Infracţiuni de furt calificat şi tâlhărie. Încadrare juridică. Infracţiunea de şantaj. Forma continuată sau concurs real

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal

Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 615/A din data de 02.12.2015

Art. 228 alin. 1, art. 234 alin. 1 și art. 257 C. pen.

Pentru păstrarea lemnelor sustrase, inculpații s-au folosit de violențe și amenințări la adresa polițiștilor, jandarmilor și pădurarilor care au încercat să le recupereze. Incidentul în care un coinculpat ar fi fost lovit cu mașina de un polițist, nu a avut un caracter serios în cursul altercației, ci mai degrabă caracterul unui pretext. Faptul însuși că inculpații au urmărit de la început, și au reușit în final, să păstreze lemnele furate demonstrează că, chiar dacă mobilului păstrării bunului furat i s-a alăturat și un alt mobil, el nu a dispărut nici un moment, și a subzistat în cursul altercației, așa încât corecta încadrare juridică a faptei este cea de tâlhărie și nu de furt.

Infracțiunile de ultraj în concurs nu pot fi absorbite într-o singură infracțiune continuată, în situația în care faptele s-au comis prin acțiuni de amenințare și lovire sau alte violențe îndreptate împotriva unor persoane fizice diferite. Chiar dacă și statul are un interes în protejarea funcționarilor publici, este impropriu să se rețină că faptele au fost comise împotriva unui unic subiect pasiv, statul, în sensul art. 35 alin. 1 C. pen.

Prin sentința penală nr. 195 din 20 august 2015, Judecătoria Reghin a dispus după cum urmează:

În temeiul art. 386 alin. 1 C. pr. pen., respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținută în actul de sesizare cu privire la inculpatul B. L., din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen. în infracțiunea de furt de arbori, prevăzută de art. 110, alin.1 lit. a din Legea 46/2008, formulată de inculpat.

În baza art. 396 alin. (1), (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) C. pr. pen. , încetează procesul penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul B. L., a infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 253 alin.1 C. pen., ca urmare a încheierii unui acord de mediere între inculpat și partea civilă .

În temeiul art. 233 C. pen.,condamnă pe inculpatul B. L. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie.

În temeiul art. 233, teza finală C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 5 ani, care curge conform dispozițiilor art. 68 C. pen., a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a,b și h C. pen., și anume:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

- dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme.

În conformitate cu dispozițiile art. 65 alin. 1 C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata prevăzută de art. 65 alin. 3 C. pen., drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și h C. pen., sus-menționate.

În temeiul art. 257 alin. 1 și 4 C. pen.. condamnă pe inculpatul B. L. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj în dauna agentului de poliție G.S..

În temeiul art. 257 alin. 1 și 4 C. pen.. condamnă pe inculpatul B. L. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj în dauna subofițerului de jandarmi C.O.D..

În temeiul art. 257 alin. 1 și 4 C. pen.. condamnă pe inculpatul B. L. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj în dauna agentului de poliție S.I..

În temeiul art. 257 alin. 1 C. pen.. condamnă pe inculpatul B. L. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj în dauna tehnicianului silvic M.L..

Constată că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului se află în concurs real și în temeiul art. 38 alin. 1 și 39 alin. 1, lit. b C. pen. contopește pedepsele aplicate prin prezenta sentință și dispune ca inculpatul B. L., să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care se adaugă un spor de 1/3 din suma celorlalte pedepse aplicate (1/3 din 3 ani și 9 luni) urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 3 luni de închisoare.

În temeiul art. 45 alin.1 și 5, atât pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și h C. pen., cât și cea accesorie a interzicerii pe durata prevăzută de art. 65 alin. 3 C. pen. a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și h C. pen. se vor aplica pedepsei principale rezultante.

În baza art.72 alin.1 C. pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii, a arestării preventive și a arestului la domiciliu începând cu data de 09.07.2014 și până la data de 06.12.2014.

În baza art. 399 alin. 1 C. pr. pen., menține măsura preventivă a controlului judiciar față de inculpatul B. L..

În temeiul art. 386 alin. 1 C. pr. pen., respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținută în actul de sesizare cu privire la inculpatul S.J., din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen. în infracțiunea de furt de arbori, prevăzută de art. 110, alin.1 lit. a din Legea 46/2008, formulată de inculpat.

În baza art. 396 alin. (1), (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) C. pr. pen., încetează procesul penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul S.J., a infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 253 alin.1 C. pen., ca urmare a încheierii unui acord de mediere între inculpat și partea civilă.

În temeiul art. 233 C. pen.,condamnă pe inculpatul S.J. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie.

În temeiul art. 233, teza finală C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 5 ani, care curge conform dispozițiilor art. 68 C. pen., a drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a,b și h C. pen., și anume:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

- dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme.

În conformitate cu dispozițiile art. 65 alin. 1 C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata prevăzută de art. 65 alin. 3 C. pen., drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și h C. pen., sus-menționate.

În temeiul art. 257 alin. 1 și 4 C. pen.. condamnă pe inculpatul S.J. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj în dauna agentului de poliție G.S..

În temeiul art. 257 alin. 1 și 4 C. pen.. condamnă pe inculpatul S.J. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj în dauna subofițerului de jandarmi C.O.D..

În temeiul art. 257 alin. 1 și 4 C. pen.. condamnă pe inculpatul S.J. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj în dauna agentului de poliție S.I..

În temeiul art. 257 alin. 1 C. pen.. condamnă pe inculpatul S.J. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj în dauna tehnicianului silvic M.L..

Constată că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului se află în concurs real și în temeiul art. 38 alin. 1 și 39 alin. 1, lit. b C. pen. contopește pedepsele aplicate prin prezenta sentință și dispune ca inculpatul S.J., să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care se adaugă un spor de 1/3 din suma celorlalte pedepse aplicate(1/3 din 3 ani și 9 luni) urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 3 luni de închisoare.

În temeiul art. 45 alin.1 și 5, atât pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și h C. pen., cât și cea accesorie a interzicerii pe durata prevăzută de art. 65 alin. 3 C. pen. a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și h C. pen. se vor aplica pedepsei principale rezultante.

În baza art.72 alin.1 C. pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii, a arestării preventive și a arestului la domiciliu începând cu data de 09.07.2014 și până la data de 06.12.2014.

În baza art. 399 alin. 1 C. pr. pen., menține măsura preventivă a controlului judiciar față de inculpatul S.J..

În temeiul art. 386 alin. 1 C. pr. pen., respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținută în actul de sesizare cu privire la inculpata S. C., din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen. în infracțiunea de furt de arbori, prevăzută de art. 110, alin.1 lit. a din Legea 46/2008, formulată de inculpată.

În temeiul art. 233 C. pen., condamnă pe inculpata S. C. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie.

În temeiul art. 233, teza finală C. pen., aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 3 ani, care curge conform dispozițiilor art. 68 C. pen., a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a,b C. pen., și anume:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În conformitate cu dispozițiile art. 65 alin. 1 C. pen. interzice inculpatei cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata prevăzută de art. 65 alin. 3 C. pen., drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b C. pen., sus-menționate.

În temeiul art. 257 alin. 1 și 4 C. pen.. condamnă pe inculpata S. C. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj în dauna agentului de poliție G.S..

În temeiul art. 257 alin. 1 și 4 C. pen.. condamnă pe inculpata S. C. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj în dauna subofițerului de jandarmi C.O.D..

În temeiul art. 257 alin. 1 și 4 C. pen.. condamnă pe inculpata S. C. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj în dauna subofițerului de jandarmi T.D..

Constată că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului se află în concurs real și în temeiul art. 38 alin. 1 și 39 alin. 1, lit. b C. pen. contopește pedepsele aplicate prin prezenta sentință și dispune ca inculpata S. C. , xxx, să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care se adaugă un spor de 1/3 din suma celorlalte pedepse aplicate(1/3 din 2 ani) urmând ca în final inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 8 luni de închisoare.

În temeiul art. 45 alin.1 și 5, atât pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și h C. pen., cât și cea accesorie a interzicerii pe durata prevăzută de art. 65 alin. 3 C. pen. a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și h C. pen. se vor aplica pedepsei principale rezultante.

În baza art.72 alin.1 C. pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii și a arestării preventive începând cu data de 09.07.2014 și până la data de 11.08.2014.

În baza prevederilor art. 91 C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și a celei accesorii aplicate inculpatei, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani conform prevederilor art. 92 C. pen..

În temeiul art. 93 alin. 1 C. pen., dispune ca pe durata termenului de supraveghere inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune Mureș la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93, alin. 3 C. pen. dispune ca pe parcursul termenului de supraveghere inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 120 zile la Administrația Domeniului Public Reghin (activități de salubrizare, măturat, golit coșuri gunoi, săpat, greblat, curățenie alei, peluze etc.)

Desemnează Serviciul de Probațiune Mureș pentru supravegherea executării măsurilor și obligațiilor instituite în sarcina inculpatei.

În baza art. 94 alin. 1 C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. 1 lit. c - e se comunică Serviciului de Probațiune Mureș.

Atrage atenția inculpatei asupra prevederilor art. 96, alin. 1 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul în care inculpata nu va respecta, cu rea-credință, măsurile de supraveghere sau obligația de a presta o muncă în folosul comunității.

Atrage atenția inculpatei asupra prevederilor art. 96, alin. 4 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul în care inculpata va săvârși din nou o infracțiune în cursul termenului de supraveghere de 4 ani.

Conform art. 241 alin. 1 lit.b C. pr. pen. constată încetată de drept măsura controlului judiciar dispusă față de inculpata S. C..

În temeiul art. 386 alin. 1 C. pr. pen., respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținută în actul de sesizare cu privire la inculpatul Ș.I., din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen. în infracțiunea de furt de arbori, prevăzută de art. 110, alin.1 lit. a din Legea 46/2008, formulată de inculpat.

În temeiul art. 233 C. pen.,condamnă pe inculpatul Ș.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie.

În temeiul art. 233, teza finală C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 5 ani, care curge conform dispozițiilor art. 68 C. pen., a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a,b și h C. pen., și anume:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

- dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme.

În conformitate cu dispozițiile art. 65 alin.1 C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata prevăzută de art. 65 alin. 3 C. pen., drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și h C. pen., sus-menționate.

În temeiul art. 257 alin. 1 și 4 C. pen.. condamnă pe inculpatul Ș.I. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj în dauna agentului de poliție G.S..

Constată că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului se află în concurs real și în temeiul art. 38 alin. 1 și 39 alin. 1, lit. b C. pen. contopește pedepsele aplicate prin prezenta sentință și dispune ca inculpatul Ș.I., să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care se adaugă un spor de 1/3 din suma celorlalte pedepse aplicate(1/3 din 1 an și 6 luni) urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni de închisoare.

În temeiul art. 45 alin.1 și 5, atât pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și h C. pen., cât și cea accesorie a interzicerii pe durata prevăzută de art. 65 alin. 3 C. pen. a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și h C. pen. se vor aplica pedepsei principale rezultante.

În baza art.72 alin.1 C. pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii, a arestării preventive și a arestului la domiciliu începând cu data de 09.07.2014 și până la data de 06.12.2014.

În baza art. 399 alin. 1 C. pr. pen., menține măsura preventivă a controlului judiciar față de inculpatul Ș.I..

Constată că acțiunea civilă exercitată de partea civilă R. R. a fost soluționată prin mediere.

În temeiul art. 274 alin. 1 C. pr. pen. obligă fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat în cuantum de 500 lei, fiecare, din care suma de 100 lei pentru fiecare inculpat provine din faza de urmărire penală.

În motivare, prima instanță arată că în seara de 04.07.2014, inculpații B. L., S.J., S.I., însoțiți de martorii M.C., C.M. și C.C. s-au deplasat în zona pădurii Bodogaia UP 3-ua28 cu trei căruțe. Din acea zonă persoanele arătate mai sus au sustras un număr de 7 arbori pe care i-au încărcat în căruțe. În timp ce se întorceau cu lemnele spre casă(cartierul Apalina din mun. Reghin) căruțele au fost oprite de tehnicianul silvic M.L.. Anterior opririi căruțelor, lucrătorii silvici au apelat la ajutorul unor echipaje de poliție dirijate la fața locului de către ofițerul de serviciu din cadrul Poliției mun. Reghin. După oprire lucrătorul silvic le-a solicitat persoanelor să transporte materialul lemnos, pentru care nu existau documente de proveniență) spre depozitul Ocolului silvic. Deși inițial păreau a fi de acord cu dispoziția tehnicianului responsabil cu paza, M.L., de a duce lemnele la un depozit de material lemnos din apropiere, pentru a le inventaria și preda, inculpații aflați în căruțe au început să mâne caii cu viteză și au luat-o la un moment dat în altă direcție - spre cartierul Apalina, unde locuiau. Deși au fost somați de organele de poliție în repetate rânduri să oprească respectivele atelaje, inculpații au refuzat și au efectuat anumite manevre menite să lovească mașinile de poliție angrenate în urmărire.

La un moment dat în perimetrul Stațiunii de cercetare pomicole, inculpata S. C. (care venea dinspre cartierul Apalina în întâmpinarea forțelor de ordine alături de un grup format din mai multe alte persoane) s-a postat în fața mașinii de poliție conduse de agentul G.S., iar când polițistul a ocolit-o pentru a continua urmărirea, inculpata s-a aruncat în iarbă țipând că polițistul a vrut să o calce cu mașina. Urmare a acestui incident, s-au oprit și căruțele urmărite, din ele au coborât mai multe persoane având in mâini răngi, coase și pari, care s-au îndreptat către organele de poliție, jandarmi si reprezentanți ai ocolului silvic, au început proferarea unor amenințări cu moartea și le-au cerut acestora imperativ să plece de acolo.

În învălmășeala creată i-au amenințat și lovit cu diverse obiecte contondente, cu pumnii și picioarele, pe agentul de poliție G.S. din cadrul Poliției Reghin, Biroul de Ordine Publică pentru Mediul Urban și pe jandarmii C.O.D. și T.D. din cadrul Detașamentului 4 de Jandarmi Reghin și au cauzat avarii însemnate unui autoturism aparținând Ocolului Silvic Reghin.

În ce privește materialul lemnos aflat în căruțe, conform procesului-verbal de constatare și procesului-verbal de cercetare la fața locului, s-a constatat că valoarea celor 7 arbori sustrași are o valoare de 866,64 lei, conform fișei de calcul de la fila 123.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpații B. L., S.J. și Ș.I.. A formulat apel și coinculpata S. C., dar apelul ei a fost disjuns, în urma retragerii sale.

Apelanții nu și-au motivat apelurile. Inculpații B. L. și S.J. au dat, însă, declarații în apel în care și-au menținut poziția anterioară, de nerecunoaștere a vinovăției în comiterea faptelor.

Apelurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:

În ce privește starea de fapt reținută de prima instanță, ea corespunde celei care rezultă din probele dosarului, cu o singură excepție.

Cu privire la infracțiunea de ultraj la adresa agentului de poliție S.I. Bucur nu există probe concrete care să se refere în mod specific la loviri sau amenințări la adresa acestuia. El însuși, audiat în calitate de martor de către prima instanță, arată că nu a fost lovit sau amenințat de inculpați. Rămân declarațiile privitoare la faptul că între grupul agenților publici și cel al membrilor comunității locale a existat un conflict, dar acestea sunt echivoce. Singura împrejurare a implicării martorului și inculpaților în cele două grupuri în conflict este insuficientă pentru a reține săvârșirea unei infracțiuni concrete de ultraj, anume de către inculpați și anume împotriva martorului. În mod similar a raționat, de altfel, parchetul în momentul în care nu le-a inculpat pe toate persoanele din grupul localnicilor și nu a reținut infracțiuni de ultraj la adresa tuturor agenților publici prezenți în respectivele grupuri.

Ca urmare, se impune achitarea inculpaților apelanți pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzute de art. 257 alin. 1 și 4 C. pen. în dauna agentului de poliție S.I., întrucât nu a fost săvârșită nici o astfel de infracțiune la adresa agentului.

În rest, faptele sunt în mod suficient probate.

Agentul G.S.R. a fost lovit de inculpații B. L. și S.J., potrivit raportului întocmit de el și declarațiilor sale, a fost amenințat cu moartea de B. L. potrivit declarației colegului său T.D.M.. Aceste probe se coroborează cu declarația martorului M.L. care arată că inculpatul S.J. l-a lovit pe G.S. (f. 62) și a martorului C.O. care arată că ambii inculpați menționați l-au lovit pe G.S. cu parii.

Ș.I. l-a lovit cu piciorul în piept pe jandarmul C.O.D., portrivit rapoartelor și declarațiilor concordante ale polițiștilor, jandarmilor și pădurarilor care au observat personal faptele. Același jandarm a fost îmbrâncit de inculpații B. L. și S.J., potrivit declarațiilor sale și raportului întocmit de agentul de poliție G.S.

În ce îl privește pe tehnicianul silvic M.S.L., acesta arată, mai întâi, că inculpații B. L. și S.J. au încercat să îl lovească, dar nu au reușit, ceea ce ar trebui să ducă și în cazul faptelor la adresa lui la o soluție similară celei din cazul agentului de poliție S.I.. Diferența este, totuși, că în cazul tehnicianului silvic, acesta se referă la acțiuni concrete ale inculpaților la adresa sa, acțiuni care au avut un efect intimidant și care sunt încadrabile în infracțiunea de ultraj prin amenințare. Așa cum arată chiar el, cei doi inculpați au lovit mașina în care se afla, cu scopul să îl intimideze. De asemenea, în finele declarației arată că atunci când inculpații s-au îndreptat spre mașină, spuneau "vă omorâm";. În același mod a declarat și la urmărire penală.

Aceste declarații se coroborează în mod suficient cu ansamblul declarațiilor polițiștillor, jandarmilor și agenților silivici, din care rezultă că inculpații i-au amenințat și i-au agresat.

Dimpotrivă, declarațiile inculpaților, care susțin contrariul, sunt absurde, contradictorii și nu se coroborează cu probe concludente. Inculpații arată că ei ar fi vrut să se conformeze solicitărilor autorităților, dar nu au vrut caii lor, și au cedat în fața voinței celor din urmă. Arată, apoi, că în momentul când au aflat că agenții publici au călcat-o cu mașina pe S. C., au oprit ca să le ceară socoteală. Aceasta înseamnă că în realitate ei, și nu caii lor, erau cei care decideau cursul faptelor. Inculpații mai arată că au fost provocați la comiterea faptelor tocmai de această împrejurare - S. C. a fost călcată cu mașina. Susținerea este în mod îndoit absurdă. Pe de o parte, nu puteau în mod serios să creadă că sus-numita fusese "omorâtă"; (cum rezultă, spre exemplu, din declarațiile de la f. 28, 34) de vreme ce aceasta, cum ea însăși recunoaște, se apucase să îi lovească pe polițiști cu șlapii. Pe de altă parte, din moment ce inculpații nu admit comiterea nici unei fapte penale, devine de neînțeles la ce anume au fost provocați. În ce îi privește pe martorii propuși de ei, M.C., B. I., C.M., C.C. și P. M., declarațiile lor, atunci când se referă la împrejurările esențiale cauzei, se traduc prin aceea că martorii nu au văzut, nu știu sau nu își amintesc nimic concret. Declarațiile nu sunt întâmplătoare, ci concordă cu poziția inculpaților, care, ei înșiși, se feresc să răspundă în mod concret probelor concrete din cauză. Ca urmare, nu sunt apte să le contrazică pe acestea din urmă.

În ce privește furtul lemnelor, este probată săvârșirea lui în modalitatea și cu privire la materialul lemnos descrise de prima instanță. Inculpații înșiși arată că, într-adevăr au luat lemnele din parcela identificată cu ocazia cercetării la fața locului, înfățișată în fotografiile de la filele 112 și următoarele. Declarațiile lor se coroborează cu declarația martorului B. I., șef de district în cadrul Ocolului Silvic Reghin, care arată că lemnele au fost tăiate și furate de acolo, întrucât în zonă se patrulează zilnic iar după incident au fost și au găsit cioatele.

Inculpații invocă, totuși, că lemnele luate erau subțiri, doar "crengi";, ca urmare valoarea lor nu s-a ridicat la pragul prevăzut de Codul silvic pentru reținerea infracțiunii de furt de arbori, de cel puțin 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior. Prin urmare, deduc ei, fapta lor nu constituie fapta penală de furt, așa încât nu poate intra ca infracțiune absorbită în infracțiunea complexă de tâlhărie. Nu pot fi, în consecință, întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. Instanța de apel nu consideră acum necesar să analizeze caracterul judicios al acestui raționament, fiindcă el pleacă de la o premisă de fapt greșită. În realitate, în cauză există probe suficiente că inculpații au sustras materialul lemnos indicat în fișa de calcul de la fila 123, în valoare de 866,64 lei. Aceasta este de peste 5 ori mai mare decât prețul mediu, de 115 lei conform legii, al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.

Proba directă în acest sens nu mai poate fi administrată, întrucât inculpații au împiedicat ridicarea și măsurarea lemnelor sustrase. Așa cum a arătat inculpatul B. L. în apel, inculpații au dus lemnele acasă și le-au pus pe foc. Dar chiar comportamentul inculpaților, de a împiedica în mod violent constatarea caracterului penal faptei prin măsurarea lemnelor sustrase, constituie un indiciu grav că fapta a avut acest caracter. El se coroborează cu proba constând în calcularea volumului și calității materialului lemnos sustras pe baza cioatelor găsite la fața locului, și cu indiciile grave și concordante oferite de declarațiile din faza urmăririi penale ale inculpaților și de declarațiile agenților publici care au văzut lemnele în căruțe: lemnele erau tăiate probabil cu o drujbă (declarația inculpatului S.J., f. 19); lemnele sustrase erau puse în grămezi, unele erau proaspăt tăiate, având încă frunze pe ele, altele păreau tăiate mai demult (f. 20, declarația inculpatului Ș.I.); erau lemne de foc, esență carpen, cu trunchiurile groase, proaspăt tăiate, încă cu frunze pe ele; nu era vorba de crengi (f. 59, declarația martorului S.I.); aveau un diametru însemnat, de 20-40 cm (f. 61, declarația martorului M.L., care este tehnician silvic), sau 16-20 cm, în orice caz nu erau crengi (f. 63, 479, martorul B. I., alt silvicultor), motiv pentru care li s-a cerut inculpaților să le ducă la depozitul de bușteni (f. 61). Aceste declarații se coroborează cu constatările la fața locului, potrivit cărora cioatele găsite aveau diametrul între 13 și 34 cm.

Ca urmare, este dovedit în cauză că inculpații au sustras lemne în valoare de 866,64 lei.

Pentru păstrarea acestor lemne s-au folosit de violențe și amenințări la adresa polițiștilor, jandarmilor și pădurarilor care au încercat să le recupereze. Acest scop al violențelor este dovedit de materialitatea faptelor - inculpații au fugit cu lemnele, apoi s-au implicat într-o altercație cu urmăritorii lor, pentru ca în final să păstreze aceste lemne. Singurul element pe care inculpații îl pot invoca împotriva logicii acestor fapte este incidentul în care coinculpata S. C. ar fi fost lovită cu mașina de un polițist. Dar, așa cum am văzut, acest incident nu a avut un caracter serios în cursul altercației, ci mai degrabă caracterul unui pretext. Oricum, faptul însuși că inculpații au urmărit de la început, și au reușit în final, să păstreze lemnele furate demonstrează că, chiar dacă mobilului păstrării bunului furat i s-a alăturat și un alt mobil, el nu a dispărut nici un moment, și a subzistat în cursul altercației.

Faptele lor întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tâlhărie, iar nu furt cum susțin inculpații, și ultraj reținute de prima instanță. În ce privește infracțiunile de ultraj în concurs, ele nu pot fi absorbite într-o singură infracțiune continuată, cum doresc inculpații. Faptele s-au comis prin acțiuni de amenințare și lovire sau alte violențe îndreptate împotriva unor persoane fizice diferite. Chiar dacă și statul are un interes în protejarea funcționarilor publici, este impropriu să se afirme că faptele au fost comise împotrivia unui unic subiect pasiv, statul, în sensul art. 35 alin. 1 C. pen..

La individualizarea pedepselor, prima instanță a folosit în mod judicios criteriile de individualizare pentru a stabili cuantumurile pedepselor. Instanța de apel le va menține. Doar că, în urma achitării pentru una dintre infracțiuni, pedeapsa corespunzătoare nu va mai intra în calculul pedepsei rezultante aplicabile inculpaților B. L. și S.J., cu consecința reducerii ei corespunzătoare.

În ce privește regimul de executare a pedepselor aplicate, acesta a fost în mod temeinic stabilit pentru inculpatul B. L.. Inculpatul a avut un rol important în desfășurarea faptelor. Faptele au un caracter în mod special grav, fiindcă sunt în mod frontal îndreptate împotriva legitimității forței publice în exercitarea rolului ei de combatere a infracțiunilor și de menținere a ordinii publice. Nu există vreun element concret din care să rezulte că, după săvârșirea lor, inculpatul s-a îndreptat. Acordul de mediere încheiat cu Direcția Silvică Mureș a fost deja avut în vedere de prima instanță pentru a dispune încetarea procesului penal pentru infracțiunea de distrugere și aplicarea pentru infracțiunea de tâlhărie a unei pedepse la minimul special. Potrivit referatului de evaluare, inculpatul nu a muncit și nu muncește cu forme legale. Este adevărat că, potrivit referatului, își câștigă existența din diverse activități, precum vânzarea de animale. Dar, până la soluționarea dosarului în care este acuzat, între altele, că a primit și vândut animale furate, respectiva mențiune din referatul de evaluare trebuie privită cu prudență. Aceste elemente sunt suficiente pentru justificarea pedepsei și a modalității de executare dispuse, chiar dacă cercetarea sa în dosarul 1216/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin, anexat în copie la prezentul, pentru fapte comise în cursul judecării prezentei cauze, nu i se poate la acest moment imputa, în baza prezumției de nevinovăție.

În ce îl privește pe inculpatul S.J., rolul său în comiterea faptelor este comparabil cu cel al inculpatului B. J.. La fel ca acesta, este înscris în cazierul judiciar cu o infracțiune, dar care nu atrage starea de recidivă și este fără violență. Spre deosebire de acesta din urmă însă, el oferă temeiuri pentru a putea deduce că și-a revizuit comportamentul, și că se poate îndrepta fără executarea pedepsei. În special, s-a angajat cu contract de muncă, potrivit referatului de evaluare și Caracterizării de la locul de muncă.

Inculpatul S. J., pe de altă parte, a avut o contribuție limitată la conflictul cu autoritățile, în mare similară celei a coinculpatei S. C.. La fel ca aceasta, nu are antecedente penale de nici un fel.

Instanța de apel a considerat că, în cazul inculpaților S.J. și S.I., față de aceste elemente, de împrejurarea că au petrecut deja o perioadă în stare de arest preventiv, este suficientă pentru atingerea scopului preventiv al pedepsei suspendarea ei sub supraveghere, și supunerea lor unor obligații asemănătoare celor la care a fost supusă de prima instanță coinculpata S. C..

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod pr. pen. instanța a admis apelurile promovate de către inculpați, a desființat parțial sentința atacată și în rejudecare, în baza art. 16 alin. 1 lit. a, art. 396 alin. 5 Cod pr. pen. au fost achitați inculpații B. L. și S.J. pentru comiterea infracțiunii de ultraj prev. de art. 257 alin. 1 și 4 C. pen. în dauna agentului de poliție S.I..

S-au menținut celelalte pedepse stabilite de prima instanță în sarcina acestor inculpați.

În baza art. 38 alin. 1 și 39 alin. 1, lit. b C. pen., în urma contopirii acestor pedepse, i s-a aplicat fiecăruia dintre inculpații B. L. și S.J. pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

S-a menținut pedeapsa aplicată de prima instanță inculpatului Ș.I., 2 ani și 6 luni de închisoare.

În baza prevederilor art. 91 C. pen., a fost dispusă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și a celei accesorii aplicate inculpaților S.J. și Ș.I., pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, conform prevederilor art. 92 C. pen..

În temeiul art. 93 alin. 1 C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere inculpații menționați să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune Mureș la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor lor de existență.

În temeiul art. 93, alin. 3 C. pen. s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere inculpații S.J. și Ș.I. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 120 zile la Administrația Domeniului Public Reghin (activități de salubrizare, măturat, golit coșuri gunoi, săpat, greblat, curățenie alei, peluze etc)

A fost desemnat Serviciul de Probațiune Mureș pentru supravegherea executării măsurilor și obligațiilor instituite în sarcina inculpaților.

În baza art. 94 alin. 1 C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. 1 lit. c - e se comunică Serviciului de Probațiune Mureș.

Li s-a atras atenția inculpaților asupra prevederilor art. 96 alin. 1, 4 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere s-au menținut restul dispozițiilor primei instanțe, compatibile cu prezenta decizie.

Conform art. 241 alin.1 lit. c C. pr. pen. s-a constatat încetată de drept, la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, măsura controlului judiciar dispusă față de inculpații din cauză. Ca urmare, este rămasă fără obiect cererea de înlocuire a acestei măsuri cu măsura arestului preventiv în cazul inculpatului B. L..

În baza art. 275 alin. 3 Cod pr. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina statului.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Infracţiuni de furt calificat şi tâlhărie. Încadrare juridică. Infracţiunea de şantaj. Forma continuată sau concurs real