Înlocuirea unei măsuri preventive cu o alta. Inadmisibilitatea recursului.
| Comentarii |
|
Înlocuirea unei măsuri preventive cu o alta. Inadmisibilitatearecursului.Art. 141 alin. 1 Cod procedură penală
Lipsa unei căi de atac în situaţia dată nu este de natură săaducă atingere drepturilor consfinţite de art.5 paragraful 4 dinConvenţie şi art.2 din Protocolul 4 al Convenţiei Europene aDrepturilor Omului.(Decizia penală nr.505/R/06.08.2009)
Prin încheierea nr. 63/F/03.08/2009, pronunţată deTribunalul Vâlcea a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii obligăriide a nu părăsi ţara formulată de inculpatul Y.F.A.H.A.L., nefiindîndeplinite cerinţele art.145 alin.3/2 Cod procedură penală.
În argumentarea hotărârii, s-a mai notat faptul căinculpatul este bolnav şi ar necesita intervenţii medicale în alte localităţi,sau că este administrator la mai multe firme cu capital privat, alături dealţi asociaţi, nu justifică înlocuirea măsurii obligării de a părăsi localitateacu măsura obligării de a nu părăsi ţara.
Pe de altă parte, inculpatul nu a făcut dovada cu acte din caresă rezulte că ceilalţi asociaţi s-au retras din societatea comercială şi arămas singurul asociat care să se ocupe cu administrarea societăţii,implicând deplasări în alte localităţi din ţară.
Prin apărătorul său, inculpatul a promovat recurs împotrivaîncheierii primei instanţe, susţinând netemeinicia acesteia, din perspectivafaptului, că măsura la care supus încalcă dreptul său la libera circulaţie aşacum este consfinţit prin Constituţia României cât şi prin ConvenţiaEuropeană a Drepturilor Omului, în dispoziţiile art. 2 din Protocolul nr.4.
Prin decizia nr.505/R/06.08.2009 a Curţii de Apel Piteşti, afost respins ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul Y.F.A.H.A.L.
Curtea, având în vedere dispoziţiile art. 141, alin., 1 teza II-aCod procedură penală, a pus în discuţia părţilor admisibilitatea recursuluiexercitat de inculpat.
În opinia exprimată în faţa curţii, inculpatul a susţinut tezaadmisibilităţii recursului său, justificată prin aceea că, deşi dreptul internnu îi conferă o cale de atac împotriva respectivei încheieri, acest lucru îieste permis prin dispoziţiile Convenţiei Europene, concretizate în art. 5paragrafele 1,3 şi 4, art. 3 şi art. 6 paragraful 1, care îi pun la dispoziţieaccesul efectiv la o instanţă şi exerciţiul unei căi de atac.
Curtea apreciază însă, inadmisibil recursul inculpatului, avândîn vedere următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 141 alin. 1 teza II-a din Codul deprocedură penală, încheierea prin care prima instanţă, sau instanţa deapel, respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept amăsurii preventive, nu este supusă niciunei căi de atac.
Cum în prezenta cauză recursul priveşte încheierea prin careprima instanţă a respins cererea inculpatului de înlocuire a măsuriiobligării de a nu părăsi localitatea cu o altă măsură preventivă, curteareţine că situaţia se circumscrie textului de lege la care s-a făcut referire.
Curtea este de părere în acelaşi timp că, lipsa unei căi de atacîn situaţia dată nu este de natură să aducă atingere drepturilor consfinţitede art. 5 paragraful 4 din Convenţie, şi art. 2 din Protocolul nr.4.
Art. 5 paragraful 4 din Convenţie, nu garantează în sinedreptul la un recurs împotriva unei hotărâri de luare ori de menţinere aunei măsuri preventive, cât şi a unei hotărâri prin care s-a refuzatînlocuirea unei asemenea măsuri deoarece prevederile menţionate nu sereferă la o cale de atac ci la o procedură.
C.E.D.O. a statuat în mai multe decizii între care cauza Jeciuscontra Lituaniei că, în principiu intervenţia unei singure instanţe, satisfaceexigenţele art. 5 paragraful 4 din Convenţie, dacă procedura urmată aavut un caracter judiciar şi a oferit persoanei garanţii corespunzătoarenaturii privării de libertate existente în cauză.
Convenţia nu obligă la reglementarea în legislaţia naţională aunui al doilea grad de jurisdicţie, pentru examinarea legalităţii măsuriipreventive (cauza Khudoyorov contra Rusiei), şi prin urmare nu se poatesusţine, din această perspectivă că lipsa căi de atac a recursului încalcădrepturile ocrotite de Convenţie inculpatului.
În legătură cu pretinsa încălcare a art. 2 din Protocolul nr. 4 laConvenţie, care ocroteşte dreptul la libera circulaţie, Curtea reţine că,această chestiune priveşte în esenţă fondul măsurii preventive la careinculpatul este supus în momentul actual, însă având în vedere caracterulperemtoriu al excepţiei invocate, urmează să nu o examineze.
