GRAŢIERE CONDIŢIONATĂ. INFRACŢIUNEA DE OCUPARE ABUZIVĂ A UNEI LOCUINŢE DIN FONDUL LOCATIV DE STAT.
| Comentarii |
|
Infracţiunea săvârşită de inculpat având caracter continuu şi luând sfârşit după adoptarea actului de clemenţă, nu operează graţierea.
Prin sentinţa penală nr. 2262/14.09.1998 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, inculpatul S.S.M. a fost condamnat, în baza art. 1 din Decretul-lege nr. 24/1990, la pedeapsa de 1 an închisoare.
în baza art. 1 din Legea nr. 137/1997, s-a constatat graţiată pedeapsa aplicată.
S-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării condiţiilor privind acordarea graţierii.
S-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară, respectiv evacuarea inculpatului din apartamentul ocupat fără contract de închiriere.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în fapt, că inculpatul S.S.M., în cursul anului 1995, a ocupat, fără forme legale, un apartament care, în anul 1997, a fost repartizat altei persoane.
împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti si inculpatul S.S.M.
Parchetul a criticat sentinţa penală pentru nelegalitate sub aspectul greşitei aplicări a art. 1 din Legea nr. 137/1997 privind graţierea unor pedepse, cu motivarea că infracţiunea are caracter continuu şi a continuat şi după apariţia actului de clemenţă, iar critica inculpatului a fost motivată prin aceea că urma să i se încheie contract de închiriere pentru spaţiul respectiv.
Tribunalul Bucureşti - secţia l-a penală, examinând sentinţa penală apelată, sub aspectul criticilor formulate, cât şi din oficiu, a constatat că apelul parchetului este întemeiat, iar apelul inculpatului neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Fapta inculpatului de a ocupa un apartament din fondul locativ al Primăriei Bucureşti este o infracţiune continuă şi nu îşi găsesc aplicare dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 137/1997, privind graţierea unor pedepse, în condiţiile în care inculpatul a ocupat apartamentul şi după apariţia actului de clemenţă.
Din acest punct de vedere, instanţa de fond pronunţând o sentinţă nelegală, instanţa de apel, prin decizia penală nr. 728/26.05.1999, a desfiinţat-o, înlăturând aplicarea dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 137/1997 şi apreciind că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia, a făcut aplicarea art. 81 Cod penal, dispunând suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 3 ani, conform art. 82 Cod penal, atrăgând atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului, cu motivarea că acesta nu a făcut dovada ocupării apartamentului în baza unui contract de închiriere sau a altui titlu.
împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul S.S.M.
5 Bucureşti, prin care s-a dispus şi evacuarea acestuia, este evident că infracţiunea reţinută în sarcina lui a continuat şi după adoptarea Legii nr. 137/24.07.1997, situaţie în care pedeapsa aplicată pentru săvârşirea acestei infracţiuni este exceptată de la graţiere. (Judecator Marian Carcel - sectia II penala CAB)
