirea organelor de poliție a aflat că cel care conducea autoturismul se numește C.C. și că avea dreptul de a conduce suspendat ( filele 9-10 dosar urmărire penală, fila 34 dosar fond ).
Martorului M.M. arată că pe data de 15.10.2010, i s-a solicitat de către un echipaj de poliție să asiste la legitimarea conducătorului auto al autoturismului … înmatriculat cu nr. …, ocazie cu care a observat că acesta este în vădită stare de ebrietate; de la echipajul de poliție aflând că acesta se numește C.C. și că are dreptul de a conduce suspendat (filele 7-8 dosar urmărire penală, fila 33 dosar fond).
Inculpatul a refuzat să dea declarație pe data de 15.10.2010 în legătură cu fapta comisă. în declarația dată în faza actelor premergătoare (fila 6 dosar urmărire penală), inculpatul a motivat refuzul de a da probe de sânge prin aceea că datorită constituției astenice, i se face rău și a arătat ce băuturi și alimente a consumat anterior depistării. Inculpatul nu a mai fost audiat după începerea urmăririi penale, deoarece, potrivit informațiilor furnizate de mama acestuia, a părăsit țara la începutul anului 2011.
în drept, prima instanță a reținut că fapta inculpatului C.C. de a conduce, în ziua de 15.10.2010, pe drumurile publice din municipiul Galați un autovehicul marca … cu numărul de înmatriculare …., având dreptul de a conduce suspendat de pe data de 29.09.2010, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendat, faptă prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
Infracțiunile la regimul circulației pe drumurile publice sunt infracțiuni de pericol, prin săvârșirea acestora aducându-se atingere normelor care reglementează activitatea de conducere a autovehiculelor pe drumurile publice, astfel că nu este posibil producerea unui prejudiciu patrimonial, comensurabil în bani, în dauna persoanelor fizice sau juridice.
în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, pretins a fi fost săvârșită de inculpat la data de 15.10.2010, prima instanța a reținut că aceasta nu există. Din toate mijloacele de probă administrate în cauză (proces-verbal de constatare a infracțiunii, buletin de examinare clinică și proces-verbal de prelevare, buletin de analiză toxicologică, declarațiile inculpatului) rezultă că inculpatul a refuzat recoltarea probelor de sânge, însă a fost de acord cu recoltarea unei probe de urină - lucru care s-a și întâmplat.
A reținut că potrivit O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, constă în „refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul sau al unui tramvai ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora”.
A mai reținut că latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 presupune ca făptuitorul să refuze nejustificat recoltarea de probe biologice pentru stabilirea nivelului alcoolemiei ce o avea la momentul când a condus un autovehicul pe drumurile publice.
Probele biologice ce pot fi prelevate pentru stabilirea alcoolemiei sunt sângele, urina sau saliva. Deși în practică organele medicale se limitează numai la recoltarea de sânge pentru stabilirea alcoolemiei, în ipoteza când din varii motive nu se poate realiza recoltarea sângelui, organele medicale au obligația de a solicita recoltarea și a altor probe biologice. Numai în ipoteza în care cel căruia care i se solicită acest lucru refuză și recoltarea altor probe biologice, se poate reține săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002.
în același sens, prima instanță a menționat și prevederile art. 7 alin. (2) din Ordinul nr. 376/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice și a stării de influență a produselor ori substanțelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora „în situațiile prevăzute la alin. (1), cu excepția refuzului de prelevare, se prelevează 10 ml urină, sub supraveghere, în flacon spălat, care ulterior va fi supus procedurii de sigilare prevăzute la art. 13.”
Pentru motivele învederate mai sus, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, prima instanța a dispus achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C.proc.pen., în referire la art. 10 alin. (1) lit. a) C.proc.pen..
Cât privește infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendat, pentru care a fost trimis în judecată, prima instanță a reținut că din întregul material probator existent la dosarul cauzei, rezultă că inculpatul C.C. a săvârșit-o cu forma de vinovăție a intenției directe, acesta având reprezentarea pericolului social al faptei sale, rezultat pe care l-a urmărit și acceptat.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus arătate, instanța a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea, în limitele prevăzute de lege .
La individualizarea pedepsei aplicate, prima instanța, având în vedere dispozițiile art. 72 C.pen., a ținut seama de limitele de pedeapsă stabilite de textul incriminator pentru fapta săvârșită, pericolul social concret al faptei deduse judecății, de datele privind persoana inculpatului (cu antecedente penale, pentru o faptă de același gen).
Prima instanță a reținut că pericolul social al faptei săvârșite, precum și faptul că inculpatul perseverează în săvârșirea unor astfel de fapte (în condițiile în care a mai fost anterior condamnat), împiedică instanța să rețină circumstanțe atenuante în favoarea sa legale și să coboare pedeapsa sub acest minim. Astfel s-a apreciat că aplicarea unei pedepse de 8 (opt) luni închisoare este suficientă pentru atingerea scopului educativ și sancționator al pedepsei.
Instanța a observat că inculpatul a mai fost anterior condamnat prin sentința penală nr. 465/17.02.2011 a Judecătoriei Galați, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1406/19.09.2012 a Curții de Apel Galați, la o pedeapsă de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002. în baza art. 81 și art. 71 alin. (5) C.pen., instanța a dispus suspendarea pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C.pen., respectiv pe o durată de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni. Sentința penală nr. 465/17.02.2011 a rămas definitivă pentru inculpat la data de 19.09.2011.
Potrivit dispozițiilor art. 85 alin. (1) C.pen., dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârșise o infracțiune înainte de pronunțarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiționată se anulează, aplicându-se după caz dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni sau recidivă. în speță, inculpatul a săvârșit fapta dedusă judecății la data de 15.10.2010, înainte de pronunțarea și rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 465/17.02.2011 a Judecătoriei Galați, astfel că instanța a dispus anularea suspendării condiționate a pedepsei de 8 (opt) luni închisoare aplicată prin sentința penală menționată.
în temeiul art. 34 lit. b) C.pen. instanța a contopit cele două pedepse de 8 (opt) luni închisoare, stabilind ca inculpatul C.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) luni închisoare, sporită la 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare. Justificarea sporului de pedeapsă se regăsește, în opinia instanței, în gravitatea intrinsecă a faptelor săvârșite de inculpat dar și în perseverența sa infracțională.
în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, în temeiul art. 81 C.pen., în referire la art. 82 și următoarele C.pen., prima instanță a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante pe durata unui termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.pen.
în ceea ce privește pedeapsa accesorie, față de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului decurgând din cauzele Hirst contra Regatului Unit și Sabou și Pârcălab contra României, prima instanță a reținut că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C.pen. nu se va face automat, prin efectul legii, ci va fi apreciată în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C.pen.
Având în vedere fapta săvârșită de inculpat, instanța a apreciat că inculpatul este nedemn să exercite dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau funcțiile elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen. Instanța a considerat însă că, natura și gravitatea faptei nu impun privarea inculpatului de dreptul de a alege, prevăzut de art. 64 lit. a) teza I C.pen.
în temeiul art. 71 alin. (5) C.pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
De asemenea, prima instanță l-a obligat pe inculpat, în temeiul art. 191 alin. (1) Cod de procedură penală, la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
în termen legal împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, susținând că soluția de achitare a inculpatului C.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 este greșită având în vedere că acesta a refuzat să se supună recoltării unor probe de sânge pentru stabilirea alcoolemiei.
Recursul declarat procuror este fondat și urmează a fi admis, pentru următoarele considerente.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticii formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele, în conformitate cu art. 3856 alin. (3) C.proc.pen., Curtea reține că instanța de fond a dispus în mod greșit achitarea față de inculpatul C.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, reținând în mod nejustificat că această infracțiune nu există câtă vreme inculpatul, deși a refuzat recoltarea de sânge, a acceptat să i se recolteze probe de urină pentru stabilirea alcoolemiei.
Astfel, potrivit art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, Refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul sau al unui tramvai ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Sub un prim aspect trebuie remarcat faptul că infracțiunea mai sus arătată are un conținut constitutiv alternativ incriminând fie refuzul conducătorului auto de a se supune recoltării probelor biologice fie refuzul acestuia de testare a aerului expirat.
în cauză, oprit fiind de organele de poliție în timp ce conducea un autovehicul în mun. G, inculpatul a refuzat să îi fie testat aerul expirat cu aparatul etiloscop Drager iar apoi, condus la SJG, a refuzat recoltarea de sânge pentru stabilirea alcoolemiei fiind de acord să dea doar probe de urină, în urma analizelor stabilindu-se că acesta avea o cantitate de 2,70 g/l în urină ceea ce teoretic corespunde unei alcoolemii în sânge de 2 g/l.
Din cele mai sus expuse rezultă că inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 chiar în momentul în care a refuzat să se supună testării aerului expirat, fiind astfel fără relevanță, sub aspectul existenței acestei infracțiuni, comportamentul ulterior al inculpatului legat de recoltarea probelor biologice.
Deosebit de acest aspect, care atrage cu evidență casarea sentinței instanței de fond și condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, Curtea constată că achitarea inculpatului este greșit dispusă pe motiv că acesta nu a refuzat recoltarea de probe biologice câtă vreme, deși a acceptat recoltarea probelor de urină, inculpatul a refuzat inițial recoltarea de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Astfel, potrivit art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.
Din conținutul constitutiv al infracțiunii mai sus arătate rezultă că de esență pentru existența acesteia este stabilirea îmbibației alcoolice în sânge pe care o prezintă un conducător de autovehicul, aspect care se poate realiza fără dubii doar prin recoltarea de probe de sânge.
Așa fiind, rezultă că recoltarea de sânge are caracter primordial între probele biologice ce pot sta la baza stabilirii îmbibației alcoolice în sânge și că stabilirea acestei îmbibații prin raportarea teoretică la concentrația de alcool din urină ori salivă are un caracter secundar putându-se apela la recoltarea acestor probe doar când recoltarea de sânge este imposibilă din motive obiective.
Cu alte cuvinte un conducător auto are obligația de a se supune recoltării mai întâi a probelor de sânge în vederea stabilirii îmbibației alcoolice, recoltarea de urină ori salivă în vederea stabilirii alcoolemiei din sânge având un caracter subsidiar, putând fi incidente doar când medicul care face recoltarea constată că recoltarea de sânge este imposibilă.
în consecință, în situația în care conducătorul auto refuză explicit recoltarea de sânge, iar medicul care face recoltarea nu constată un motiv justificat pentru care recoltarea de sânge este imposibilă, dispozițiile art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 sunt pe deplin incidente în cauză, faptul că respectivul conducător auto este de acord cu prelevarea altor probe biologice neechivalând cu respectarea prevederilor legale mai sus menționate.
în același sens sunt de altfel și prevederile art. 6 și 7 din Ordinul nr. 376/10.04.2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice și a stării de influență a produselor ori substanțelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducătorilor de autovehicule și tramvaie, ce stabilesc următoarele:
„Art. 6. Procedurile de prelevare a produselor biologice sunt următoarele:
a) pentru determinarea alcoolemiei se prelevează 2 (două) probe de sânge din venă la interval de o oră între prelevări, fiecare probă conținând 10 ml sânge;
b) în situația în care nu se pot preleva 10 ml de sânge, se menționează la rubrica „observații” a buletinului de examinare clinică, prevăzut în anexa nr. 3 la prezentele norme metodologice, cu precizarea motivului;
c) prelevarea sângelui se face cu seringi de unică folosință, până la înlocuirea acestei metode cu trusa standard de prelevare special destinată acestui scop, a cărei componență este prevăzută în anexa nr. 5 la prezentele norme metodologice;
d) prima prelevare se efectuează de preferință într-un interval de timp de până la 30 de minute de la producerea evenimentului care a determinat solicitarea prelevării de sânge;
e) pentru determinarea produselor ori substanțelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare se prelevează o singură probă de sânge și în mod obligatoriu 50 - 100 ml urină.
Art. 7. (1) în situațiile medicale speciale, în care nu poate fi efectuată cea de-a doua prelevare, precum și în cazul refuzului de prelevare, se menționează acest fapt în mod expres în cadrul rubricii „observații” a buletinului de examinare clinică, precizându-se motivul neprelevării.
(2) în situațiile prevăzute la alin. (1), cu excepția refuzului de prelevare, se prelevează 10 ml urină, sub supraveghere, în flacon spălat, care ulterior va fi supus procedurii de sigilare prevăzute la art. 13, cu excepția refuzului de prelevare.”
Din cele mai sus arătate rezultă în mod cert că stabilirea îmbibației alcoolice în sânge se face prin recoltarea a două probe de sânge și că recoltarea de urină se face doar în situația în care nu poate fi efectuată a doua prelevare și nu când conducătorul auto refuză prelevarea de sânge.
Din buletinul de examinare clinică aflat la dosarul cauzei (fila 13) rezultă că inculpatul a refuzat recoltarea de probe de sânge, fiind de acord doar cu recoltarea de urină, iar medicul care a efectuat recoltarea nu a menționat vreun motiv justificat pentru care inculpatului să nu îi poată fi prelevate probe de sânge pentru stabilirea îmbibației alcoolice în sânge.
în consecință, în lumina celor mai sus expuse, considerăm că răspunderea penală a inculpatului sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 putea fi atrasă și în condițiile în care nu ar fi refuzat testarea aerului expirat cu aparatul etiloscop Drager.
De altfel, Curtea constată că motivarea instanței de fond, care a reținut că inculpatul nu s-a sustras de la recoltarea probelor biologice și că îmbibația alcoolică în sânge, de 2 g/l, s-a putut stabili pe baza alcooluriei de 2,70 g/l, este în contradicție cu soluția de achitare pronunțată, într-o astfel de situație impunându-se schimbarea încadrării juridice și condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 respectiv pentru conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Revenind la situația concretă, ce rezultă din actele de la dosarul cauzei, așa cum s-a arătat mai sus, soluția de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de prevăzută de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 se impune în primul rând datorită faptului că acesta a refuzat să îi fie testat aerul expirat cu aparatul etiloscop Drager având în vedere conținutul constitutiv alternativ al acestei infracțiuni ce incriminează atât refuzul conducătorului auto de a se supune recoltării probelor biologice cât și refuzul acestuia de testare a aerului expirat.
Față de cele mai sus arătate urmează a se admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, cu consecința casării în parte a sentinței penale recurate și a condamnării inculpatului, în rejudecare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002.
în ceea ce privește modalitatea de executare, având în vedere că prin motivele de recurs nu s-a criticat și acest aspect, se va menține soluția de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei rezultante ce se va stabili urmare a contopirii pedepsei ce se va aplica pentru infracțiunea mai sus arătată cu pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 86 al. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 și cu pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 465/17.02.2011 a Judecătoriei Galați, în privința căreia s-a dispus anularea suspendării condiționate.
Văzând și dispozițiile art. 385 15 lit. d) în referire la art. 3859 alin. (1), pct. 172 C.proc.pen. C.proc.pen.
