ÎNŞELĂCIUNE. EMITEREA DE CECURI FĂRĂ A AVEA DISPONIBIL ÎN CONT. LIPSĂ INTENŢIE. ACHITARE
| Comentarii |
|
Fapta inculpatului care a emis 2 File cec şi nu avea disponibil în cont nu constituie infracţiunea incriminată în art. 215 alin. 4 C. pen., dacă nu este comisă cu intenţie directă.
In fapt, inculpata a emis cecuri cu scadenţa peste o lună, dată până la care, aşa cum din expertiza contabilă efectuată în cauză a rezultat, societatea inculpatei trebuie să încaseze suma de bani care ar fi depăşit valoarea sumei înscrise pe filele cec. Din aceste împrejurări rezultă că inculpata a fost de bună-credinţă când a emis filele cec, neexistând dovada că a emis filele cu intenţia de a înşela partea vătămată pentru a obţine pentru sine un folos material injust.
(Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, decizia nr. 51-R)
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin sentinţa penală nr. 865 din 2 iunie 1999, pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea, inculpata S.D., fiica lui Marin şi Maria născută la 16 mai 1965 în comuna Optaşi-Măgura, judeţul Olt, domiciliată în Piteşti, str. E., bloc P.D.6, sc. B, apt. 13, judeţul Argeş, fără antecedente penale, a fost condamnată la 3 ani închisoare cu executare în condiţiile art. 57, 71 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. 4 C. pen.
A fost obligată inculpata la 15.923.440 lei despăgubiri civile faţă de partea civilă S.C. „P.” S.A. Rm. Vâlcea şi la 250.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a motivat în considerentele sentinţei că sus-numita inculpată, în calitate de asociat unic şi administrator al S.C. „E.C.” S.R.L. Piteşti a cumpărat de la S.C. „P.” S.A. Rm. Vâlcea mărfuri în valoare de 15.923.440 lei, completând şi înmânând reprezentanţilor acestei din urmă societăţi cecuri fără acoperire.
Prin decizia penală nr. 271 din 1 septembrie 1999 pronunţată de Tribunalul Vâlcea s-a admis apelul declarat de inculpată, s-a desfiinţat sentinţa şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, întrucât s-au încălcat dispoziţiile art. 171 alin. 3 C. pr. pen. în sensul că inculpata nu a fost asistată de avocat deşi apărarea era obligatorie.
După rejudecarea cauzei, prin sentinţa penală nr. 113 din 25 ianuarie 2000, inculpata a fost condamnată la 3 ani închisoare cu executare în
condiţiile art. 57, 71 C. pen pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. 4 C. pen.
în baza art. 14 C. pr. pen. şi a art. 998 C. civ., inculpata a fost obligată la 15.923.440 lei contravaloarea facturii şi la 9.500.000 lei penalităţi de întârziere către partea civilă S.C. „P.” S.A. cu sediul în Rm. Vâlcea, str. Ştirbei Vodă nr. 87, judeţul Vâlcea.
A mai fost obligată inculpata la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, onorariul de avocat din oficiu în sumă de 200.000 lei urmând a fi suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.
în motivarea sentinţei, instanţa de fond a reţinut că în ziua de 6 aprilie 1998, inculpata, în calitate de administrator al societăţii S.C. „E.C.” S.R.L. Piteşti a ridicat pe bază de factură de la partea civilă S.C. „P.” Rm. Vâlcea mărfuri în valoare de 15.923.440 lei pentru care a completat două file cec cu sumele de 5.514.704 lei şi, respectiv, 10.408.735 lei, cu termen de plată la 6 mai 1998. întrucât inculpata nu avea în cont sumele de bani sus-menţionate, filele cec au fost refuzate la plată de către organele bancare.
Faţă de situaţia de fapt reţinută, în sarcina inculpatei s-a reţinut vinovăţia pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzute şi pedepsite de art. 215 alin. 4 C. pen., iar individualizarea pedepsei s-a făcut în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C.pen., apreciindu-se că scopul preventiv şi educativ al acesteia, cerut de art. 52 C.pen., poate fi atins numai prin aplicarea dispoziţiilor art. 57, 71 C. pen.
în ce priveşte latura civilă a cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 14 C. pr. pen. şi al
art. 998 C. civ., s-a dispus obligarea inculpatei la plata sumelor de 15.923.440 lei reprezentând contravaloarea facturii şi, respectiv, 9.500.000 lei, penalităţi de întârziere către partea civilă S.C. „P." S.A. Rm. Vâlcea.
împotriva sentinţei a declarat apel inculpata criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie în sensul că faptei pentru care a fost condamnată îi lipseşte un element constitutiv, respectiv intenţia de înşelare, întrucât a emis filele cec în speranţa că până la scadenţă i se va alimenta contul cu sumele datorate de alte societăţi.
Prin decizia penală nr. 345 din 13 decembrie 2000, pronunţată de Tribunalul Vâlcea s-a respins ca nefondat apelul declarat cu motivarea că instanţa de fond a reţinut corect vinovăţia inculpatei pentru emiterea celor două file cec fără acoperire. Aceasta deoarece cunoştea că nu are în cont decât suma de 2.000.000 lei, fără posibilităţi de alimentare a contului în perioada imediat următoare şi cu toate acestea a emis cecurile şi nu a achitat nici o sumă de bani din cea datorată părţii civile.
împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpata care, deşi legal citată, nu s-a prezentat pentru a susţine motivele de nelegalitate şi netemeinicie ale acestora şi nici nu le-a invocat în scris printr-un memoriu separat. Apărătorul desemnat din oficiu a solicitat achitarea inculpatei în conformitate cu dispoziţiile art. 10 lit. d C. pr. pen. cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, lipsind intenţia. în subsidiar a cerut aplicarea prevederilor art. 74, 76 C. pen. şi coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 385/9 alin. ultim C. pr. pen se constată că recursul este fondat.
în conformitate cu dispoziţiile art. 215 alin. 4 C. pen., constituie înşelăciune emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului şi se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alin. 2.
Din interpretarea textului de lege sus-menţionat rezultă că pentru realizarea laturii subiective a infracţiunii de înşelăciune trebuie ca acţiunea de inducere în eroare să fie făcută de făptuitor cu intenţie.
Intenţia trebuie să fie caracterizată prin scopul urmărit de făptuitor, întrucât potrivit alin. 1 al art. 215 C. pen. la care face trimitere alin. 4, acţiunea de inducere în eroare trebuie săvârşită „în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust”.
Folosul material este injust când făptuitorul nu era îndrituit la obţinerea lui şi astfel dobândirea acestui folos apare ilicită.
Revenind la speţa dedusă judecăţii; din probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti rezultă că la data de 6 aprilie 1998, recurenta-inculpată, în calitate de administrator al S.C. „E.C.” S.R.L., a ridicat pe bază de factură de la intimata parte civilă S.C. „P.” S.A. Rm. Vâlcea, mărfuri în valoare totală de 15.923.440 lei, pentru care a completat două file cec cu sumele de 5.514.704 lei şi, respectiv, 10.408.735 lei cu termen de plată la data de 6 mai 1998. Cum nu avea disponibil în cont, cele două file cec au fost refuzate la plată de către organele bancare.
Susţinerea recurentei-inculpate în sensul că a emis filele cec în condiţiile în care avea în cont numai suma de 2.000.000 lei, întrucât urma să primească alte sume de bani de la creditorii săi, este confirmată de concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cursul judecăţii. Astfel, se reţine pe baza documentelor existente la dosar că la data de 6 mai 1998, data scadenţei celor două file cec, recurenta-inculpată avea de primit de la S.C. „S.l.” S.R.L şi, respectiv, A.F. „C.” suma totală de 36.834.902 lei, reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate către aceste societăţi şi a căror plată trebuia făcută de către societăţile beneficiare la 1 aprilie 1998. S-a mai reţinut de către expert şi împrejurarea că la data de 9 aprilie 1998 numitul
C.F., reprezentant al S.C. „E.S.” S.R.L. Bucureşti a luat din standul unde erau depozitate, mărfurile recurentei-inculpate, inclusiv cele achiziţionate de aceasta de la S.C. „P.” S.A. Rm. Vâlcea, fapt ce a determinat imposibilitatea acesteia de a le valorifica în scopul obţinerii sumelor de bani necesare achitării celor două facturi.
Prin urmare, deşi instanţele au reţinut corect situaţia de fapt, nu au ţinut seama de faptul că
recurenta-inculpată nu a urmărit în nici un moment înşelarea intimatei părţi civile cu scopul de a obţine pentru sine un folos material injust, ci a avut convingerea că va putea achita facturile din banii ce urma să-i obţină de la creditorii săi. Relevantă în sensul celor arătate mai sus, este şi împrejurarea că termenul de scadenţă al foilor cec era la o lună de la data emiterii lor, respectiv la 6 mai 1998, dată anterior căreia recurenta-inculpată trebuia să primească de la creditorii săi diferite sume de bani.
în consecinţă, reţinând că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. 4 C. pen. sub aspectul laturii subiective, lipsind intenţia, se impune achitarea inculpatei-recurente în conformitate cu dispoziţiile art. 10 lit. d C. pr. pen.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d raportat la art. 3859 alin. 1 pct. 171 C. pr. pen. se va admite recursul declarat de inculpată şi se vor casa - în totalitate decizia şi în parte sentinţa - în sensul celor mai sus arătate.
Neconstatându-se din oficiu alte motive de nelegalitate şi netemeinicie a sentinţei, se vor menţine în rest dispoziţiile acesteia, respectiv obligarea recurentei-inculpate la plata despăgubirilor către partea civilă, aceasta fiind posibil în raport de dispoziţiile art. 346 alin. 2 C. pr. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. 3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, onorariul de avocat din oficiu urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
