ÎNŞELĂCIUNE ÎN CONVENŢII. SOLUŢIONAREA LATURII CIVILE
| Comentarii |
|
În cazul în care inculpatul, folosindu-se de asemănarea numelui cu al tatălui său, a încheiat un contract de vânzare a folosinţei şi un contract de promisiune de vânzare a imobilului aparţinând tatălui său, instanţa trebuie să desfiinţeze contractele încheiate de inculpat asupra întregului imobil şi nu doar asupra cotei de 1/2 care i-a revenit ulterior ca efect al moştenirii legale.
(Curtea de Apel Oradea, secţia penală, decizia nr. 212/R din 10 aprilie 2001)
CURTEA
Constată că, prin sentinţa penală nr. 1214 din 29 mai 2000 pronunţată de Judecătoria Satu Mare, în baza art. 215 alin. 2 şi 3 C. pen., a fost condamnat inculpatul K.Ş., fiul lui Ş. şi R., născut la 25.11.1953 în Satu Mare, cetăţean român, cu ultimul domiciliu cunoscut în Satu Mare, str. E., nr. 51, fără antecedente penale, pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, la pedeapsa de:
- 3 ani închisoare.
în baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.
în baza art. 14 C. pr. pen. s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare, desfiinţându-se contractul de vânzare-cumpărare a folosinţei şi contractul de permisiune de vânzare, în ce priveşte cota de 1/2 parte din imobilul înscris în C.F. nr. 1107 cu nr. top 2349/L Satu Mare, ce i se cuvine părţii vătămate K.A., domiciliat în Satu Mare, str. E., nr. 51,
19.357.000 lei reprezentând 1/2 din imobilul de mai sus si 3.000.000 lei daune morale.
S-au respins restul pretenţiilor formulate de părţi.
în baza art. 193 alin. 1 C. pr. pen. a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile H.E. 500.000 lei cheltuieli judiciare.
în baza art. 191 alin. 1 C. pr. pen. a fost obligat inculpatul să pltăească 600.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
S-a dispus virarea din contul Ministerului Justiţiei în contul Baroului de Avocaţi Satu Mare a sumei de
200.000 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, pe seama avocatului S.A., conform delegaţiei nr. 681/
2000.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, în data de 14.07.1997 tatăl inculpatului, în prezent decedat, care s-a numit K.Ş., ca şi inculpatul, a cumpărat de la S.C. “C.” S.A. Satu Mare imobilul situat în Satu Mare, str. E. nr. 51/2, încheindu-se în acest sens contractul de vânzare-cumpărare în rate nr. 499/14.07.1997. Profitând de similitudinea de nume, inculpatul a indus-o în eroare pe partea vătămată N.E., în faţa
căreia a susţinut că el este proprietarul imobilului menţionat, şi i-a vândut contra sumei de 26.000.000 lei folosinţa imobilului, încheind în acest sens contract. Acest contract s-a încheiat la data de 13.03.1999; prin acelaşi contract inculpatul s-a angajat şi să achite ratele lunare la COMCAS până la radierea lor, iar vânzarea folosinţei s-a făcut pentru o perioadă de 40 de ani. Deşi ştia că nu este singurul succesor a lui K.Ş., inculpatul a încheiat în aceeaşi zi cu partea vătămată un contract de promisiune de vânzare, prin care se angaja ca la data la care legea va permite înstrăinarea locuinţelor ce fac obiectul Legii nr. 112/ 1995, va vinde acest imobil părţii vătămate fără a pretinde bani în plus faţă de cele 26.000.000 lei încasaţi deja.
Prin decizia penală nr. 586/A din 7 decembrie 2000 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, în baza art. 379 pct. 2 lit. a raportat la art. 382 alin. 2 C. pr. pen., s-a admis apelul declarat de partea civilă K.A. domiciliat în Satu Mare, str. E. nr. 51, împotriva sentinţei penale nr. 1214/29.05.2000 pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. 1502/2000, care a fost desfiinţată în parte cu privire la latura civilă şi, în consecinţă, în baza art. 14, 346 C. pr. pen., art. 998 C. civ., art. 348 C. pr. pen., s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare în sensul că s-a desfiinţat contractul de vânzare-cumpărare a folosinţei şi contractul de promisiune de vânzare
cu privire la imobilul înscris în C.F. nr. 1107 Satu Mare cu nr. top 2349/1 şi a fost obligat inculaptul să restituie cumpărătorului preţul de 26.000.000 lei, precum şi radierea înscrierilor din C.F. a contractelor, menţinându-se în rest dispoziţiile sentinţei.
in baza art. 192 alin. 3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.
în motivarea deciziei, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă nu a rezolvat legal acţiunea civilă, din probele administrate în cauză rezultă că partea vătămată K.A. ar fi fost prejudiciată prin vânzarea făcută de către inculpat înaintea dezbaterii succesiunii, întrucât în urma partajului putea să-i fie atribuit imobilul.
împotriva acestei decizii, în termen a formulat recurs partea civilă recurentă H.E., recurs nemotivat şi nesusţinut de recurentă.
Examinând din oficiu decizia recurată, Curtea constată că aceasta este legală şi temeinică sub aspectul soluţionării laturii civile a cauzei.
în baza art. 192 C. pr. pen., va obliga pe recurentă la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
In baza art. 193 C. pr. pen. va obliga pe recurentă să plătească părţii civile intimate K.A. suma de 2.300.000 lei cheltuieli judiciare în recurs, sumă reprezentând onorariu de avocat şi cheltuieli de transport.
