INTERZICEREA DE A SE AFLA ÎN ANUMITE LOCALITĂTI. CONDIŢII DE APLICARE.
| Comentarii |
|
La aplicarea măsurii de siguranţă prevăzute de art. 116 Cod penal instanţa are obligaţia de a verifica condiţiile legale raportate la situaţia concretă din speţă, ţinându-se cont de realizarea finalităţii acesteia faţă de făptuitor.
Prin sentinţa penală nr. 1.299/21.09.1999 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, s-a dispus condamnarea inculpatului G.A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208-209 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 71-64 Cod penal.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 14.05.1997 la zi, s-a confiscat de la inculpat suma de 50.000 lei, obţinută din vânzarea bunurilor sustrase.
Inculpatul a fost obligat la 16.000.000 lei, despăgubiri civile către partea civilă S.S., la 17.000.000 lei, către partea civilă B.M. şi la 3.000.000 lei, către partea civilă G.l.
Prima instanţă a reţinut, în fapt, că în perioada 04.03.1997 - 28.03.1997, inculpatul a săvârşit un număr de 3 fapte de furt din locuinţe, în zona cartierului Militari, sustrăgând bunuri în valoare de 16.000.000 lei din apartamentul părţii vătămate S.S., de 17.000.000 lei din apartamentul părţii vătămate G.l. şi de 3.000.000 lei din apartamentul părţii vătămate B.M.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul G.A., care a criticat-o pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, solicitând redozarea acesteia, apel ce a fost soluţionat prin decizia penală nr. 1.571/A/ 24.11.1998 a Tribunalului Bucureşti - secţia a ll-a penală.
Totodată, a mai declarat apei şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului
6 Bucureşti.
în motivele de apel, parchetul a criticat sentinţa primei instanţe, sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, astfel:
-în mod greşit, instanţa a dispus confiscarea sumei de 50.000 lei, obţinută de inculpat în urma vânzării unei părţi a bunurilor sustrase, atâta timp cât l-a obligat şi la plata despăgubirilor civile către părţile civile;
- nu s-a pronunţat cu privire la bunurile indisponibiiizate în urma percheziţiei domiciliare la martora C.M., aflate în prezent la camera de corpuri delicte;
- nu a dispus, în conformitate cu dispoziţiile art. 116 alin. 4 Cod penal, măsura de siguranţă a interzicerii inculpatului de a se afla în anumite localităţi, respectiv în municipiul Bucureşti, dat fiind conţinutul concret şi pericolul social al infracţiunilor comise, dar şi periculozitatea inculpatului, care într-un interval scurt de timp a săvârsit trei infracţiuni de furt din avutul particular, cu prejudicii considerabile.
Prin decizia penală nr. 287/A/22.02.1999, Tribunalul Bucureşti - secţia a ll-a penală a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, în fond, au fost înlăturate dispoziţiile privind confiscarea sumei de 50.000 lei de la inculpat.
în baza art. 116 alin. 4 Cod penal, a fost interzis inculpatului dreptul de a se afla pe raza judeţului Ilfov şi a Municipiului Bucureşti pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Instanţa de apel, în motivarea soluţiei pronunţate, a reţinut că primul şi ultimul motiv de apel au fost fondate, dar în ceea ce priveşte bunurile indisponibilizate la camera de corpuri delicte, instanţele nu au posiblitatea legală de a se pronunţa, dat fiind cadrul legal al procesului care a fost stabilit prin rechizitoriu.
împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs inculpatul, susţinând că, în mod greşit, s-a făcut aplicarea art. 116 Cod penal, deoarece urma să-şi stabilească domiciliul în Bucureşti.
Curtea a considerat recursul ca nefondat, examinându-l prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 17 Cod procedură penală, reţinând că instanţa de apel a aplicat corect prevederile art. 116 Cod penal.
Potrivit acestui text de lege, în cazul infracţiunii de furt, măsura de siguranţă a interzicerii de a se afla în anumite localităţi poate fi luată indiferent de pedeapsa aplicată, durata sau cuantumul acesteia şi chiar dacă făptuitorul nu a mai fost condamnat anterior pentru alte infracţiuni.
Faţă de modalitatea concretă de acţiune, împrejurările în care a fost comisă fapta şi prejudiciul cauzat, instanţa, în mod corect, a apreciat că prezenţa inculpatului în Bucureşti constituie un pericol grav, existând riscul ca inculpatul să săvârşească fapte similare.
Astfel, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, a respins recursul inculpatului, ca nefondat, a computat detenţia şi a obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat. (Judecator Rodica-Aida Popa)
(Secţia a ll-a penală, decizia penală nr. 587/1999)
