VERIFICAREA MĂSURII ARESTĂRII PREVENTIVE. Jurisprudență
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Sentinţă penală nr. 19 din data de 18.08.2014
Prin încheierea nr. 47/13.08.2014 Judecătoria Roșiorii de Vede a respins cererea având ca obiect înlocuire arestare preventivă cu măsura controlului judiciar pe cauțiune privind pe inculpatul OF.
A obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 50 lei.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin cererea formulată, inculpatul OF a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
În motivare a arătat că se află într-o situație dificilă, în sensul că este singurul întreținător al familiei sale, respectiv soția și o fetiță, a recunoscut comiterea faptelor și a contribuit la aflarea adevărului în cauză, regretă situația petrecută, și solicită instanței să i se permită a fi în stare de libertate alături de familie.
Cererea astfel cum a fost formulă în scris, a fost precizată de către inculpat în prezența apărătorului ales în sensul că în realitate dorește înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar pe cauțiune.
S-a reținut că prin încheierea nr. 20 din 26 aprilie 2014, Judecătoria Roșiorii de Vede a admis propunerea Parchetului de arestare preventivă a inculpaților CAA, OF și PV pentru o perioadă de 30 de zile, de la data de 26 aprilie 2014, la data de 25 mai 2014.
În motivarea măsurii dispuse, instanța a avut în vedere probele administrate în faza de urmărire penală, împrejurările comiterii infracțiunii, instanța apreciind, pe baza probelor administrate în cauză, că există probe temeinice cu privire la săvârșirea de către aceștia a infracțiunilor de profanare de cadavre sau morminte și furt calificat, fapte prevăzute de art. 383 alin.1 Cod penal cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal și art. 228 - 229 alin.1 lit. b și d Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal, totul cu aplic. art. 38 alin. 1 și art. 77 lit. a și c Cod penal, iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică, fiind îndeplinite, astfel, condițiile prev. de art. 202 alin. (1), (3) C. proc. pen., art. 223 alin. (2) C. proc. pen., art. 226 C. proc. pen.
Din probele administrate la urmărirea penală s-a reținut că, in cursul lunii aprilie 2014, pe timp de noapte, cei trei inculpați s-au deplasat pe rând, la diferite intervale de timp (câteva zile), în cimitirele din 5 localități unde, cu ajutorul unor răngi metalice au îndepărtat și deteriorat capacele din beton de la mai multe morminte, au pătruns în cavouri, au înlăturat capacele coșciugelor din acestea și, de la cadavre au sustras bani și bijuterii din aur, bijuterii pe care le-au amanetat la case de amanet din Roșiori de Vede și Alexandria, banii obținuți cheltuindu-i împreună.
Faptele inculpaților pentru care s-a pus in mișcare acțiunea penală sunt probate cu următoarele mijloace de probă: plângerile și declarațiile persoanelor vătămate/părți civile, proces verbal de cercetare la fața locului și planșă foto, proces verbal de percheziție domiciliară, declarații martori, dovezi predare-primire bunuri sustrase, copii contracte de amanet, procese verbale de recunoaștere din planșa foto, declarațiile inculpaților.
S-a reținut din probele administrate în faza de urmărire penală, circumstanțele și modul comiterii infracțiunilor pentru care legea prevede o pedeapsă de până la 5 ani, că inculpații, pe timp de noapte, prin efracție, au deschis și profanat mai multe morminte pe raza județului Teleorman, însușindu-și mai multe bunuri.
S-a considerat astfel, dată fiind gravitatea faptei și temerea provocată de inculpați în rândul comunității că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică.
Date fiind împrejurările concrete în care s-au comis faptele, față de motivele invocate în susținerea cererii formulate, instanța de fond a apreciat că cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării este neîntemeiată, în condițiile art. 214 și următoarele Cod procedură penală. Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin în continuare față de modalitatea de comitere a faptelor, de natura deosebit de periculoasă a faptelor pentru care inculpații sunt trimiși în judecată, pericolul social creat de inculpați subzistând.
În consecință, instanța de fond a respins solicitarea inculpatului, apreciind că cererea este neîntemeiată în condițiile art. 242 alin. 10 Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul, solicitând admiterea cererii și judecarea sa în stare de libertate cu motivarea că este singurul întreținător de familie și a recunoscut faptele.
Contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 425/1 Cpp.
Examinând contestația potrivit motivelor invocate, dar și conform art. 208, art. 242 alin. 10 și art. 216 Cpp., tribunalul constată că este întemeiată, dar pentru onsiderentele ce se vor expune în continuare.
Prin încheierea nr. 20/26.04.2014, Judecătoria Roșiorii de Vede a dispus arestarea preventivă a inculpaților CAA, OF și PV pentru o perioadă de 30 de zile, măsura fiind prelungită și menținută succesiv.
La data de 19 iunie 2014, prin încheierea definitivă a judecătorului de cameră preliminară s-a constatat legalitatea rechizitoriului și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, fixându-se prim termen în faza judecății, la 13 august 2014 .
Arestarea preventivă a mai fost verificată și menținută prin încheiere și la 16 iulie 2014.
În ședința publică din 13 august 2014, doi dintre inculpați, OF și CAA au formulat cereri de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar pe cauțiune, respectiv cu arestul la domiciliu.
Cu toate acestea, instanța a format un alt dosar (2525/292/2014), cu judecată desfășurată în camera de consiliu, după cum reiese din practicaua încheierii nr. 47 din aceeași dată, pronunțată de asemenea, în camera de consiliu.
Se reține de către instanța de control judiciar, că în mod nelegal judecata s-a desfășurat în camera de consiliu, publicitatea fiind o condiție obligatorie a fazei judecății, chiar dacă viza dispozițiile art. 242 Cpp. referitoare la înlocuirea unor măsuri preventive cu altele.
Constată tribunalul că această încălcare atrage nulitatea absolută a încheierii pronunțate, nulitate ce poate fi invocată în orice stare a procesului, potrivit art. 281 alin. 3 Cpp.
Totodată, este de menționat că deși instanța de fond era sesizată cu cereri de înlocuire formulate de doi inculpați, ascultați în aceeași ședință a camerei de consiliu s-a pronunțat numai cu privire la cererea formulată de inculpatul OF omițând a se pronunța și cu privire la cererea inculpatului CAA.
Pentru motivele expuse, față de dispozițiile art. 281 alin. 1 lit. c Cpp., ce sancționează cu nulitatea absolută încălcarea dispozițiilor referitoare la publicitatea ședinței de judecată, contestația formulată va fi admisă cu consecința desființării încheierii atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
