Legalitatea administrării probelor în cursul urmăririi penale
| Comentarii |
|
Tribunalul CONSTANŢA Hotărâre nr. 333 din data de 25.11.2015
Activitatea de înregistrare trebuie realizată de așa manieră încât să permită persoanei care primește datele să verifice și să certifice integritatea acestora, adică faptul că datele sunt transmise intacte și în întregime.
În cazul înregistrărilor efectuate de către părți, asigurarea integrității datelor rezultate din înregistrări se realizează prin prezentarea către organele judiciare a suporturilor originale ( brute ) pe care se află înregistrările efectuate de părți, suporturi care se verifică de către organele judiciare, acestea din urmă dispunând transcrierea înregistrărilor ori verificând concordanța datelor din transcrieri ( inclusiv pe suporturi optice ) cu cele din înregistrările aflate pe suporturi brute.
În lipsa verificării înregistrărilor aflate pe suportul brut, nu există garanția identității acestora cu înregistrările prezentate de către părți pe suport prelucrat ( în cazul de față pe CD-R ), identitate care ar asigura legalitatea probelor astfel obținute.
Neverificarea de către organele de urmărire penală a datelor aflate pe suportul brut pe care s-a efectuat înregistrarea aduce atingere și principiului echității procesului penal, prevăzut de art.8 C.p.p., împiedicând organele judiciare să-și formeze o imagine de ansamblu a evenimentelor și permite ca discuțiile să fie scoase din context.
Judecătorul de cameră preliminară a exclus din ansamblul probator suporturile optice puse la dispoziția organelor de urmărire penală de către persoana vătămată, conținând înregistrările convorbirilor acesteia cu inculpații, datele rezultate din înregistrărilor aflate pe suporturile optice puse la dispoziție de către persoana vătămată, transmise așadar organelor de urmărire penală, fiind obținute în mod nelegal, fără garanția integrității acestora, neexistând certitudinea că nu s-ar fi intervenit în vreun fel asupra autenticității și integralității convorbirilor dintre părți.
Prin încheierea de cameră preliminară nr.333/25.11.2015 pronunțată în dosarul nr. 6409/118/2015 al Tribunalului Constanța s-a dispus admiterea, în parte a cererile formulate de către inculpații RT și RȘ in baza art.345 alin.2 C.p.p.au fost excluse din ansamblul probator suporturile optice puse la dispoziția organelor de urmărire penală de către persoana vătămată SD, conținând înregistrările convorbirilor acesteia cu inculpații RȘ și RT.S-a admis cererea inculpatului RT - C.N.P.XXX, fiul lui N și F, domiciliat în XXX, fără forme legale în XXX - de modificare a controlului judiciar dispus față de acesta.
A fost inlocuită obligația impusă inculpatului RT prin încheierea pronunțată la data de 12.10.2015 de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Constanța, de a nu depăși limita teritorială a județului Constanța, cu obligația de a nu depăși limita teritorială a României, dispoziție ce se va comunica instituțiilor prev. de art.215 alin.5 C.p.p..
Au fost respinge celelalte cereri formulate de către inculpați.
S-a retinut că prin rechizitoriul nr.274/P/2015 emis la data de 7.10.2015 de către D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanța s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest la domiciliu a inculpaților:
RT, fiul lui N și F, născut la data de XXX în XXX, domiciliat în XXX, CNP XXX, consilier în Consiliul Local al XXX și viceprimar al localității, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prevăzută de art.131 din Legea nr.78/2000 raportat la art.207 alin.1 și 3 C.pen. și
RȘ, fiul lui D și NM, născut la data de XXX în XXX, domiciliat în XXX, CNP XXX, administrator al SC GBN SRL, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prevăzută de art.131 din Legea nr.78/2000 raportat la art.207 alin.1 și 3 C.pen..
S-a reținut, în fapt, în sarcina inculpatului RT că, în perioada 16.08.2015 - 08.09.2015, pentru a obține de la persoana vătămată SD suma de 48.000 euro, împreună cu inculpatul RȘ, a exercitat asupra ei acte de constrângere constând în amenințări cu fapte păgubitoare, respectiv cu alungarea clienților, împiedicarea accesului în spațiul comercial și a utilizării acestuia prin schimbarea încuietorilor și sechestrarea bunurilor aparținând societății comerciale administrate de către persoana vătămată, de o valoare considerabilă, aflate în interior.
În sarcina inculpatului RȘ s-a reținut că, în perioada 16.08.2015 - 08.09.2015, pentru a obține de la persoana vătămată SD suma de 48.000 euro, împreună cu inculpatul RT, a exercitat asupra ei acte de constrângere constând în amenințări cu fapte păgubitoare, respectiv cu alungarea clienților,împiedicarea accesului în spațiul comercial și a utilizării acestuia prin schimbarea încuietorilor și sechestrarea bunurilor aparținând societății comerciale administrate de către persoana vătămată, de o valoare considerabilă, aflate în interior iar la data de 08.09.2015, în același scop și în prezența suspectului RT, a exercitat acte de violență fizică asupra persoanei vătămate SD.
Inculpatul RȘ a solicitat judecătorului de cameră preliminară să constate neregularitatea întocmirii rechizitoriului întrucât acesta nu ar cuprinde datele privitoare la fapta reținută în sarcina sa și la încadrarea juridică a acesteia, în concret invocând lipsa concordanței între situația de fapt și încadrarea juridică.
În susținerea cererii, inculpatul a motivat faptul că nu s-a folosit de funcția sa, de administrator în cadrul societății comerciale, pentru comiterea faptei, astfel încât lipsește concordanța între situația de fapt și dispozițiile art.13 ind.1 din Legea nr.78/2000 reținute de către procuror.
Același inculpat a contestat legalitatea administrării probelor, respectiv a înregistrărilor audio efectuate de către persoana vătămată, întrucât acestea ar fi fost realizate pro causa, prin provocare.
De asemenea, inculpatul RȘ a susținut că în sarcina sa se reține că ar fi exercitat acte de violență împotriva persoanei vătămate, în condițiile în care ar fi fost vorba de o îmbrâncire ușoară.
Atât inculpatul RȘ cât și inculpatul RT au invocat nelegalitatea înregistrărilor puse la dispoziția organelor de urmărire penală de către persoana vătămată sub formă de suporturi optice ( CD-R ) iar nu a suportului brut cu care s-au efectuat practic înregistrările, suportul prelucrat fiind alterat în vederea susținerii versiunii oferite în declarație, solicitând excluderea din materialul probator a suporturilor optice prezentate de către persoana vătămată, conținând înregistrările discuțiilor sale cu inculpații.
La termenul de judecată din data de 10.11.2015 s-au dezbătut cererile și excepțiile formulate de către inculpați precum și aspectele de legalitate prevăzute de dispozițiile art.342 C.p.p..
Analizând cererile formulate de către inculpați, judecătorul de cameră preliminară subliniază că, procedura camerei preliminare presupune doar controlul asupra legalității rechizitoriului, nu și cel asupra temeiniciei sale.
Legalitatea rechizitoriului cuprinde două componente:
- redactarea corespunzătoare, adică rechizitoriul trebuie să cuprindă toate elementele indicate de lege, respectiv de dispozițiile art.328 C.p.p.;
- verificarea legalității și temeiniciei rechizitoriului de către procurorul ierarhic superior celui care l-a întocmit, conform art. 328 alin. (1) C.p.p., ca o aplicare a regulii subordonării ierarhice, care guvernează faza de urmărire penală.
În schimb, temeinicia rechizitoriului presupune o corespondență sistematică între acuzarea formulată de către procuror ( faptă materială și încadrare juridică ) și probele pe care se fondează acuzarea. Ori acest control - al temeiniciei rechizitoriului - este o activitate specifică fazei de judecată, instanța procedând în cursul judecății la verificarea punctuală a acuzațiilor penale formulate împotriva unui inculpat, cu respectarea principiilor care guvernează această fază procesuală: publicitatea, oralitatea, contradictorialitatea și nemijlocirea.
Din această perspectivă, judecătorul de cameră preliminară constată că, solicitarea inculpatului RȘ de a se constata neregularitatea actului de sesizare întrucât ar lipsi concordanța între situația de fapt și încadrarea juridică, însă din perspectiva lipsei probelor care să demonstreze elementele constitutive ale respectivei infracțiuni și întrucât nu ar fi exercitat acte de violență împotriva persoanei vătămate ci s-ar fi produs doar o îmbrâncire ușoară, constituie apărări de fond, neputând face obiectul dezbaterilor și analizei în procedura de cameră preliminară.
Judecătorul de cameră preliminară constată însă întemeiată cererea inculpaților de excludere din ansamblul probator a suporturilor optice prezentate de către persoana vătămată, conținând înregistrările discuțiilor sale cu acesta cât și cu inculpatul RȘ.
Astfel, judecătorul de cameră preliminară are în vedere următoarele:
Potrivit art.139 alin.3 C.p.p., înregistrările prevăzute în Capitolul IV al aceluiași cod, efectuate de părți sau de alte persoane, constituie mijloc de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terții.
Deși dispozițiile alin 3 al art 139 C.p.p. nu prevăd în mod expres, din interpretarea sistematică dispozițiilor legale care reglementează activitatea de înregistrare a convorbirilor și comunicațiilor rezultă că, valabilitatea înregistrărilor este condiționată de autenticitatea acestora și de integritatea datelor obținute și transmise.
Astfel, activitatea de înregistrare trebuie realizată de așa manieră încât să permită persoanei care primește datele să verifice și să certifice integritatea acestora, adică faptul că datele sunt transmise intacte și în întregime.
Faptul că dispozițiile legale ( art.141, 142 și 143 C.p.p.) detaliază modalitatea de înregistrare a convorbirilor și comunicărilor de către persoanele autorizate care realizează supravegherea tehnică, de efectuare a unor copii după suportul original, impunând certificarea datelor transmise și asigurarea integrității acestora, nu poate conduce la concluzia că, în cazul înregistrărilor efectuate de părți nu ar fi necesară asigurarea integrității datelor transmise.
În cazul înregistrărilor efectuate de către părți, asigurarea integrității datelor rezultate din înregistrări se realizează prin prezentarea către organele judiciare a suporturilor originale ( brute ) pe care se află înregistrările efectuate de părți, suporturi care se verifică de către organele judiciare, acestea din urmă dispunând transcrierea înregistrărilor ori verificând concordanța datelor din transcrieri ( inclusiv pe suporturi optice ) cu cele din înregistrările aflate pe suporturi brute.
În lipsa verificării înregistrărilor aflate pe suportul brut, nu există garanția identității acestora cu înregistrările prezentate de către părți pe suport prelucrat ( în cazul de față pe CD-R ), identitate care ar asigura legalitatea probelor astfel obținute.
Ori, din procesele-verbale aflate la filele 19,-23, 29-35, 37-40 ) nu rezultă că organele de urmărire penală ar fi avut la dispoziție și ar fi transcris datele de pe suportul original ( telefon mobil ) conținând înregistrările convorbirilor dintre inculpați și persoana vătămată, ci rezultă faptul că li s-au prezentat de către aceasta suporturi optice tip CD-R.
Neverificarea de către organele de urmărire penală a datelor aflate pe suportul brut pe care s-a efectuat înregistrarea aduce atingere și principiului echității procesului penal, prevăzut de art.8 C.p.p., împiedicând organele judiciare să-și formeze o imagine de ansamblu a evenimentelor și permite ca discuțiile să fie scoase din context.
În consecință, judecătorul de cameră preliminară va exclude din ansamblul probator suporturile optice puse la dispoziția organelor de urmărire penală de către persoana vătămată SD, conținând înregistrările convorbirilor acesteia cu inculpații RȘ și RT, datele rezultate din înregistrărilor aflate pe suporturile optice puse la dispoziție de către persoana vătămată SD, transmise așadar organelor de urmărire penală, fiind obținute în mod nelegal, fără garanția integrității acestora, neexistând certitudinea că nu s-ar fi intervenit în vreun fel asupra autenticității și integralității convorbirilor dintre părți.
Față de argumentația expusă, cererea inculpatului RȘ de a se constata nelegalitatea înregistrărilor aflate pe suporturile optice prezentate de către persoana vătămată, întrucât ar fi fost realizate pro causa, prin provocare, rămâne fără obiect.
Se va dispune comunicarea de îndată a prezentei încheieri către D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanța, pentru a proceda în conformitate cu art.345 alin.3 C.p.p., urmând ca, după comunicarea răspunsului, judecătorul de cameră preliminară să dispună în conformitate cu art.346 C.p.p..
Dat fiind stadiul procesual al cauzei, faptul că în cauză subzistă bănuiala rezonabilă de comitere de către inculpați a faptelor pentru care sunt trimiși în judecată, precum și conduita procesuală a inculpaților, necesitatea împiedicării acestora de a intra în legătură cu persoana vătămată și cu martorii audiați în faza de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară va menține măsura controlului judiciar dispusă față de inculpați.
Având în vedere elementul de noutate intervenit în cauză, prin excluderea înregistrărilor mai sus menționate, dar și argumentul invocat de către inculpatul RT în susținerea cererii de înlocuire a obligației de a nu depăși limita teritorială a județului Constanța cu obligația de a nu depăși limita teritorială a României, și anume exercitarea dreptului la muncă, judecătorul de cameră preliminară consideră că cererea formulată este întemeiată, urmând a fi admisă în sensul solicitat.
