Infrcaţiunea de evaziune fiscală. Jurisprudență Evaziune fiscală
| Comentarii |
|
Judecătoria MOINEŞTI Sentinţă penală nr. 155 din data de 19.03.2013
Prin Rechizitoriul nr. ... al Parchetului de pe lângă Judecătoria M. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților D. A. B. și S. M. C. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prev. și ped de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal, constând în aceea că în calitate de administrator al SC IZ. SRL C, nu au înregistrat în contabilitate ori în alte documente legale ale societății operațiunile comerciale desfășurate și veniturile realizate, primul în perioada 31.03.2004-11.05.2005, iar cel de al doilea în perioada 03.05.2005- 31.12.2005.
Fapta inculpatului D. A. B. a produs bugetului de stat un prejudiciu de 2160717,6446 lei nerecuperat, iar a inculpatului S. M.C. de 2095694 lei, de asemenea nerecuperat.
s-a reținut prin actul de sesizare a instanței că în perioada 31.03.2004-11.05.2005 inculpatul D. A. B. a fost unic asociat și administrator al SC IZ. SRL C, în toată această perioadă efectuând activități comerciale cu material lemnos, dar fără a întocmi evidențe contabile și fără a depune la organele fiscale declarații de impunere.
Din verificări a rezultat că doar la data de 13.05.2005 a depus prima declarație cu privire la impozitul pe profit și TVA-ul datorat bugetului consolidat al statului, iar la data respectivă nici nu mai avea calitatea de administrator, iar declarația a fost depusă după declanșarea controlului fiscal.
De asemenea, în aceiași perioadă, inculpatul nu a solicitat deducerea TVA-ului deoarece acest lucru ar fi declanșat controlul, iar el nu dispunea de evidențe contabile și până la data de 20.02.2006 nu a depus nici o sumă de bani cu titlu de obligații față de bugetul de stat, deși a făcut încasări și a realizat profituri însemnate.
s-a mai constatat că deși a emis facturi în valoare de 8.181.259.299 lei rol, față de care datora impozit pe profit de 1.718.807.319 lei rol, a declarat la data de 13.05.2005 că datorează doar suma de 176.807.319 lei, adică de aproximativ 10 ori mai puțin decât datora în realitate.
Pe de altă parte, chiar inculpatul a recunoscut că a fost fictivă tranzacția cu îmbrăcăminte bituminoasă efectuată cu SC A. SRL Comănești și SC SRLC.
s-a mai reținut prin actul de sesizare că există suspiciuni și cu privire la modalitatea de întocmire a documentelor contabile prezentate de inculpat, deoarece parte a administratorilor societăților comerciale ce apăreau pe facturile
4
fiscale au declarat că nu au avut nici o relație comercială cu societatea administrată de inculpat și nici nu îl cunosc pe acesta.
In cursul urmării penale s-a efectuat expertiză contabilă cu ale cărei concluzii nu a fost de acord inculpatul astfel că a prezentat o seria de documente contabile despre care a susținut că le-a găsit între timp la domiciliu.
In aceste condiții a fost efectuat un nou control și s-a constatat că valoarea prejudiciului adus bugetului de stat este mult mai mare, s-a efectuat o nouă expertiză contabilă care a concluzionat că prejudiciul cauzat de fapta inculpatului este de 255528950 lei rol impozit pe profit și 190241262 lei rol tva.
Ulterior, la data de 01.05.2005 inculpatul a cedat calitatea de administrator către inculpatul Stan Mihai Cătălin, încercând astfel să scape de sarcinile ce îi reveneau în calitate de administrator.
Inculpatul S. M. C. a ocupat funcția de administrator al SC I. SRL în perioada 03.05.2005- 31.12.2005 și a avut același comportament ca și primul inculpat, nu a ținut evidențe contabile, nu a făcut nici o declarație de impunere, iar organele fiscale au stabilit un prejudiciu de 444915661 lei rol impozit pe profit și 101220972 lei tva, expertiza contabilă efectuată în cauză concluzionând că prejudiciul cauzat este de 31854 lei ron impozit pe profit și 38393 lei ron TVA.
Inculpatul S. M. C. a recunoscut parțial săvârșirea faptei, în timp ce inculpatul D. A. B. a negat săvârșirea faptei și a susținut că toate evidența contabilă i-a fost sustrasă, fiind victima unui furt.
Prin sentința penală nr. 173/23.03.2009 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr. 2132/260/2008 au fost condamnați cei doi inculpați și obligați la plata prejudiciilor cauzate.
Prin decizia penală nr. 446/09.11.2010 pronunțată de T. B. a fost admis apelul formulat de inculpatul D. A. B., a fost casată în totalitate sentința penală și s-a dispus trimiterea cauzei la rejudecare.
Pe rolul Judecătoriei M. dosarul a fost reînregistrat sub același număr și în cauză au fost reaudiați toți martorii din lucrări, a fost efectuată expertiză contabilă, a fost audiat inculpatul S. M. C. și inculpatul D. A. B. nu s-a prezentat.
Din actele și lucrările dosarului, prin prisma probatoriului administrat în cauză, instanța retine următoarele:
Inculpatul D. A. B. a deținut funcția de asociat unic și administrator al SC I. SRL Comănești, de la înființarea acesteia și până la data de 01.05.2005 când a cedat toate părțile sociale către inculpatul S. M.C..
In perioada supusă observației, obiectul principal de activitate al societății a fost intermedierea de material lemnos și de construcții.
Astfel cum rezultă din rapoartele de inspecție fiscală efectuate în cauză, precum și din declarațiile inculpatului D. A. B., deși în această perioadă societatea a desfășurat activități comerciale, nu a depus declarațiile prevăzute de lege privind obligațiile de plată la bugetul de stat și deconturile privind taxa pe valoare adăugată pentru perioada 31.03.2004-31.03.2005, acestea fiind depuse
5
toate în data de 13.05.2005, iar până la sfârșitul anului 2005 nu a mai fost depusă nici o declarație.
A susținut inculpatul D. A. B. că în realitate a ținut evidența contabilă a societății dar aceasta i-a fost sustrasă în luna aprilie 2005 și a formulat plângere penală în acest sens la Poliție C.
In cadrul cercetării judecătorești a fost efectuată adresă către această unitate care a precizat că nu a fost înregistrată nici o astfel de plângere de către inculpatul D. A. B..
De asemenea, organelor de inspecție fiscală inculpatul nu le-a prezentat alte documente contabile, cu excepția celor aflate la dosar, susținând chestiune amintită, care s-a dovedit a fi în realitate falsă.
Pe de altă parte, întreaga modalitate de desfășurare a activităților comerciale de către inculpatul D. A. B. reflectă rea credință și nesocotirea valorilor ocrotite de lege.
Pentru a ajunge la această concluzie, instanța are în vedere tranzacția ce este amintită și în cadrul Rechizitoriului, privitoare la îmbrăcămintea bituminoasă, tranzacție despre care și inculpatul a recunoscut că a fost fictivă.
De asemenea, se mai are în vedere și faptul că deși pe unele facturi fiscale prezentate de inculpat ca dovadă a faptului că ținea evidența contabilă, la rubrica mijlocului de transport folosit au fost menționate ori autoturisme care nu erau înmatriculate la momentul emiterii facturilor, astfel cum rezultă din adresa aflată la fila 89 voi. II urmărire penală, sau autoturisme pe care în realitate nu le folosise, conform declarației martorului M. I. posesor al autoturismelor cu nr. de înmatriculare BC 05 CNT și BC 06 CNT (fila 45 dup voi 2).
Pe de altă parte, potrivit art. 6 din legea nr. 82/ 1991 "orice operațiune economico-fmanciară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ".
Conform art. 10 din același text de lege răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
In aceste condiții, răspunderea pentru neînregistrarea veniturilor realizate revine administratorului societății, această calitate fiind deținută inițial de inculpatul D. A. și ulterior de inculpatul S. M. C.
Din toate cele menționate instanța constată că inculpatul D. A. B., cu intenție, nu a ținut evidența contabilă, nu a depus toate declarațiile prevăzute de lege, a ascuns veniturile reale ale societății, în scopul evitării achitării obligațiilor fiscale către stat, fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005.
In ce îl privește pe inculpatul S. M. C, instanța constată că acesta a recunoscut că nu a depus nici o declarație privind veniturile, că a eliberat mai multe facturi fiscale pe care nu le-a înregistrat în contabilitate și mai precis nu a ținut evidenta contabilă.
6
A mai precizat inculpatul că a preluat societatea la propunerea inculpatului Daiea Andrei, iar acesta i-a remis în acest scop suma de 300 lei.
Chiar și în această situație, inculpatul răspunde însă pentru faptele sale și instanța constată că acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005.
In concluzie, pentru toate aceste considerente, instanța va condamna ambii inculpați pentru săvârșirea faptei pentru care au fost trimiși în judecată.
In ce îl privește pe inculpatul D. A., pentru motivele reținute mai sus, pentru faptul că a încercat să se sustragă răspunderii penale prin cesionarea părților sociale către cel de al doilea inculpat pe care 1-a plătit pentru a-i cumpăra părțile sociale, bănuind că doar acesta va răspunde pentru toate prejudiciile cauzate, cesiune ce a avut loc după ce au început controalele inspectorilor fiscali, instanța apreciază că se impune ca pedeapsa ce îi va fi aplicată să fie executată cu privare de libertate.
De asemenea, la stabilirea pedepsei nu va fi reținută nici o circumstanță atenuantă, instanța raportându-se la comportamentul avut de inculpat înainte și după începerea urmării penale, precum și a cercetării judecătorești, doar lipsa antecedentelor penale neconstituind o astfel de circumstanță.
Astfel, în baza art. 9 alin. 1 lit. b din Legea. 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal va fi condamnat inculpatul D. A. B. la pedeapsa închisorii de 3 ani.
I se vor interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a teza a II a, lit. b cod pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71 alin 2 Cod penal.
Deoarece din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatul D. A. a fost încarcerat, parte pe teritoriul Italiei, parte pe teritoriul României, în baza mandatului de executare ce a fost emis de Judecătoria Moinești în baza sentinței penale ce a fost pronunțată inițial în prezenta cauză, în baza art. 15 din Legea nr. 302/2004 coroborat cu prev. art. 88 Cod penal, se va computa, respectiv deduce, din pedeapsa ce va fi aplicată prin prezenta, perioada de arest efectuată pe teritoriul Italiei și pe teritoriul României, în baza mandatelor de executare emise în baza sentinței penale 173/23.03.2009 pronunțată de Judecătoria Moinești, de la data de 24.01.2010 până la data de 23.11.2010.
In ce îl privește pe inculpatul S. M. C. instanța constată de asemenea o nesocotire gravă a valorilor sociale ocrotite de lege, fiind de acord cu preluarea unei societăți, preluare al cărui scop în mod evident îl cunoștea, precum și continuarea activității acesteia și fraudarea bugetului de stat, urmând a fi reținută și antecedența penală a acestuia.
In aceste condiții, în baza art. 9 alin 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal va fi condamnat inculpatul S. M. C. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Deoarece potrivit fișei de cazier rezultă că acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 506/2005 pronunțată de Judecătoria C. la pedeapsa de 1 an închisoare și executarea acesteia a fost suspendată condiționat, în baza art. 85 Cod penal va fi anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei și în
7
baza art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 lit. b Cod penal se va dispune contopirea acesteia cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
I se vor interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art 64 alin 1 lit. a teza a II a, lit. b Cod penal în condițiile și pe durata prev. de art 71 alin 2 Cod penal.
In ce privește latura civilă a cauzei Statul Român- Ministerul Economiei și Finanțelor- ANAF - DGFP B. s-a constituit parte civilă cu suma totală de 2095694 lei ron, prezentată defalcat în cadrul ultimelor obiecțiuni pe care le-au formulat în cauză, fila 146.
Astfel cum am arătat mai sus, în cadrul cercetării judecătorești a fost efectuată expertiză contabilă prin care să se stabilească pentru fiecare din inculpați în parte prejudiciul adus bugetului consolidat al statului.
Prin această lucrare s-a stabilit că valoarea prejudiciului cauzat de cei doi inculpați este de 84058 lei.
Instanța nu va reține însă aceste concluzii deoarece analizând lucrarea rezultă că la stabilirea prejudiciului expertul a avut în vedere faptul că valoarea achizițiilor ar fi fost mai mare decât a vânzărilor, situație în care tva-ul de recuperat ar fi mai mare decât tva-ul de plată, situație în care chiar societatea ar fi avut de recuperat taxa pe valoare adăugată.
Operațiunea pe care o descrie expertul contabil este printre altele un beneficiu fiscal, însă la baza acordării acestuia stă certitudinea că declarațiile efectuate, documentele emise și înregistrate, sunt reale, certitudine ce nu rezultă în prezenta cauză, așa cum s-a prezentat pe larg mai sus.
Mai mult, aceste deduceri despre care face vorbire expertul contabil au loc la solicitarea contribuabilului, iar în cazul de față contribuabilul, în speță societatea administrată de inculpați, neavând o evidență contabilă și nedepunând declarațiile prevăzute de lege, nici nu a solicitat deducerea TVA-ului.
Pe de altă parte, nici varianta solicitată de partea civilă care a ajuns la prejudiciul solicitat prin estimare nu poate fi acceptată atât timp cât există un raport de expertiză contabilă ce a fost efectuat pe baza documentelor contabile aflate în cadrul dosarului de urmărire penală.
Acest din urmă raport este raportul final de expertiză efectuat în cadrul urmării penale și cei doi inculpați vor fi obligați la plata în solidar cu partea responsabilă civilmente a sumelor stabilite prin această lucrare.
Astfel, în baza art 14, 346 alin 1 Cod proc. pen. raportat la art. 998, 1000 alin 1 si 3, 1003 cod civ. Va fi obligat inculpatul D. A. B. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I. SRL C. la plata despăgubirilor civile în suma de 25552,895 lei reprezentând impozit pe profit și în sumă de 19024,12 lei reprezentând TVA, la care se vor adăuga penalități si dobânzi aferente ce vor fi calculate de la data de 25.04.2005 pana la data achitării in totalitate a obligațiilor fiscale către bugetul de stat, către partea civila Statul Român- Ministerul Economiei și Finanțelor- ANAF - DGFP B..
8
In baza art. 14, art. 346 alin 1 cod proc. pen. raportat la art 998, 1000 alin 1 si 3, 1003 cod civil va fi obligat inculpatul S. M. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I. SRL C. la plata despăgubirilor în sumă de 31854 lei, reprezentând impozit pe profit și în sumă de 38393 lei reprezentând TVA, la care se vor adăuga penalități și dobânzi ce vor fi calculate de la data de 25.04.2005 pana la data achitării in totalitate a obligațiilor fiscale către bugetul de stat, către partea civila Statul Roman- Ministerul Economiei si Finanțelor, ANAF-DGPB..
In baza art. 65 Cod penal cu referire la art. 64 alin 1 lit. c Cod pen. și art 12 din Legea nr. 241/ 2005, cu aplic. art. 14 alin 4 Cod pen. li se vor interzice inculpaților dreptul de a ocupa funcția de administrator în cadrul societăților comerciale pe o durata de 5 ani.
In baza art. 14 alin 3 cod proc. pen. raportat la art. 346 Cod proc. pen. dispune înscrierea în evidențele contabile ale SC I. SRL a facturilor fiscale și în baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 cu referire la prevederile Legii nr. 26/1990 se va comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului o copie a dispozitivului prezentei hotărâri judecătorești, in termen de 15 zile de la data rămânerii definitive si in forma legalizata, in vederea efectuării mențiunilor necesare in registrul comerțului.
In baza art. 191 alin 1,3 cod proc. pen va fi obligat inculpatul D. A. B., in solidar cu partea responsabila civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat in suma de 3000 lei.
Va fi obligat inculpatul D. A. B. să plătească suma de 920 lei către expertul B. V. L.., reprezentând contravaloare supliment onorariu.
In baza art. 191 alin 1,3 cod proc. pen va fi obligat inculpatul S. M. C, în solidar cu partea responsabila civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat in suma de 2000 lei, din care 200 lei onorariu avocat.
Se va dispune plata onorariului avocat in suma de cate 200 lei, către avocat R. A. M. din fondurile MJ către Baroul B.- Serviciul de asistență juridică M..
