Infractiuni. Jurisprudență Infracţiuni
| Comentarii |
|
Judecătoria MOINEŞTI Sentinţă penală nr. 188 din data de 17.04.2014
Prin Rechizitoriul din data de 01.11.2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria M. din dosar nr.649/P/2011, a fost trimisă în judecată, în stare de libertate, inculpatele, M.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de reținere și nevărsare a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă, deturnare de fonduri și folosirea cu rea-credință a creditelor societății, fapte prevăzute de art.6 din Legea 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea dispozițiilor art.41 alin.2 din Codul penal, art.303 din Legea 95/2006 raportat la art. 302 ind.1 alin.1 din Codul penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art. 272 pct.2 din Legea nr.31/1990, totul cu aplicarea art.33 lit.a din Codul penal și SC M. SRL, cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor de reținere și nevărsare a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă și deturnare de fonduri, fapte prevăzute și pedepsite de art.6 din Legea 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea dispozițiilor art.41 alin.2 Cod penal și art. 303 din Legea 95/2006 raportat la art. 302 ind.1 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.
În actul de sesizare al instanței se reține că la data de 09.03.2011, Direcția Generală a Finanțelor Publice B. a Formulat plângere penală împotriva SC M. SRL M. și a administratorului statuar al acesteia, M. C., solicitând efectuarea de cercetări penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de stopaj la sursă, constând în aceea că nu au reținut și nu au vărsat cu rea -credință, suma de 35.120 lei, reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.
Se mai reține în rechizitoriu că s-a dispus efectuarea unei expertize contabile judiciare , prin care s-a concluzionat că debitul datorat de societate către bugetul consolidat al statului , la data de 31.01.2011 este în cuantumde 21.746 lei.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângerea D.G.F.P Bacău (fl.6-7 dup), notă de prezentare întocmită de Direcția Generală a Finanțelor Publice B. (fl.8-20 dup), fișă sintetică, declarații privind obligațiile de plată la bugetul de stat (fl.10-20 dup), informații privind istoricul inculpatei SC M.SRL (fl.21-23, 25-27), raportul de expertiză contabilă judiciară (fl.40-52 dup), documentele financiar contabilă (fl.55-84 dup), declarațiile inculpatei (fl.109-116 dup), acte financiar contabile (fl.II).
În cauză Statul Român prin A. N.A.F. - Direcția Generală a Finanțelor Publice B. . s-a constituit parte civilă cu suma de 35.120 lei și penalități până la achitarea în totalitate a debitului principal.
În faza de cercetare judecătorească a fost audiată inculpat și s-a dispus efectuarea unei expertize judiciare contabilă.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria M. la data de 09.03.2011, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B., a solicitat efectuarea de cercetări față de SC M. S.R.L. și a administratorului M. V. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută și sancționată de art. 6 din Legea 241/2005, arătând că, nu au fost achitate obligațiile cu reținere la sursă , a sumei totale de 35.120 lei, din care 25.037 lei debit și 10.083 lei dobânzi și penalități de întârziere aferente perioadei 25.01.2009-25.01.2011.
Având în vedere sesizarea Gărzii Financiare-Secția Județeană B., organele de cercetare penală au dispus efectuarea în cauză a unei expertize contabile care să stabilească cuantumul impozitelor cu reținere la sursă nevărsate la bugetul consolidat al statului precum și prejudicial cauzat bugetului consolidat al statului
Expertiza contabilă judiciară efectuată în cauză de către expert B. B. a concluzionat că pentru perioada 25.01.2009-25.01.2011, prejudiciul total cauzat bugetului consolidat al statului este în cuantum de 21.746 lei debit și 10083 lei majorări de întârziere.
Prin declarația dată în faza de urmărire penală, inculpata M.C., a relatat că, începând cu anul 2009 datorită dificultăților financiare nu a reușit să achite obligațiile către bugetul de stat inclusiv impozitele cu reținere la sursă.
În privința prejudiciului stabilit prin raportul de expertiză , inculpata a menționat că urmează să îl achite în măsura posibilităților.
Instanța reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 6 din Legea nr.241/2005, constituie infracțiune și de pedepsește cu închisoarea de la 1 la 3 ani sau cu amendă, reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.
Latura obiectivă a infracțiunii în cazul de față și anume elementul material al acesteia, se realizează concomitent atât printr-o acțiune-reținerea de la angajați a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, urmată de o inacțiune - nevărsarea sumelor respective în termen, maxim de 30 de zile de la scadență.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză contabilă efectuat în cursul urmăririi penale, debitele neachitate de societate la bugetul consolidat al statului, reprezentate de impozite și contribuții cu reținere la sursă, sunt aferente perioadei martie 2009-martie 2011, astfel încât elementul material al infracțiunii sub forma reținerii și nevărsării în termen de cel mult 30 de zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă este realizat.
Astfel, instanța constată că latura obiectivă a infracțiunii a fost dovedită, aceste contribuții și impozite cu reținere la sursă fiind evidențiate pe statele de plată și reținute de la salariați dar nefiind ulterior și virate la bugetul consolidat al statului în termenul legal de 30 de zile.
De asemenea, urmarea imediată, costând în faptul că impozitul sau contribuția la buget nu ajunge la destinație este realizată, legătura de cauzalitate existând implicit.
Instanța constată că pentru existența acestei infracțiuni este necesară îndeplinirea unei condiții esențiale cu privire la vinovăția făptuitorului, norma legală incriminând reținerea și nevărsarea în termen de 30 de zile de la scadență a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă doar când subiectul activ a acționat forma de vinovăție a intenției, motiv pentru care instanța urmează a analiza poziția subiectivă a inculpatului, ce trebuie dedusă din ansamblul materialului probator administrat în cauză.
Neplata contribuțiile și impozitelor cu reținere la sursă nefiind astfel justificată, în condițiile în care neachitarea lor are consecințe negative nu numai pentru bugetul consolidat al statului dar și pentru salariații care sunt lipsiți de măsurile de protecție socială de care beneficiză prin reținerea și virarea la stat, din salariul lor, a acestor impozite și contribuții, sunt elemente care probează vinovăția inculpatului, sub forma intenției directe, în reținerea și nevirarea la bugetul consolidat al statului, în termen de 30 de zile de la scadență, a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă.
În drept, fapta inculpatelor M. C. și SC M. SRL M. , de a reține sumele reprezentând impozit pe veniturile din salarii, CAS, CASS și șomaj, în perioada 25.01.2009-25.01.2011, fără a le vărsa la bugetul consolidat al statului, în termen de 30 de zile de la scadență, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.6 din Legea nr.241/2005.
Cu privire la fapta prevăzută art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru care inculpata A.M. a fost trimisă în judecată instanța reține că în conformitate cu prevederile legale menționate, constituie infracțiune fapta fondatorului, administratorului, directorului sau reprezentantul legal al societății, care folosește, cu rea-credință, bunurile sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect.
Întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă faptul că inculpata M. C., a schimbat destinației fondurilor bănești sau a resurselor materiale, ale societății, motiv pentru care instanța urmează să dispună în baza art. 16 alin.1 lit. b Cod procedură penală, achitarea inculpatei sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 272 pct.2 din Legea nr. 31/1990, întrucât fapta nu există.
Potrivit art. 303 din Legea nr. 95/2006, fapta persoanei care dispune utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuției reținute de la asigurați constituie infracțiunea de deturnare de fonduri și se pedepsește conform prevederilor din Codul penal. Art. 302 ind.1 Cod penal , reglementează expres deturnarea de fonduri ca fiind " Schimbarea destinației fondurilor bănești sau a resurselor materiale, fără respectarea prevederilor legale, dacă fapta a cauzat o perturbare a activității economico-financiare sau a produs o pagubă unui organ ori unei instituții de stat sau unei alte unități dintre cele la care se referă art. 145...";
Având în vedere că prin Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, a fost abrogat art. 303 din Legea nr. 95/2006, achită pe inculpatele M. C. și SC M. SRL M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de deturnare de fonduri faptă prevăzută de art.303 din Legea 95/2006 raportat la art. 302 ind.1 alin. 1din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin.2 și art. 5 Cod penal , întrucât fapta nu mai este prevăzută de legea penală.
La individualizarea pedepsei ce se va aplicată inculpaților instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal și anume: gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, urmările produse , valoarea prejudiciului.
Având în vedere condițiile concrete de comitere a faptelor, lipsa antecedentelor penale ale inculpatei, starea sa materială, familiară și educațională, buna conduită anterioară, subordonarea sa judiciară și responsabilitatea de care a dat dovadă pe toată perioada desfășurării procesului penal, instanța va reține în favoarea acesteia circumstanțele atenunate prevăzute de art. 74 lit.a Cod penal.
Punând în balanță ansamblul acestor criterii care servesc instanței la alegerea și dozarea corectă a pedepsei, instanța concluzionează că aplicarea unei pedepse de 1an, este de natură a realiza scopul preventiv și coercitiv al pedepsei.
Instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins si prin pronunțarea unei hotărâri cu suspendarea condiționată a executării pedepsei , experiența unui proces penal și riscul revocării suspendării cu consecința executării pedepsei într-un loc de detenție, motiv pentru care în baza art.81 Cod penal, dispune suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 3 ani conform art.82 din Codul penal.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța reține că natura faptelor săvârșite de inculpată , ansamblul circumstanțelor personale ale acesteia duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzută de art.64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei.
Conform art. 71 alin. 5 Cod penal, suspendă condiționat executarea pedepsei accesorii.
Atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art. 71 Cod penal va interzice inculpaților drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
Cu privire la persoana juridică inculpata SC .M.SRL , instanța în baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal raportat la art. 71 ind.1 alin.2 cod penal, urmează să aplice pedeapsa amenzii penale în cuantum de 5000 lei.
În ceea ce privește cererea părții civile DGFP B. de instituire a măsurilor asiguratorii asupra bunurilor proprietatea inculpaților, instanța constată că această măsură a fost dispusă prin ordonanța din 29.07.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria M., asupra bunului imobil situat în M., str. V. A., nr. 48, județul B. și terenul în suprafață de 141 mp, aferent clădirii, deoarece la data pronunțării prezentei hotărârii prejudiciul suferit de către partea vătămată nu a fost recuperat , în baza art. 163 C.P.P. , urmează să fie menținută această măsură.
Sub aspectul laturii civile, instanța reține Direcția Generală a Finanțelor Publice B., s-a constituit parte civilă cu suma de 35 120 lei din care 25.037 lei debit și 10.083 lei dobânzi și penalități de întârziere aferente perioadei 25.01.2009-25.01.2011.
Prin raportul de expertiză contabila judiciară, expertul contabil B. G. M., a concluzionat că debitul privind neplata sumelor reținute prin stopaj pentru perioada 25.01.2009-25.01.2011, este în valoare de 23.032 lei, compus din: 9114 lei impozit pe veniturile din salarii, 8.843 lei contribuție de asigurări sociale reținută de la asigurați, 459 lei, valoarea
contribuției la fondul de șomaj, 4.616 lei valoarea contribuției angajatului la fondul de sănătate, la care se adaugă valoarea accesoriilor de 9.910 lei, calculate până la data de 25.01.2011 din care : 6338 lei dobânzi și 3.522 lei penalități.
În precizările la raportul de expertiză contabilă, se arată că inculpata a efectuat plăți în perioada 01.02.2011-05.03.2012 în valoare de 4903 lei, inculpatele datorând bugetului consolidat al statului suma de 16843 lei, compusă din: contribuție individuală de asigurări sociale - angajați, 7222 lei, contribuție individuală somaj- angajați, 384 lei, contribuție individuală asigurări de sănătate- angajați, 3863 lei, impozit venit salarii, 5374 lei.
Cu privire la plățile efectuate, s-a reținut în raportul de expertiză că inculpata a efectuat plăți în numerar , la bugetul consolidat al statului, conform situației încasări mișcări Trezorerie M., suma de 5.068 lei, reprezentând plăți parțiale din totalul obligațiilor fiscale datorate și neachitate de către inculpata SC M. SRL, și a stins creanțele fiscale conform art.114, coroborat cu art. 115 alin. b, art. 169 alin.2 din OG nr. 92/2003, în ordinea vechimii, respectiv creanța fiscală principală și apoi accesoriile.
Reținând că partea civilă are dreptul la recuperarea în tot a prejudiciului produs prin infracțiune, inclusiv a dobânzilor, majorărilor și penalităților aferente debitelor restante, ca accesorii ale obligației principale, instanța, constatând ca fiind dovedite în cauză elementele răspunderii civile delictuale, în temeiul art. 14 C.pen.pen, art. 346 C.pr.pen, raportat la art. 1357 C. civ, va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice B. și va obliga în solidar inculpatele M. C. și SC M. SRL, la plată către partea Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice B., la plata sumei de 17964 lei debit principal și suma de 9910 lei accesorii cu titlu de despăgubiri civile, sumă ce se va actualiza la data plății efective prin calcularea accesoriilor prevăzute de Codul de procedură fiscală .
Dispune comunicarea prezentei hotărâri Oficiului Național al Registrului Comerțului, în conformitate cu prevederile art. 13 din Legea nr. 241/2005, modificată.
În baza art. 274 alin. 1 Cod proc. pen. instanța va obliga inculpata M. C. la plata sumei de 600 lei , cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar inculpata SC M. SRL la plata sumei de 600 lei, suma de 200 lei onorariu avocat din oficiu R. E. A., rămâne în sarcina statului.
