Infracţiunea de sustragere de la recoltarea probelor biologice de sânge
| Comentarii |
|
Judecătoria MOINEŞTI Sentinţă penală nr. 76 din data de 12.02.2013
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria M din data de 7.12.2012, din dosar nr. 3287/P/2012, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 18.12.2012 sub 6040/260/2012, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului H G, pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere de le recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută de art. 87 alin 5 din O.U.G. 195/2002.
In cuprinsul actului de sesizare al instanței, s-a reținut următoarea situație de fapt:
In ziua de 4.11.2012 învinuitul H G a consumat băuturi alcoolice la o rudă din satul Lunca A, după care a plecat spre locuința sa din satul Straja, la volanul autoturismului marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare BC 52 SBY. Datorită stării de ebrietate în care se afla a intrat în coliziune cu un cap de pod de pe partea dreapta a sensului său de mers, derapând și lovind amenajamentul stației pentru călători. După comiterea accidentului, învinuitul a coborât de la volanul autoturismului și s-a deplasat pe drumul comunal din loc. A spre locuința sa din satul S. La aproximativ 200 m de locul accidentului, învinuitul a fost identificat de organele de cercetare penală care l-au condus la sediul Poliției orașului C unde a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 0,80 mg/l alcool în aerul expirat. învinuitul a fost condus la Spitalul orașului C pentru recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, în prezența martorilor asistenți S Ș și P C I, acesta refuzând.
Situația de fapt descrisă a fost reținută pe baza următoarelor probe: proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante, f. 4, declarație învinuit H G, f. 7, alcooltest printer, f. 8, declarație martori S Ș și C D, f. 10-11, adresa nr. 7666/5.11.2012 a Consiliului Local al comunei A, jud. Bacău.
La termenul de judecată din 12.02.2013, înainte de începerea cercetării judecătorești s-a prezentat în instanță inculpatul care a solicitat instanței să admită cererea sa privind judecarea cauzei pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, arătând că recunoaște săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată și își însușește dovezile administrate în cursul urmăririi penale, declarația acestuia fiind consemnată la dosarul cauzei.
Constatând ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 320 C.pr.pen, instanța a admis cererea inculpatului de judecare a cauzei pe baza dovezilor administrate în dosarul de urmărire penală nr. 6040/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești.
în cauză nu au mai fost administrate alte probe cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere depuse de inculpat la termenul de judecată din 12.02.2013.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
în data de 4.11.2012, numita C D a sesizat organele de poliție prin serviciul SNUAU 112 despre faptul că pe raza satului Asău, com. Asău, DJ 116 a avut loc un accident rutier soldat cu pagube materiale.
În baza acestei sesizări, organele de poliției din cadrul Poliției A s-au deplasat la fața locului unde, în prezența martorului asistent S Ș au constatat că în zona dispensarului se află autoturismul marca Dacia Logan cu nr de înmatriculare BC 52 SBY, avariat în partea din față, orientat perpendicular pe axul drumului, pe banda de ciorculație a sensului de mers A-S, fiind avariat amenajamentul stației pentru transport în comun călători.
La distanță mică de locul accidentului organele de poliție l-au identificat pe inculpat care se deplasa pe jos pe drumul comunal din loc. A spre locuința sa din satul S. Organele de cercetare penală care l-au condus la sediul Poliției orașului C unde a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 0,80 mg/l alcool în aerul expirat. Inculpatul a fost condus apoi la Spitalul orașului C pentru recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, în prezența martorilor asistenți S Ș și P C I acesta refuzând.
Aceste aspecte rezultă din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, coroborat cu declarația martorilor S Ș, C D și P C I, precum și alcooltest printer-ul aflat la fila 8 dos. urm.pen.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei atât în cursul urmării penale cât și în fața instanței declarând că în cursul aceeleași zile a consumat aproximativ 200 ml țuică apoi s-a urcat la volanul autotuirsmului cu intenția de a conduce între satul Lunca A și satul S, localitatea sa de domiciliu, apreciind că pe o distanță atât de mică nu se poate întâmpla nimic rău.
In drept, fapta inculpatului HG care, în data de 4.11.212, deși se afla sub influența băuturilor alcoolice, la cererea organelor de poliție a refuzat prelevarea de probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută de art. 87 alin 5 din O.U.G. 195/2002.
In ceea ce privește latura obiectivă, instanța reține că probele administrate în cauză evidențiază realizarea elementului material specific infracțiunii, constând în refuzul de recoltare a probelor biologice de sânge. Săvârșirea acestei infracțiuni are ca urmare imediată o stare de pericol pentru relațiile sociale ocrotite de dispozițiile care stabilesc regimul circulației pe drumurile publice, iar legătura de cauzalitate rezultă, din însăși săvârșirea faptei, ex re.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C. pen.Vinovăția inculpatului rezultă din declarațiile sale care sunt coroborate, pe deplin, cu ansamblul probator administrat în cauză, conform art. 69 C. proc. penală.
Constatând că infracțiunea pentru care a fost trmis în judecată inculpatul există, că a fost săvârșită inculpat cu vinovăția specifică, în baza art. 345 alin. 1 și 2 Cod proc. pen., instanța va dispune condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii care face obiectul judecății.
La individualizarea sancțiunii și proportionalizarea acesteia, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 72 și art. 52 Cod Penal.
In conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal instanța va avea în vedere, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art. 181 alin. 2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.
Raportat la aceste criterii, instanța apreciază că fapta inculpatului prezintă un grad de pericol social mediu, însă va avea în vedere și circumstanțele referitoare la
persoana și conduita inculpatului. Astfel, așa cum se desprinde din fișa de cazier judiciar, inculpatul nu are antecedente penale, iar din înscrisurile depuse de inculpat în circumstanțiere rezultă că este familist, are un loc de muncă stabil și este apreciat la locul de muncă precum și în colectivitatea din care face parte.
Astfel, instanța va reține în cauză incidența circumstanței atenuante prevăzute de art. art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal.
Instanța va proceda de asemenea la reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, cu o treime, conform art. 320" alin 7 C.pr.pen.
Având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei și limitele de pedeapsă stabilite de lege reduse cu o treime, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320 alin 7 C.pr.pen și art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal raportat la art. 76 alin. 1 lit.d Cod penal, instanța va coborî pedeapsa aplicată sub minimul special prevăzut de lege și va dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 1 an închisoare. Instanța apreciază că aplicarea unei astfel de pedepse este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 din Codul penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient.
In ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța apreciază că raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, acesta este nedemn în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 61 alin. 1 teza a-II-a și lit.b, fiind justificată îndepărtarea acestuia de la activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității.
Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța apreciază că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.l lit.c, d și e. De asemenea, instanța apreciază că inculpatul nu este nedemn în exercitarea dreptului de a alege și prin urmare nu va interzice nici dreptul prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a teza a I a.
Instanța a avut în vedere în baza art. 414 alin. 3 din Codul penal, decizia 74 din 5 noiembrie 2007 a înaltei Curți de Justiție și Casație date în recurs în interesul legii, care a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I - c nu se va face automat și va fi supusă aprecierii instanței în funcție de criteriile prevăzute de art. 71 alin. 3 din Codul penal.
De asemenea, instanța a avut în vedere, în baza art. 20 alin. 2 din Constituția României, hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Sabou și Pîrcâlab conform căreia interzicerea drepturilor părintești constituie o ingerință în dreptul la respectarea vieții familiale, precum și hotărârea pronunțată cauza H c. Marii Britanii confomi căreia "interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând o încălcare a art. 3 din Protocolul nr. 1 din Convenție".
In ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța apreciază, în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și tară executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție.
Instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 alin. 1 Cod Penal, respectiv: pedeapsa aplicată inculpatului este de 1 an, așadar o pedeapsă mai mică de 3 ani închisoare; inculpatul nu are antecedente penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar; experiența unui proces penal și riscul revocării suspendării cu consecința executării pedepsei într-un loc de detenție, sunt apreciate de instanță ca fiind suficiente pentru a-1 determina pe inculpat să adopte în viitor o atitudine de respect față de regulile de conviețuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia.
Având în vedere aceste aspecte, instanța urmează a dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 81 Cod penal, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, conform art. 82 din Codul penal.
întrucât pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exercițiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, iar instanța urmează a dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, în baza art. 71 alin. 5 Cod penal, instanța va suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
în baza art. 359 Cod proc. pen, îi va fi atrasă atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
Potrivit art. 191 alin. 1 Cod proc. pen., instanța va obliga pe inculpat la plata sumei de 250 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat și va lua act că inculpatul a avut apărător ales.
