întreruperea executării pedepsei. Efectuarea expertizei medico-legale. Principiul disponibilităţii
| Comentarii |
|
- Codul de procedură penală: art. 452 lit. a), art. 455
Deşi instanţa a depus toate eforturile necesare stabilirii adevărului în cauză, expertiza prin care să se stabilească temeinicia cererii de întrerupere a executării pedepsei nu a putut fi efectuată, din motive ce ţin exclusiv de voinţa condamnatei.
(Decizia penală nr. 191/R din 16 martie 2010)
Prin decizia penală nr. 26 noiembrie 2009, Curtea de Apel Piteşti a admis recursul declarat de petenta-condamnată M.A., în prezent deţinută în Penitenciarul Colibaşi, împotriva sentinţei penale nr. 83 din 14 septembrie 2009 pronunţate de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. 146/90/2009.
A fost casată sentinţa şi s-a reţinut cauza spre rejudecare, în vederea efectuării unui raport de expertiză medico-legală în cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” Bucureşti, cu obiectivele: să se stabilească afecţiunile de care suferă petenta, să se precizeze dacă acestea pot fi tratate în reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi dacă, în funcţie de afecţiunile constatate, petenta suportă regimul penitenciar.
S-a dispus ca la efectuarea expertizei să participe şi un medic din cadrul reţelei sanitare a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
A fost emisă o adresă către Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” Bucureşti, în vederea efectuării raportului de expertiză medico-legală.
în considerentele acestei decizii, Curtea de Apel Piteşti a menţionat că sentinţa penală atacată a fost pronunţată fără a se avea în vedere că la dosar există două rapoarte de expertiză medico-legală, cu concluzii contradictorii, elementul comun al acestora reprezentându-l concluziile privind afecţiunea de care suferă inculpata, de natură malignă.
S-a observat că prima instanţă a înlăturat în mod corect primul raport de expertiză medico-legală care, deşi a fost certificat de patru medici (din care unul medic primar specialist în oncologie, altul medic primar specialist în ginecologie, un medic primar legist şi un medic din sistemul MAI Vâlcea), a fost întocmit fără participarea şi a unui medic specialist din reţeaua sanitară a ANP.
Judecătorul fondului a ţinut seama doar de al doilea raport de expertiză medico-legală, semnat de un medic primar oncolog, de medicul primar legist şef şi un medic din reţeaua sanitară a ANP.
S-a notat în continuare că prima expertiză, realizată de către medicii specialişti în oncologie, a formulat concluzia că petenta nu poate fi tratată în condiţii de deţinere, iar cea de-a doua expertiză, deşi concluzionează că afecţiunile de care suferă petiţionara (aceleaşi cu cele constate de prima expertiză), nu o pun pe aceasta în imposibilitate de a executa pedeapsa privativă de libertate, menţionează în mod expres: comisia de expertizare nu îşi asumă responsabilitatea pentru tratamentul medical pe care urmează să-l efectueze petiţionara în condiţii de detenţie.
în aceste condiţii, s-a constatat o evidentă contradicţie între concluziile celor două expertize medico-legale, iar faptul că la realizarea primei expertize medico-legale nu a
participat un medic specialist din reţeaua sanitară a ANP a fost privit ca un aspect secundar, de formă, ce ar putea atrage doar nulitatea relativă a expertizei.
Cum dreptul la viaţă este un drept fundamental, garantat de art. 16 din Constituţia României, iar dreptul la ocrotirea sănătăţii este consacrat în dispoziţiile art. 34 din Constituţie, se impune ca autorităţile judecătoreşti să acţioneze în aşa fel încât să respecte preeminenţa intereselor persoanelor, în raport cu cele două drepturi fundamentale prevăzute de Constituţie.
Expertizele medico-legale întocmite în cauză au stabilit că petiţionara suferă de afecţiuni grave, iar concluziile lor sunt diferite doar sub aspectul posibilităţii petiţionarei de a executa sau nu în continuare pedeapsa privativă de libertate.
De aceea, s-a concluzionat că este necesar a se efectua o nouă expertiză medico-legală, de către Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” Bucureşti, cu aceleaşi obiective.
în vederea efectuării expertizei, a fost stabilit termen de judecată, condamnata fiind transferată la Penitenciarul Spital Bucureşti - Jilava.
Prin decizia penală nr. 191/R din 16 martie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, a fost respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de petenta-condamnată M.A.
Hotărârea Curţii se întemeiază pe următoarea argumentaţie:
La data de 22 ianuarie 2010, INML „Mina Minovici” Bucureşti a comunicat instanţei că petenta-condamnată a refuzat efectuarea expertizei medico-legale.
în situaţia dată, au fost solicitate Penitenciarului Colibaşi toate actele medicale ce o privesc pe petiţionară şi s-au cerut date despre condiţiile de spitalizare şi despre tratamentul de care beneficiază în prezent aceasta.
Conformându-se solicitărilor instanţei, penitenciarul a înaintat copii după acte şi a comunicat că în Spitalul Penitenciar Colibaşi nu există secţie pentru tratarea persoanelor private de libertate de sex femeiesc, iar în prezent celei în cauză nu i se administrează niciun tratament ginecologic.
întrebată fiind în legătură cu motivele pentru care refuză efectuarea expertizei, condamnata a arătat că ele ţin de costul ridicat al lucrării; Curtea i-a învederat că banii necesari pot fi avansaţi de stat, dar nici în aceste condiţii ea nu a fost de acord să fie supusă analizelor medicale.
Potrivit art. 455 raportat la art. 453 lit. a) C. pr. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel condamnat suferă de o boală gravă care face imposibilă executarea pedepsei, iar instanţa apreciază că amânarea executării şi lăsarea în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Deşi instanţa a depus toate eforturile necesare stabilirii adevărului în cauză, expertiza prin care să se lămurească fără dubiu dacă cererea condamnatei întruneşte sau nu condiţiile cerute de lege pentru a fi admisă nu a putut fi efectuată, din motive ce ţin exclusiv de voinţa acesteia, iar nu din impedimente obiective.
în atare situaţie, Curtea va ţine seama de probele produse până în prezent, din care reiese că ultima investigaţie medicală C.T. (computer tomograf) la care a fost supusă condamnata, din 20 iunie 2009, nu a relevat semne certe de formaţiuni înlocuitoare de spaţiu intrapelviene; de aceea, nu s-a prescris tratament ginecologic.
Acesta este motivul pentru care, în prezent, condamnatei nu i se administrează medicamente.
Concluzionând că executarea pedepsei este în prezent posibilă, instanţa de recurs va hotărî respingerea cererii de întrerupere a executării pedepsei, în temeiul textului de lege la care s-a făcut deja referire.
