ÎNLOCUIREA MĂSURII CONTROLULUI JUDICIAR CU MĂSURA ARESTĂRII PREVENTIVE ÎN CURSUL URMĂRIRII PENALE
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Sentinţă penală nr. 39 din data de 22.07.2014
Prin încheierea nr. 62 pronunțată în camera de consiliu, la data de 19 iulie 2014, de judecătorul de drepturi și libertăți de la Judecătoria Alexandria, în dosarul nr. 3210/740/2014 a fost admisă cererea Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria și în baza art. 215 alin. (7) C. proc. pen. raportat la art. 223 alin. (1) lit. a, C. proc. pen., s-a dispus înlocuirea măsurii controlului judiciar, dispusă prin ordonanța nr. 1103/P/2014 din data de 07.04.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria, cu măsura arestării preventive a inculpatului R.S. pe o durată de 25 de zile, de la data de 19.07.2014 la data de 12.08.2014 inclusiv.
În baza art. 230 C. proc. pen. s-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă a inculpatului.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., privitoare la cheltuielile judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune astfel, judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța de fond a reținut că prin ordonanța din data de 07.04.2014 Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria a dispus luarea față de inculpatul RS a măsurii controlului judiciar, impunându-se acestuia următoarele obligații :
să se prezinte la Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria, ori de câte ori este chemat;
să informeze de îndată Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria si Poliția municipiului Alexandria cu privire la schimbarea domiciliului;
să se prezinte la Poliția municipiului Alexandria, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
să nu părăsească țara decât cu încuviințarea prealabilă a procurorului competent;
să nu participe la manifestări sportive sau culturale ori la alte adunări publice;
să nu conducă nicio categorie de autovehicule;
să nu dețină, să nu folosească si să nu poarte arme letale sau neletale.
Prin adresa nr. 165690 din 14.07.2014, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a informat Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria, cu privire la faptul că la data de 07.07.2014 s-a prezentat la controlul de frontiră pentru a ieși din România prin P.T.F. Nădlac, numitul RS.
Acesta figurează în evidențele Poliției de Frontieră Române cu măsura de nepermitere a ieșirii din țară, în baza ordonanței de dispunere a controlului judiciar din data de 07.04.2014 în dosarul penal nr. 1103/P/2014, prin care a fost dispusă luarea măsurii preventive a controlului judiciar, cu obligarea inculpatului de a nu părăsi țara.
Prin declarația dată în fața organelor poliției de frontieră, inculpatul precizează că a știut că nu avea voie să iasă din România dar vroia neapărat să ajungă la doctor.
Din declarația dată în fața judecătorului de drepturi și libertăți rezultă că inculpatul știa că s-a dispus măsura controlului judiciar cu privire la acesta și că nu are voie să părăsească țara. Precizează că în 07.07.2014 s-a deplasat la punctul de trecere a frontierei Nădlac, cu intenția de a merge în Belgia și mai departe în Spania. Arată că, după ce a dat actul de identitate către lucrătorul de la vamă și acesta i-a spus că nu are voie să părăsească țara, atunci și-a adus aminte de obligația stabilită de procuror și s-a răzgândit.
Instanța constată că din actele și lucrările dosarului rezultă în mod evident că față de inculpat s-a dispus măsura controlului judiciar, iar acesta avea cunoștință de obligațiile impuse prin această măsură, inclusiv obligația de a nu părăsi țara decât cu încuviințarea prealabilă a procurorului competent.
De asemenea în cuprinsul ordonanței de dispunere a controlului judiciar se precizează că în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura arestării preventive. Prin urmare inculpatul a fost informat cu privire la consecințele încălcării cu rea-credință a obligațiilor care îi revin.
Deși cunoștea că nu are voie să părăsească țara decât cu încuviințarea prealabilă a procurorului competent, precum și consecințele nerespectării acestei obligații, inculpatul a încercat să părăsească țara, fără a informa procurorul. Împrejurarea că nu a părăsit țara nu se datorează voinței inculpatului. Acesta a fost constrâns să nu părăsească țara, organele poliției de frontieră nepermițându-i trecerea frontierei. Astfel la nivel volitiv, inculpatul a luat hotărârea de a părăsi țara încălcând astfel obligația stabilită în sarcina sa prin ordonanța de dispunere a controlului judiciar. Țara nu a fost efectiv părăsită, la nivel material, însă acest lucru s-a întâmplat datorită vigilenței organelor poliției de frontieră nu datorită voinței inculpatului în sensul respectării obligației dispusă de procuror.
Față de susținerea că dorea să ajungă la doctor, aceasta nu se susține în sensul necesității de a părăsi țara. Astfel inculpatul ar fi putut beneficia de tratament medical și în România. Chiar dacă, prin ipoteză, nu ar fi putut beneficia de tratament medical și în România, inculpatul, dacă era de bună credință, avea alternativa care era alternativa legală a informării procurorului.
Rezultă așadar că inculpatul, cu rea-credință, a încălcat obligațiile care îi reveneau conform ordonanței de dispunere a controlului judiciar.
S-a considerat că în această situație nu se poate dispune măsura preventivă a arestului la domiciliu, întrucât, având în vedere că inculpatul a încercat să părăsească țara, este de presupus în mod rezonabil, că va încerca să părăsească și domiciliul, părăsirea domiciliului fiind mult mai ușor de realizat.
Conform art. 223 alin. 1 lit. a c.p.p., măsura arestării preventive poate fi luată dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte.
Din ansamblul actelor de urmărire penale rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile de încăierare prev. de art. 198 alin. 1 Cod penal, si tulburarea ordinii si liniștii publice prev. de art. 371 Cod penal. De asemenea rezultă că acesta a încercat să fugă din țară, iar presupunerea rezonabilă este că această fugă s-a încercat în scopul sustragerii de la urmărirea penală. Instanța a considerat că inculpatul a urmărit să se sustragă de la urmărirea penală și prin prisma faptului că inculpatul nu a informat procurorul cu privire la intenția sa de a părăsi țara.
Prin adresa nr. 63023/BSJ/BD din 25.06.2014 IPJ Teleorman - Serviciul de Investigații Criminale - Biroul Supravegheri Judiciare a informat Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria cu privire la faptul că inculpatul RS nu s-a prezentat în ziua de 23.06.2014 la organul de supraveghere, nerespectând astfel obligația impusă prin ordonanța nr. 1103/P/2014 din data de 07.04.2014, respectiv să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat. Se mai arată în cuprinsul adresei că nu s-a putut lua legătura cu acesta pe nicio cale.
Față de aceste considerente, în baza art. 215 alin. (7) C. proc. pen., a fost admisă cererea Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria și s-a dispus înlocuirea măsurii controlului judiciar cu arestarea preventivă a inculpatului, pe o durată de 25 de zile, de la 19.07.2014 la 12.08.2014 inclusiv.
În baza art. 230 C. proc. pen. s-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea contestației și desființarea încheierii contestate și respingerea cererii formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria de înlocuire a măsurii controlului judiciar cu măsura arestării preventive, ca neîntemeiată, iar în subsidiar, înlocuirea controlului judiciar cu măsura arestului la domiciliu.
Contestatorul a arătat că potrivit disp. art. 223 al.1 lit. a C.p.p. nu sunt întrunite elementele textului de lege, întrucât nu a încercat să fugă, iar cele două infracțiuni pentru care se fac cercetări nu se regăsesc printre cele prevăzute de lege, nici una dintre infracțiuni nu prevede pedeapsa mai mare de 5 ani. A răspuns de fiecare dată și s-a supus controlului judiciar. După ce s-au luat primele declarații a colaborat cu organele de cercetare penală, iar urmărirea penală s-a încheiat. În momentul de față nu se poate vorbi că a făcut pregătiri pentru a fugi. Are acte medicale și intenționa să se întoarcă, întrucât mergea în Spania pentru problemele de sănătate. A încercat să ia legătura cu apărătorul ales care era plecat în concediu cât și cu procurorul de caz.
Examinând cererea, prin prisma motivelor invocate în susținerea contestației și în baza art. 4251 Cod procedură penală, judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul Teleorman constată următoarele:
Prin ordonanța nr. 1103/P/2014 din 07.04.2014 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul RS pentru săvârșirea infracțiunilor de încăierare prev. de art. 198 alin. 1 Cod penal si tulburarea ordinii si liniștii publice prev. de art. 371 Cod penal, reținându-se că în data de 06.04.2014, pe strada 1 Mai din mun. Alexandria, jud. Teleorman, împreună cu mai mulți inculpați, au participat la o încăierare, având asupra lor furci, topoare si bâte, aruncând unii către alții cu pietre și sticle, tulburând ordinea și liniștea publică pentru a cărei restabilire a fost necesară intervenția mai multor forțe de ordine și folosirea armamentului din dotare.
Prin ordonanța din data de 07.04.2014 s-a dispus luarea măsurii controlului judiciar față de inculpatul RS impunându-se acestuia următoarele obligații :
-să se prezinte la Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria, ori de câte ori este chemat,
-să informeze de îndată Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria si Poliția municipiului Alexandria cu privire la schimbarea domiciliului;
-să se prezinte la Poliția municipiului Alexandria, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
-să nu părăsească țara decât cu încuviințarea prealabilă a procurorului competent;
-să nu participe la manifestări sportive sau culturale ori la alte adunări publice;
-să nu conducă nicio categorie de autovehicule;
-să nu dețină, să nu folosească si să nu poarte arme letale sau neletale.
În dispozitivul ordonanței din data de 07.04.2014 s-a menționat că i se atrage atenția că, în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura arestării preventive, o copie a ordonanței fiindu-i comunicată acestuia.
Prin adresa D1/S1/J.C./Nr. 165690 din 14.07.2014, înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria, la data de 17.07.2014, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a sesizat faptul că la data de 07.07.2014 s-a prezentat la controlul de frontieră pentru a ieși din România, prin punctul de trecere al frontierei Nădlac, inculpatul RS care figura în evidențele Poliției de Frontieră cu măsura de nepermitere a ieșirii din țară, în baza ordonanței din 07.07.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria, motiv pentru care nu i s-a permis să părăsească țara, fiind sesizate instituțiile abilitate.
Inculpatul a declarat în fața lucrătorilor Poliției de Frontieră că la data de 07.07.2014. orele 18,40, s-a prezentat la punctul de trecere a frontierei Nădlac, cu intenția de a părăsi teritoriul României, dorind să ajungă în Spania, în provincia Galicia, pentru un control medical la picior. La controlul de frontieră lucrătorul de poliție i-a adus la cunoștință că are interdicție de a părăsi țara. Inculpatul a mai declarat că nu a cunoscut că nu are voie să iasă din țară și că trebuia să ajungă la un control medical în străinătate.
În aceste condiții, Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria a sesizat judecătorul de drepturi și libertăți de la Judecătoria Alexandria în vederea înlocuirii măsurii controlului judiciar cu măsura arestării preventive, argumentându-și cererea pe motivul că inculpatul a încălcat cu rea-credință obligația de a nu părăsi țara decât cu încuviințarea prealabilă a procurorului competent și sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 223 alin. 1 lit. a din Codul de procedură penală, în sensul că inculpatul a fugit în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, temei legal care nu este condiționat de săvârșirea anumitor infracțiuni ori de cuantumul pedepsei prevăzute de lege.
Prin încheierea nr. 62 pronunțată în camera de consiliu, la data de 19 iulie 2014, de judecătorul de drepturi și libertăți de la Judecătoria Alexandria a fost admisă cererea Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria și în baza art. 215 alin. 7 C. proc. pen. raportat la art. 223 alin. 1 lit. a C. proc. pen. s-a dispus înlocuirea măsurii controlului judiciar, dispusă prin ordonanța nr. 1103/P/2014 din data de 07.04.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria, cu măsura arestării preventive a inculpatului RS pe o durată de 25 de zile, de la data de 19.07.2014 la data de 12.08.2014 inclusiv și în baza art. 230 C. proc. pen. s-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă a inculpatului.
Potrivit art. 215 alin. 7 C. proc. pen., "în cazul în care, pe durata măsurii controlului judiciar, inculpatul încalcă cu rea-credință obligațiile care îi revin sau există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, la cererea procurorului ori din oficiu, poate dispune înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestului la domiciliu sau a arestării preventive, în condițiile prevăzute de lege.";
Având în vedere situația de fapt expusă anterior, așa cum rezultă din mijloacele de probă aflate la dosar, se constată că, este adevărat că inculpatul a intenționat să părăsească teritoriul țării, în condițiile în care s-a prezentat la punctul de trecere a frontierei Nădlac, dorind să ajungă în Spania, în provincia Galicia, pentru un control medical la picior, fără încuviințarea organului care a dispus măsura și nu s-a prezentat la data de 23.06.2014 la organul de supraveghere desemnat și nici nu a informat organul de supraveghere despre imposibilitatea de a se prezenta.
Astfel, se reține că acesta a încălcat obligațiile care îi reveneau pe perioada măsurii controlului judiciar, măsură dispusă prin ordonanța din data de 07.04.2014.
În aceste condiții, însă, textul de lege invocat mai sus, impune ca încălcarea acestor obligații să se facă cu rea credință, care în cauza de față nu a fost dovedită, cum greșit a reținut judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța de fond, intenția de a părăsi țara a fost aceea de a efectua un control medical în străinătate, așa cum a susținut inculpatul și care se coroborează și cu actele medicale depuse la dosar.
Chiar și în situația în care s-ar fi dovedit în cauză reaua credință, se apreciază că măsura arestării preventive a inculpatului nu se poate dispune, dat fiind că nu se constată întrunite cerințele prevăzute de art. 223 Cod procedură penală iar art. 215 alin. 7 C. proc. pen. prevede că o astfel de măsură poate fi dispusă, în cazul înlocuirii măsurii controlului judiciar, numai în condițiile legii.
Condițiile în care măsura arestării preventive poate fi dispusă sunt prevăzute de art. 223 Cod procedură penală.
Astfel, conform alin. 1 al acestui articol, măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi și libertăți, în cursul urmăririi penale, de către judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau de către instanța de judecată în fața căreia se află cauza, în cursul judecății, numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și există una dintre următoarele situații:
a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;
b) inculpatul încearcă să influențeze un alt participant la comiterea infracțiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;
c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înțelegere frauduloasă cu aceasta;
d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune sau pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni.
Aliniatul 2 al aceluiași articol prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
În cauză se constată că există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiunile pentru care este cercetat, respectiv încăierare prev. de art. 198 alin. 1 Cod penal și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 Cod penal, constând în aceea că în data de 06.04.2014, pe strada 1 Mai din mun. Alexandria, jud. Teleorman, împreună cu alți inculpați, au participat la o încăierare, având asupra lor furci, topoare si bâte, aruncând unii către alții cu pietre și sticle, tulburând ordinea și liniștea publică pentru a cărei restabilire a fost necesară intervenția mai multor forțe de ordine și folosirea armamentului din dotare.
Se observă că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul nu fac parte din cele enumerate în alin. 2 al art. 223 Cod procedură penală, astfel că acesta nu poate fi avut în vedere ca temei al dispunerii arestării preventive a inculpatului și nici nu a fost menționat în cererea formulată de parchet.
Referitor la temeiul în drept, invocat de parchet în susținerea cererii și reținut de judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța de fond la dispunerea măsurii arestării preventive față de inculpat, respectiv art. 223 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, se apreciază că nici acesta nu poate fi reținut în cauză.
Sub acest aspect, se reține că în cauză nu există nicio dovadă că inculpatul a vrut să fugă ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte.
Se are în vedere faptul că în cauză nu s-a făcut dovada că inculpatul RS nu s-a prezentat la vreuna din chemările organelor de urmărire penală, în dosarul penal nu se află nicio o dovadă de citare la care să nu fi răspuns acesta. Mai mult decât atât inculpatul a fost audiat de organele de urmărire penală, declarația sa aflându-se la dosar, iar în cauză, acesta are și calitatea de persoană vătămată în raport cu unii dintre inculpați.
De asemenea, nu se poate reține nici că acesta s-a ascuns sau a vrut să fugă, în condițiile în care s-a prezentat la organele de frontieră, a prezentat actele de identitate și a procedat în mod legal formalitățile de trecerea frontierei, însă dată fiind măsura dispusă împotriva sa, nu i s-a permis, în mod justificat, aceasta.
Cum în cauză nu există dovezi că inculpatul a încercat să fugă sau să se ascundă, cu atât mai mult în vederea sustragerii de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte, se constată că nu sunt întrunite cerințele impuse de lege pentru a se putea dispune măsura arestării preventive.
Față de aceste considerente, judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul Teleorman va admite contestația formulată de contestatorul inculpat RS și în baza art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va desființa încheierea nr. 62 din data de 19.07.2014 a Judecătoriei Alexandria, pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți și rejudecând, va dispune respingerea ca neîntemeiată a cererii formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria de înlocuire a măsurii controlului judiciar cu măsura arestării preventive, privind pe inculpatul RS.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
