ÎNLOCUIREA MĂSURII ARESTĂRII PREVENTIVE CU MĂSURA CONTROLULUI JUDICIAR ÎN PROCEDURA CAMEREI PRELIMINARE
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Sentinţă penală nr. 57 din data de 08.09.2014
Prin încheierea nr. 50 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede la data de 27 august 2014 s-a respins ca nefondată cererea având ca obiect revocare, respectiv înlocuire măsură arestare preventivă cu arestul la domiciliu sau măsura controlului judiciar, cerere formulată de către inculpatul ICR.
S-a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 50 lei.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul de cameră preliminară a constatat că inculpatul ICR a solicitat, în principal, revocarea măsurii arestării preventive dispusă la data de 11.07.23014, de Judecătoria Roșiorii de Vede, pentru comiterea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de furt calificat iar în subsidiar, în situația în care se va aprecia că a comis faptele pentru care este cercetat, să se dispună înlocuirea arestului preventiv cu o altă măsură preventivă mai blândă, și anume cu arestul la domiciliu sau măsura controlului judiciar.
În motivarea cererii arătat că a fost arestat preventiv pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 48 alin. 1 raportat la at. 228 alin. 1 comb. Cu art. 229 alin. 1 litera b și d și alin. 2 C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. 1 C. pen. , art. 77 alin. 1 litera e C. pen., art. 5 C. pen. și art. 10 din Legea 187/2012.
A considerat că o atare măsură nu se impunea întrucât la dosar nu există nicio probă certă că a comis infracțiunile în raport de care este cercetat, concluzia Parchetului fiind aceea că există doar o suspiciune rezonabilă cu privire la participarea sa la activitatea infracțională a celorlalte persoane inculpate și ele în cauză.
Întrucât prin cercetarea sa în stare de libertate, ca urmare a înlocuirii măsurii arestului preventiv cu una din măsurile preventive mai blânde arătate mai sus, nu se aduce atingere bunei funcționări a procesului penal, neexistând vreun pericol că ar putea influența martorii sau alte părți din dosar, a solicitat admiterea cererii și înlocuirea măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu sau controlul judiciar, în condițiile art. 221 , respectiv art. 215 C. proc. pen.
A mai arătat inculpatul că, prin instituirea unor obligații în sarcina sa, ca urmare a înlocuirii măsurii, instanța poate avea un control deplin asupra comportamentului său în cursul procesului, putând dispune oricând măsuri în cazul în care acesta încalcă obligațiile impuse de judecător.
A solicitat să se țină seama la soluționarea cererii și de circumstanțele sale personale, și anume de faptul că este o persoană tânără, provine dintr-o familie organizată, și-a câștigat existența prin desfășurarea unei munci cinstite, fiind angajat la diferite firme, uneori ca zilier.
S-a reținut de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Roșiorii de Vede că, la data de 07 august 2014 Parchetul de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede a înaintat rechizitoriul prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a mai multor inculpați, printre care și ICR, ultimul pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, faptă prev. și ped. de art.48 alin.1 rap. la art. 228 alin. 1 - 229 alin.1 lit.b și d, alin.2 lit. b Cod penal.
Prin Încheierea nr. 36 din 09 iulie 2014, Judecătoria Roșiorii de Vede a admis propunerea Parchetului de arestare preventivă a inculpaților pentru o perioadă de 30 de zile, de la data de 09 iulie 2014 la data de 07 august 2014, inclusiv.
În motivarea măsurii dispuse, instanța a avut în vedere probele administrate în faza de urmărire penală, plângerile și declarațiile părților vătămate, procesele verbale de cercetare la fața locului, planșe foto, declarații martori, măsuri de supraveghere tehnică, mijloace materiale de probă; mesajele recepționate, convorbirile purtate pe perioada emiterii mandatelor de supraveghere tehnică.
S-a reținut în fapt, în raport de probatoriul administrat până la aceea dată că, inculpații BAV, CII, ICR și CR au constituit un grup infracțional, care, în perioada 26.12.2014-06/07.07.2014, a săvârșit un număr repetat de furturi din locuințe situate pe raza mai multor localități din județul Teleorman (23 de fapte).
Inculpații BAV și C.I.I. au acționat în calitate de autori ai faptelor de furt din locuințe, aceștia pătrunzând atât pe timp de zi cât și noaptea în locuințele persoanelor vătămate. Ca mod de operare, aceștia s-au deplasat, mai ales în cursul nopții, în zona locuințelor vizate a fi sparte unde, folosind haine vechi sau pături/lenjerii etc., au supravegheat locuințele victimelor până la ore târzii, în noapte, perioadă în care cei doi închideau telefoanele mobile, iar când erau convinși că persoanele vătămate dorm și nu pot fi auziți, prin efracție, pătrundeau în locuințe, scotocind în locurile unde bănuiau că persoanele vătămate dețin bani (șifoniere, sertare, borsete etc). În unele cazuri cei doi inculpați au eliberat animalele din dependințele în care erau închise (grajduri, staule, țarcuri, cotețe etc.), animalele făcând zgomot și determinând persoanele vătămate să părăsească locuința, moment în care aceștia pătrundeau în locuințe și sustrăgeau sume de bani. Faptele au fost săvârșite de cei doi cu complicitatea și a inculpaților ICR și CR.
Totodată inculpatul ICR posesor al unui autoturism Dacia i-a transportat pe inculpați atât pentru verificarea locuințelor care urmau a fi sparte cât și la și de la locul comiterii faptelor.
La săvârșirea faptelor s-a reținut și complicitatea numitei CF, care a comercializat bijuteriile din aur sustrase, respectiv a participat la achiziționarea altor bijuterii, din banii obținuți, ca urmare a comiterii faptelor, cu scopul de a se pierde urma banilor sustrași.
În raport de materialul probator aflat la dosar, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Roșiorii de Vede a apreciat că există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârșirea de către inculpații nominalizați mai sus a infracțiunilor reclamate, iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică, fiind îndeplinite , astfel, condițiile prev. de art. 202 alin. (1), (3) Cod procedură penală, art. 223 alin. (2) Cod procedură penală , art. 226 Cod procedură penală.
Analizând cererea formulată de inculpatul ICR, în raport de materialul probator aflat la dosar, față de împrejurările concrete în care s-au produs faptele, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului se mențin și la acest moment procesual, având în vedere modalitatea de comitere a faptelor în ansamblu, pericolul social creat de către acesta, reținându-se în continuare existența unei temeri în rândul cetățenilor cu privire la securitatea bunurilor acestora.
S-a apreciat că circumstanțele personale invocate de inculpat în cerere nu au relevanță în analiza temeiniciei cererii, ele urmând a fi avute în vedere la soluționarea cauzei în fond.
Așa fiind, s-a constatat că cererea formulată de inculpat, atât cât privește revocarea măsurii cât și a înlocuirii acesteia cu o măsură mai blândă, este nefondată, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 242 Cod procedură penală, s-a dispus respingerea acesteia.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cod procedură penală s-a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 50 lei.
Împotriva încheierii penale nr. 50 din 27.08.2014 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede a formulat contestație inculpatul ICR.
În declarația dată, inculpatul a solicitat judecarea sa în stare de libertate, motivând că nu a comis faptele în raport de care este judecat și că menține declarațiile date la instanța de fond. De asemenea, a invocat existența unor circumstanțe familiale și personale speciale, respectiv starea de boală a mamei sale, lipsa unui ajutor în gospodărie în ceea ce o privește pe aceasta, pierderea locului de muncă pe care-l avea anterior arestării sale.
S-a depus de inculpat, prin apărător, copia unei declarații olografe autentificate date de una din persoanele vătămate în cauza în care este judecat inculpatului, și anume VM, potrivit căreia această parte a declarat că renunță la plângerea penală formulată, cu privire la infracțiunea de furt calificat comisă la domiciliul său în noaptea de 6/7 iunie 2014.
Analizând contestația formulată de inculpatul ICR în raport de motivele formulate și față de prevederile art. 205, 202, art. 425/1 C. proc. pen. și art. 242 C. proc. pen. , judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Teleorman, constată și reține următoarele:
Față de inculpatul ICR s-a luat prin încheierea nr. 36 din 09.07.2014 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Roșiorii de Vede, definitivă, măsura arestării preventive pe o durată de 30 de zile, de la 09.07.2014 la 07.08.2014, reținându-se că față de inculpat sunt probe din care rezultă existența unei suspiciuni rezonabile că, în perioada 26.12.2013-06/07.07.2014 acesta, precum și alte persoane inculpate în aceeași cauză, ar fi ajutat pe inculpații BAV și CI să comită un număr de 23 de furturi din locuințe situate pe raza mai multor localități aflate în aceeași arie geografică.
Ulterior, prin rechizitoriul din 07.08.2014 emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului ICR alături de inculpații CII, BAV, CR pentru comiterea infracțiunii de complicitate la furt calificat prevăzută de art. 48 alin. 1 raportat la art. 228 alin. 1 - 229 alin. 1 litera b și d alin. 2 litera b C. pen.
În sarcina inculpatului ICR s-a reținut că în noaptea de 06/07.07.2014 a ajutat, prin transportarea cu auto propriu, pe ceilalți inculpați la locuințele a două persoane vătămate cu scopul de a sustrage bunuri din locuințele acestora.
De asemenea, în sarcina inculpatului s-a reținut și complicitatea la comiterea tentativei la infracțiunea de furt de la locuința numitei CF.
Prin urmare, situația reținută de instanță la momentul luării măsurii arestului preventiv s-a schimbat, în sensul că numărul faptelor reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare s-a redus semnificativ la două fapte de complicitate la infracțiunile de furt calificat comise la 06/07.07.2014 și la o faptă de complicitate la tentativa la furt calificat.
În acord cu judecătorul de la instanța de fond, se constată că la dosar sunt administrate, până la acest moment procesual, probe, și anume declarații inculpați, inclusiv declarațiile de recunoaștere date de inculpați, declarații persoane vătămate, martori, convorbiri telefonice, din care rezultă o suspiciune rezonabilă că inculpatul ICR a săvârșit infracțiunile în raport de care este trimis în judecată în modalitatea și cu forma de participație reținută în actul de sesizare iar luarea măsurii arestului preventiv și menținerea acesteia a fost justificată în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal dar și pentru a preveni comiterea de noi infracțiuni de către inculpat.
Nu se constată de către tribunal la acest moment procesual vreun motiv de nelegalitate a măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat, aceasta fiind conformă dispozițiilor art. 223 raportat la art. 202 C. proc. pen. și în acord cu prevederile art. 5 paragraful I litera c din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, așa încât, cererea de revocare este nefondată.
Pentru a dispune luarea măsurii arestării preventive, legislația internă dar și CEDO, nu impun condiția existenței unor probe temeinice, certe, indubitabile, că o persoană a comis infracțiunea( ca în cazul unei condamnări) ci face referire doar la existența " motivelor rezonabile"; , definite ca fiind fapte sau informații apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana în cauză să fi săvârșit infracțiunea( în acest sens, Hot. CEDO din 28 oct. 1994, Cauza Murray c. Regatului Unit).
Ceea ce poate fi considerat însă " rezonabil"; depinde de ansamblul circumstanțelor cauzei, or, în speță, așa cum rezultă din probatoriul administrat până la acest moment, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul ICR, rezultă că acesta cunoștea activitatea infracțională a celorlalți inculpați judecați și pe care-i transporta în diferite locații tocmai în scopul sustragerii de bunuri, beneficiind de sume de bani obținute de aceștia din furturile comise.
Evaluând împrejurările concrete ale cauzei dar și conduita procesuală a inculpatului care s-a angajat să respecte obligațiile impuse de instanță în cazul controlului judiciar, este tânăr, nu a suferit anterior vreo condamnare, se apreciază că față de inculpat sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 242 alin. 2 C. proc. pen. raportat la art. 211 și 202 alin. 1 C. proc. pen, referitoare la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar.
Așa fiind, în temeiul art. 425/1 alin. 5 și 7 alin. 1 pct. 2 litera a rap. la art. 242 alin. 1 și 2 C. proc. pen. , art. 211 și urm. C. proc. pen., art. 205 C. proc. pen., s-a admis contestația formulată de inculpatul ICR împotriva încheierii nr. 50 din 27.08.2014 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, s-a desființat încheierea atacată și, rejudecând, s-a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv luată față de inculpat prin încheierea nr. 36 din 9 iulie 2014 a Judecătoriei Roșiori cu măsura controlului judiciar.
În baza art. 215 Cpp se va obliga inculpatul ca, pe timpul cât se află sub control judiciar, să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de C.P. sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;
c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa de către organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
d) să nu depășească limita teritorială a județului Teleorman, decât cu încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
e) să nu se apropie de ceilalți participanți la comiterea infracțiunilor în raport de care este trimis în judecată;
f) să comunice periodic informații relevante despre mijloacele sale de existență;
g) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.
S-a atras atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestării preventive.
Totodată, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului ICR de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.8/up din 9 iulie 2014, dacă acesta nu este arestat în altă cauză.
Despre luarea măsurii controlului se vor informa instituțiile prev. la art.215 al.5 Cpp.
În raport de prevederile art. 275 alin. 3 C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate rămân în sarcina statului.
