JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANŢĂ. OBIECTUL JUDECĂŢII. SESIZAREA INSTANŢEI.
| Comentarii |
|
Conform art. 317 C. proc. pen. judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare al instanţei iar în caz de extindere a procesului penal şi la fapta şi persoana la care se referă extinderea.
Fapta ce constituie obiectul judecăţii, în sensul art. 317 C. proc. pen., trebuie determinată în cuprinsul actului de sesizare prin toate elementele sale constitutive care să permită stabilirea încadrării juridice şi să ateste neîndoielnic voinţa ca instanţa să fie sesizată cu judecarea.
în situaţia în care instanţa de judecată a fost sesizată prin rechizitoriul parchetului cu judecarea unei singure infracţiuni iar în cursul judecăţii a fost descoperită o altă infracţiune, ea nu se poate reţine în sarcina inculpatului decât prin extinderea procesului penal, conform art. 336 C. proc. pen.
Cum extinderea procesului penal implică o nouă acţiune penală, de sine stătătoare, iniţiativa extinderii ca şi punerea în mişcare a acţiunii penale aparţine procurorului.
Judecând cauza şi cu privire la o faptă pentru care instanţa nu a fost sesizată prin rechizitoriu şi pentru care procurorul nu a solicitat extinderea procesului penal, instanţa de fond a încălcat dispoziţiile referitoare la sesizarea instanţei care sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, conform art. 197 alin. 2 C. proc. pen.
Hotărârea astfel pronunţată este supusă cazului de casare prevăzut de art. 385/9 alin. 1 pct. 2 C. proc. pen.
în speţă, inculpatul S.N. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 cu ref. la art. 209 alin. 1 lit. g şi i cu aplicarea art. 37 lit. b C. pen.
S-a reţinut în sarcina inculpatului S.N. că în noaptea de 26/27 aprilie 1998, a sustras dintr-un garaj autoturismul părţii vătămate V.F.
Prin sentinţa penală nr. 479 din 6.11.1998a Judecătoriei însurăţei s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 - 209 alin. 1 lit. g şi i cu aplicarea art. 37 lit. b C. pen. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a în referire la art. 10 lit. c C. proc. pen.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria însurăţei, criticând-o ca nelegală întrucât în mod greşit s-a dispus achitarea inculpatului.
Prin decizia penală nr. 115 din 26.02.1999 Tribunalul Brăila a admis apelul Parchetului, a desfiinţat sentinţa şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiaşi instanţă.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că prima instanţă nu s- a pronunţat cu privire la toate faptele deduse judecăţii, respectiv şi cu privire la infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fară a poseda permis de conducere, întrucât aşa cum rezultă
din adresa Inspectoratului de Poliţie al jud. Ialomiţa depusă în apel, inculpatul nu posedă permis de conducere.
Rejudecând în fond cauza, Judecătoria însurăţei, prin sentinţa penală nr. 303 din 14.07.2000, în temeiul art. 11 pct. 2 în ref. la art. 10 lit. a C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 36 alin. 1 din Decretul 328/1966 cu aplicarea art. 37 lit. b C. pen. şi în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. c C. proc. pen., achitarea aceluiaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208 alin. 1 în ref. la art. 209 alin. 1 lit. g şi i C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b C. pen.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei de furt calificat susţinându că în acea noapte a fost acasă împreună cu familia şi nici nu a condus vreun autovehicul.
Parchetul de pe lângă Judecătoria însurăţei a declarat apel împotriva acestei sentinţe susţinând, în esenţă, că în mod greşit instanţa a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea de furt iar pentru infracţiunea prevăzută de art. 36 alin. 1 din Decretul 328/1966, instanţa nu a fost sesizată prin rechizitoriul Parchetului cu această faptă şi nici nu s-a dispus extinderea procesului penal.
Prin decizia penală nr. 625 din 2.11.1999, Tribunalul Brăila a respins ca nefondat apelul declarat de Parchet, reţinând că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă vinovăţia inculpatului.
împotriva acestor hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, criticându-le ca nelegale în ceea ce priveşte achitarea inculpatului pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, iar pentru infracţiunea prev. de art. 36 alin. 1 din Decretul 328/1966, instanţa nu a fost sesizată prin rechizitoriu iar procurorul de şedinţă nu a solicitat extinderea procesului penal.
Curtea de Apel Galaţi, prin decizia penală nr. 147/R/4.02.2000 a admis recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, a casat ambele hotărâri şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această decizie Curtea a reţinut că, în condiţiile în care instanţa nu a fost sesizată prin rechizitoriul Parchetului cu privire la infracţiunea prev. de art. 36 alin. 1 din Decretul 328/1966, faptă care a fost descoperită în cursul judecăţii, în apel, singura modalitate procedurală prin care putea fi investită şi se putea pronunţa şi cu privire
la această faptă, era extinderea procesului penal conform art. 336 C. proc.pen.
Or, din practicaua încheierii din data de 8 iulie 1999, în care au fost consemnate dezbaterile în fond, rezultă că procurorul de şedinţă a solicitat restituirea cauzei la Parchet, pentru efectuarea cercetărilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 36 alin. 1 din Decretul 328/ 1966, cerere admisibilă în condiţiile în care procurorul ar fi solicitat mai întâi şi instanţa ar fi admis, extinderea procesului penal cu privire la această faptă.
Instanţa de fond a respins cererea procurorului fară a-i solicita să precizeze dacă înţelege să ceară extinderea procesului penal şi, în funcţie de poziţia acestuia, să facă în mod corespunzător aplicarea dispoziţiilor art. 336 C. proc. pen.
în rejudecare, Curtea a indicat instanţei de fond să se pronunţe cu privire la infracţiunea prev. de art. 36 alin. 1 din Decretul 328/1966, numai în situaţia în care la cererea procurorului, va extinde procesul penal şi cu privire la această faptă.
(decizia penală nr. 147/R/04.02.2000)
