Omorul. Încadrare juridică
| Comentarii |
|
Împrejurarea că inculpatul a aplicat victimei o singură lovitură, dar cu intensitate deosebită, într-o zonă vitală, cu un cuţit (instrument apt să producă moartea) producându-i leziuni care i-au cauzat decesul (plagă înţepat-tăiată deltoidiană dreapta, cu secţiunea completă a arterei brahiale declanşarea unei hemoragii externe masive şi anemierea acută), evidenţiază că inculpatul a avut reprezentarea rezultatului letal al acţiunii sale (existând legătură directă de cauzalitate între această acţiune şi moartea victimei), rezultat care, chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. În atare situaţie, având în vedere şi atitudinea indiferentă a inculpatului manifestată faţă de victimă ulterior aplicării loviturii letale, Curtea constată că fapta acestuia, săvârşită cu intenţie indirectă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor şi nu acelea ale infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. Locul comiterii faptei (la o stâna situată în apropierea unei păduri), deşi accesibil publicului, nu realizează condiţia publicităţii pentru ca fapta să fie încadrată în prevederile art. 175 alin. (1) lit. i) C.pen., prin raportare la dispoziţiile art. 152 lit. b) C.pen., întrucât de faţă în locul şi la momentul săvârşirii faptei nu se aflau alte persoane, inculpatul fiind singur cu victima în afara bordeiului, în timp ce martorii se aflau în bordei unde consumau alcool.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori, Decizia nr. 191 din 13 septembrie 2012
Prin sentința penală nr. 248 din 25 aprilie 2012, Tribunalul Galați a respins, ca fiind nefondată, cererea inculpatului D.D. privind schimbarea încadrării juridice a faptei penale deduse judecății din infracțiunea de omor prevăzut de art. 174 alin. (1) C.pen. în infracțiunea de lovire sau vătămare cauzatoare de moarte prevăzut de art. 183 C.pen.
în baza art. 174 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C.pen. și referire la art. 76 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (2) C.pen. a fost condamnat inculpatul D.D. la pedeapsa închisorii în cuantum de 8 ani precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C.pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale a închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de omor (faptă comisă la 29/30.09.2011).
în conformitate cu dispozițiilor art. 71 alin. (2) C.pen. s-a aplicat inculpatului mai sus menționat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C.pen.
în temeiul dispozițiilor art. 350 C.proc.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului D.D. și, în conformitate cu art. 88 C.pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată acestuia perioada executată în stare de reținere și arest preventiv începând cu data de 30.09.2011 la zi.
în baza art. 14 C.proc.pen. raportat la dispozițiilor art. 998 C.civ. a fost obligat inculpatul D.D. către partea civilă C.Ș. la plata sumei de 8000 lei cu titlu de daune materiale precum și la plata unor daune morale în sumă de 10.000 lei.
A fost obligat inculpatul D.D. la plata unei contribuții lunare de întreținere pentru minora M.C. (fiica victimei M.C.V.) în cuantum de 25% din venitul minim pe economia națională de la data săvârșirii infracțiunii (30.09.2011) până la majoratul minorei (21.05.2029).
în baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat după rămânerea definitivă a hotărârii, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.
în temeiul dispozițiilor art. 118 alin. (1) lit. b) C.pen. s-a dispus confiscarea specială a obiectului tăietor înțepător (cuțit cu lungimea de 25 cm, lungimea lamei de 14 cm și lățimea de 2 cm), folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii.
în baza art. 109 alin. (3) C.proc.pen. s-a dispus ca mijloacele materiale de probă ridicate cu ocazia cercetărilor (consemnate în procesul verbal de cercetare la fața locului și în procesele verbale de ridicare obiecte) să fie păstrate la instanța de judecată până la soluționarea definitivă a cauzei.
S-a făcut aplicarea art. 189 - 191 C.proc.pen..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele :
Inculpatul D.D. este cioban și pentru a-și câștiga existența, acesta se angajează în mod sezonier la diverse persoane de pe raza comunei R, proprietare de stâne. Astfel în ziua de 29.09.2011, inculpatul s-a angajat numai pentru ziua respectivă la stâna aparținând numitului G.I. din comuna R., stână situată în afara comunei, la o distanță de aproximativ 3 km, în punctul denumit popular „S”, într-o zonă mai greu accesibilă.
La aceeași dată, în jurul orelor 19:00, martorul G.I.A. (fiul proprietarului stânei) împreună cu martorul D.C. (fratele inculpatului) au plecat spre stână, pentru a-i aproviziona pe ciobani cu alimente. Martorii au plecat spre punctul „S” cu o căruță aparținând proprietarului stânei, fără să se stabilească cu exactitate ora la care au ajuns.
După terminarea activităților în cadrul stânei, aproximativ în jurul orelor 2000, inculpatul D.D. și martorii G.I.A. și D.C. au mâncat și au consumat circa 1 litru de bere. întrucât ora era considerată înaintată, martorii au hotărât să înnopteze la stână, sens în care aceștia au rămas în locuința improvizată în cadrul stânei (bordei), inculpatul mergând să doarmă într-o baracă alăturată, ce aparține numitului L.C., un alt proprietar de oi, aflată la circa 40 de metri de bordei.
După aproximativ o oră, la stâna au sosit cu o căruță victima M.C.V. și martorul L.N., trezindu-i pe martorii G.I.A. și D.D.
La scurt timp, aparent fără motiv, martorul L.N. a început să-l lovească cu pumnii pe martorul D.C. și, deși acesta din urmă a căzut, L.N. l-a lovit în continuare, conflictul dintre aceștia durând circa 10 minute. S-a reținut că între martorul L.N. și familia inculpatului exista o stare de dușmănie declarată.
în conflictul descris mai sus nu a intervenit nimeni, dar victima M.C.V. i-a cerut martorului L.N. să înceteze agresiunea asupra lui D.C.
întrucât în acest mod s-a creat gălăgie, la bordei a venit și inculpatul, acesta având posibilitatea să vadă că fratele său fusese lovit de către martorul L.N. Inculpatul a declarat că a încercat să intervină în apărarea fratelui său, dar a fost împiedicat de către victimă, fără ca între aceștia să existe vreun contact fizic. L.N. și D.C. s-au împăcat, iar aceștia împreună cu inculpatul, cu victima și cu martorul G.I.A. au început să consume vin dintr-un bidon, în bordeiul stânei.
După ce au terminat vinul, inculpatul împreună cu martorul L.N. au mers cu o căruță la domiciliul acestuia din urmă, de unde au luat un alt bidon cu vin și, întorcându-se la stână, au continuat să consume alcool, martorii în bordei, iar inculpatul și victima, afară.
La scurt timp, în bordei a intrat victima spunându-le martorilor că a fost tăiată cu cuțitul de către inculpat.
La vederea celor întâmplate, martorii G.I.A. și D.C. au părăsit bordeiul în fugă, îndreptându-se spre comună.
După săvârșirea faptei, inculpatul a părăsit zona fugind în imediata apropiere a stânei, spre țarcul oilor, unde a aruncat cuțitul și unde s-a ascuns, reîntorcându-se dimineață la stână, unde a și fost depistat de către lucrătorii de poliție.
Anterior dezbaterilor pe fondul cauzei inculpatul D.D., prin apărător, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei penale obiect al prezentei cauze din infracțiunea de omor prevăzut de dispozițiilor art. 174 alin. (1) C.pen. în infracțiunea de lovire sau vătămare cauzatoare de moarte prevăzut de art. 183 C.pen. arătând că, deși și-a asumat lovitura aplicată victimei, nu a avut intenția de a suprima viața acesteia ci a acționat astfel fiind în permanență provocat, în principal, de către martorul L.N.
Analizând probatoriul administrat, instanța a apreciat ca fiind nefondată cererea inculpatului D.D.
Astfel, poziția subiectivă a inculpatului - intenția de a lovi sau de a vătăma integritatea corporală a victimei ori intenția de a ucide se stabilește în fiecare caz ținându-se seama de instrumentul folosit, zona corpului unde a fost aplicată lovitura, intensitatea acesteia precum și de celelalte împrejurări concrete în contextul cărora a fost săvârșită fapta.
în speță, decesul victimei M.C.V. nu poate fi considerat un rezultat praeterintenționat avându-se în vedere nu numai elementele izolate cum ar fi instrumentul folosit de inculpat sau intensitatea loviturii care a avut drept consecință secționarea completă a arterei brahiale a victimei ci și raporturile anterioare dintre inculpat și victimă, poziția ultimei față de inculpat la momentul aplicării loviturii (victima se afla cu spatele la agresor) dar și comportamentul inculpatului raportat la victimă după săvârșirea infracțiunii (acesta a părăsit în fugă zona, aruncând cuțitul, după care s-a ascuns).
Susținerile inculpatului relative faptului că nu a prefigurat că victima poate muri ulterior loviturii aplicate nu au fost reținute avându-se în vedere tocmai localizarea leziunii pe corpul victimei (zona deltoidiană dreapta - foarte aproape de organele vitale ale toracelui), dar și legătura imediată - sub aspectul raportului de cauzalitate - de la cauza primară la efectul letal.
în același timp nu trebuie pierdut din vedere faptul că - așa cum relevă depozițiile martorilor G.I.A. și L.N., inculpatul se afla într-o vizibilă stare de ebrietate.
Pe de altă parte, nu poate fi reținută vreo atitudine provocatori a victimei infracțiunii, nefiind demonstrată din partea acesteia nici violența, nici atingerea gravă a demnității persoanei inculpatului și nici o altă acțiune ilicită gravă; faptul că victima s-a opus acțiunii inculpatului de a-i aplica o corecție martorului L.N. care-i agresase fratele nu poate constitui o provocare reală.
Pentru considerentele mai sus arătate s-a apreciat ca fiind angajată vinovăția inculpatului D.D. în privința săvârșirii infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C.pen.
La individualizarea sancțiunii aplicată în cauză s-a avut în vedere, în mod deosebit, natura și gradul ridicat de pericol social al infracțiunii (infracțiune lezând cea mai importantă valoare socială), corelativ cu elementele care circumstanțiază persoana inculpatului dar și cu comportamentul procesual al acestuia; astfel, inculpatul D.D. se află la primul conflict cu legea penală, așa cum evidențiază fișa de cazier judiciar (fila 87 dosar urmărire penală) și a avut o bună conduită anterior comiterii faptei penale obiect al prezentei cauze, așa cum relevă înscrisurile-caracterizări aflate la filele 67/72 dosar.
Față cu aceste aspecte s-a aplicat inculpatului o pedeapsă într-un cuantum situat sub limita minimă specială prevăzută de textul legal incriminator consecință a reținerii în favoarea acestuia a circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C.pen.
Totodată, având în vedere dispozițiile art. 65 C.pen. precum și conținutul juridic al infracțiunii în discuție s-a aplicat inculpatului D.D. și o pedeapsă complementară pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale a închisorii.
Cu privire la latura civilă a cauzei s-a constatat că sora victimei-numita C.Ș. - a reclamat în termenul legal prevăzut de art. 15 alin. (2) C.proc.pen. pretenții civile în sumă de 8000 lei (reprezentând daune materiale ocazionate de cheltuielile cu înmormântarea victimei și pomenirile ulterioare), respectiv 100.000 lei (daune morale, fratele său fiind cel care perpetua numele familiei și o avea în grijă pe mama sa); de asemenea, a făcut cunoscut partea civilă și faptul că fratele său, victima în cauză, avea în întreținere o minoră, pe M.C. în vârstă de 11 ani, rezultată din căsătoria cu numita M.M. care se află în afara granițelor țării; situația a fost confirmată și prin procesul verbal de verificare a statutului victimei încheiat la 21.11.2011 și aflat la fila 61 dosar urmărire penală
Martorele M.Ș. și H.A.E. audiate pe latura civilă a cauzei au relevat prin declarațiile date (filele 57 și 80 dosar instanță) faptul că partea civilă a susținut toate cheltuielile pe care le-a implicat înmormântarea victimei M.C.V. și pomenirile ulterioare, cheltuieli care s-au ridicat la suma de 8000 lei; totodată au arătat martorele că victima era singura persoană care își ajuta mama (mama părții civile implicit) - persoană cu vârstă înaintată - care a rămas actualmente în grija părții civile;
Față cu aceste aspecte instanța a apreciat ca fiind întrunite condițiile de existență ale răspunderii civile și a obligat inculpatul la acoperirea integrală a pretențiilor bănești solicitate cu titlu de daune materiale; raportat la daunele morale solicitate s-a apreciat că acestea sunt excesive, instanța reținând că este incontestabil că dispariția în condiții tragice a victimei precum și legăturile de rudenie avute cu partea civilă îndreptățesc la acordarea unor despăgubiri, despăgubiri care însă nu pot constitui amenzi excesive cu atât mai mult cu cât, din considerații morale, acestea nu pot fi exact stabilite.
Așa fiind, a obligat inculpatul la plata unei sume care ar putea acoperi trauma psihică a părții civile suferite prin pierderea fratelui;
în același timp, având în vedere dispozițiile legale procedurale prevăzute de art. 17 și art. 18 C.proc.pen. instanța a obligat inculpatul la plata unei contribuții lunare de întreținere pentru fiica victimei (minora M.C.), contribuție calculată prin raportare la venitul minim pe economie.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, partea civilă C.Ș. și inculpatul D.D.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a criticat sentința pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei, apreciat prea blând.
S-a susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C.pen., cu consecința stabilirii unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
S-a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței pronunțată de instanța de fond, înlăturarea circumstanței atenuante și aplicarea unei pedepse peste minimul prevăzut de lege.
Partea civilă C.Ș. a criticat sentința penală atât pentru nelegalitate, susținând că în mod greșit nu au fost reținute în încadrarea juridică dată infracțiunii și dispozițiile art. 175 alin. (1) lit. i) C.pen., fapt ce ar fi atras o pedeapsă mai mare, cât și pentru netemeinicie, susținând că pedeapsa aplicată este prea blândă, iar cuantumul daunelor morale acordate este prea mic, nerealizându-se o reală compensație.
S-a solicitat admiterea apelului și în rejudecare, schimbarea încadrării juridice prin reținerea și a dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. i) C.pen., înlăturarea circumstanțelor atenuante și aplicarea unei pedepse în limite legale, precum și acordarea daunelor morale în cuantumul solicitat de 100.000 lei.
La rândul său inculpatul, prin apărătorul desemnat din oficiu, a criticat sentința pentru nelegalitate susținând că încadrarea juridică corectă a faptei este cea prevăzută de art. 183 C.pen., întrucât niciun moment nu a avut intenția de a suprima viața victimei, precum și pentru netemeinicie, sub aspectul cuantumului pedepsei, apreciat prea aspru.
S-a solicitat în principal schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C.pen. în infracțiunea prevăzută de art. 183 C.pen. și în noua încadrare juridică aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic.
în subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepsei în urma reevaluării întregului material probator administrat în cauză.
Prin decizia penală nr. 191/A/13.09.2012 a Curții de Apel Galați s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și de partea civilă, apreciindu-se ca fiind întemeiate parțial motivele invocate.
Totodată, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Galați a reținut următoarele:
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței în raport de motivele invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată că pe baza probatoriului administrat, prima instanță a stabilit o corectă situație de fapt și a dat infracțiunii săvârșite de inculpat încadrarea juridică corespunzătoare.
Din probele administrate rezultă că în noaptea de 29/30.09.2011 inculpatul D.D. s-a aflat la stâna aparținând numitului G.I., situată la aproximativ 3 km de satul R., jud. G, într-o zonă greu accesibilă, împreună victima M.C.V. și cu martorii D.C. (fratele său), G.I.A. și L.N., toți consumând băuturi alcoolice.
La un moment dat, în timp ce martorii se aflau în bordei consumând vin, inculpatul, care la rândul său consuma vin împreună cu victima afară, pe fondul consumului de alcool și a nemulțumirii că anterior victima l-a împiedicat să-i aplice o corecție martorului L.N. (întrucât L.N. îl lovise mai devreme pe fratele său D.C.) i-a aplicat victimei, din spate, o lovitură cu un cuțit în zona brațului drept, după care a părăsit în fugă zona îndreptându-se către țarcul oilor unde a aruncat cuțitul și unde a stat ascuns un timp, după care a plecat să doarmă în pădure, întorcându-se totuși, dar nu pentru a vedea starea în care se afla victima ci pentru a se asigura că nu fură cineva oile aflate în paza sa.
Victima a reușit să intre în bordei, martorii observând că aceasta sângerează. în timp ce G.I.A. și D.C., speriați, au părăsit în grabă stâna, martorul L.N. a încercat să-i acorde primul ajutor, dezbrăcându-l și punându-i un garou ca să oprească sângerarea. Totodată a făcut apel la 112, salvarea sosind „pe la miezul nopții”, ocazie cu care s-a constatat decesul victimei.
Atât partea civilă cât și inculpatul au invocat greșita încadrare juridică dată de instanța de fond infracțiunii dedusă judecății.
Incriminând infracțiunea de omor prin art. 174 din Codul penal, legiuitorul nu a indicat modalitățile de săvârșire a activității infracționale, esențial fiind, astfel cum s-a statuat prin jurisprudența constantă a înaltei Curți de Casație și Justiție, ca între acțiune și rezultat să existe raport de cauzalitate.
Din interpretarea dispozițiilor art. 183 C.pen. și ale art. 174 C.pen. rezultă că, spre deosebire de infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte care se săvârșește cu praeterintenție, unde intenția inițială de a cauza anumite urmări periculoase este depășită în raport cu urmarea efectiv produsă, care este mult mai gravă, infracțiunea de omor se săvârșește - sub aspectul laturii subiective, fie cu intenție directă, fie cu intenție indirectă, aceasta din urmă implicând, pe lângă prevedere, o atitudine de indiferență față de rezultat și acceptarea posibilității producerii lui.
Or, tocmai intenția de a ucide sub cele două forme (directă sau indirectă), dedusă din folosirea de mijloace apte să suprime viața victimei, zona corporală vizată și intensitatea loviturilor aplicate, este aceea care deosebește cele două infracțiuni.
în speță, producerea morții victimei M.C.V. nu este doar urmarea unei acțiuni praeterintenționate.
împrejurarea că inculpatul a aplicat victimei o singură lovitură, dar cu intensitate deosebită, într-o zonă vitală, cu un cuțit (instrument apt să producă moartea) producându-i leziuni care i-au cauzat decesul (plagă înțepat-tăiată deltoidiană dreapta, cu secțiunea completă a arterei brahiale declanșarea unei hemoragii externe masive și anemierea acută), evidențiază că inculpatul a avut reprezentarea rezultatului letal al acțiunii sale (existând legătură directă de cauzalitate între această acțiune și moartea victimei), rezultat care, chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. în atare situație, având în vedere și atitudinea indiferentă a inculpatului manifestată față de victimă ulterior aplicării loviturii letale, Curtea constată că fapta acestuia, săvârșită cu intenție indirectă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor și nu acelea ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
Locul comiterii faptei (la o stâna situată în apropierea unei păduri), deși accesibil publicului, nu realizează condiția publicității pentru ca fapta să fie încadrată în prevederile art. 175 alin. (1) lit. i) C.pen., prin raportare la dispozițiile art. 152 lit. b) C.pen., întrucât de față în locul și la momentul săvârșirii faptei nu se aflau alte persoane, inculpatul fiind singur cu victima în afara bordeiului, în timp ce martorii se aflau în bordei unde consumau alcool.
Așa fiind, Curtea nu va primi susținerile părții civile și ale inculpatului privind incidența în cauză a dispozițiilor art. 334 C.proc.pen., infracțiunea dedusă judecății întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C.pen., text de lege enunțat în ședință publică și în baza căruia în mod corect instanța de fond a procedat la condamnarea inculpatului.
Curtea observă însă că, deși prima instanță a stabilit corect starea de fapt și a încadrat-o corespunzător, a greșit cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei principale, în ceea ce privește întinderea acesteia.
Potrivit art. 52 C.pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni. Ca măsură de constrângere, astfel cum a statuat ICCJ într-o decizie de speță, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportamentul făptuitorului. Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de fapte penale.
Potrivit art. 72 alin. (1) C.pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Analiza acestor criterii de individualizare trebuie făcută cumulativ, fără ca valențele acordate vreunuia dintre criterii să opereze în detrimentul celorlalte.
în cauza de față, lipsa antecedentelor penale și buna conduită manifestată de inculpat anterior comiterii faptei, nu puteau prin ele însele, în lipsa altor circumstanțe reale sau personale, să conducă la stabilirea unei pedepse principale sub minimul special prevăzut de lege, raportat la gravitatea faptei și urmările produse, concretizate în lezarea unui drept fundamental al victimei, respectiv dreptul la viață, la modul și mijloacele prin care a fost comisă (atacarea pe la spate a unei persoane cu care se cinstea și cu care nu avusese vreun conflict, neacordarea primului ajutor după ce a utilizat ca obiect al atacului un cuțit - obiect vulnerant apt să producă moartea), la conduita procesuală incorectă adoptată în cursul procesului, acesta încercând să acrediteze ideea că lovitura de cuțit ar fi fost reacția la amenințarea exercitată de victimă asupra sa cu o secure, fapt neconfirmat de ansamblul probator administrat în cauză.
Se constată, așadar, că motivele vizând netemeinicia sentinței sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei principale, invocate de Parchet și de partea civilă sunt întemeiate, instanța de fond reținând în mod greșit în favoarea inculpatului circumstanțe judiciare atenuante, cu consecința stabilirii unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, pedeapsă care nu răspunde principiului proporționalității și nici scopului prevăzut în art. 52 C.pen.
în acest context, se constată că subsidiarul invocat de inculpat prin care a solicitat redozarea pedepsei, în sensul reducerii ei, apare ca nefondat, neexistând motive de reducere a cuantumului pedepsei, ci dimpotrivă, de majorare a acestuia, în considerarea celor mai sus arătate.
în ce privește latura civilă, se constată ca fiind parțial întemeiat motivul invocat de partea civilă cu privire la cuantumul daunelor morale acordate, Curtea reținând că deși suma solicitată cu acest titlu de 100.000 lei este excesivă, nici aducerea în derizoriu a traumei psihice prin care a trecut partea civilă (sora victimei) - prin acordarea doar a sumei de 10.000 lei, nu poate fi acceptată, suferința psihică la care a fost supusă partea vătămată constituită parte civilă trebuind să fie compensată cu o sumă rezonabilă care să corespundă principiului stabilit de doctrină și de jurisprudența în materie și anume că daunele morale acordate nu pot constitui amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru beneficiarii lor.
Pentru toate aceste motive apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați și cel al părții civile C.Ș. au fost admise, conform dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C.proc.pen., iar apelul inculpatului D.D. a fost respins ca nefondat, conform dispozițiilor art. 379 pct.1 lit. b) C.proc.pen..
Pe cale de consecință s-a desființat în parte sentința penală nr. 248 din 25 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 12265/121/2011 și, în rejudecare s-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C.pen., în referire la art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C.pen. și s-a dispus majorarea cuantumului pedepsei principale aplicată inculpatului D.D. de la 8 (opt) ani închisoare, la 10 (zece) ani închisoare.
Totodată, s-a majorat cuantumul daunelor morale acordate părții civile C.Ș., de la 10.000 lei la 25.000 lei.
Restul dispozițiilor sentinței penale apelate au fost menținute.
în baza art. 383 alin. (1)1 și 2 C.proc.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului D.D. și s-a computat din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 30.09.2011 la zi, respectiv 13.09.2012.
De asemenea, apelantul-inculpat D.D. a fost obligat, conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C.proc.pen., la plata către stat a sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu (av. D.N.), s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Galați.
