Legea nr. 407/2006. Distincţia între infracţiunea de vânătoare fără autorizaţie, prev. de art. 42 alin.(1) lit. a) ind. 1 din Legea nr. 407/2006 şi infracţiunea de vânătoare fără permis de vânătoare, prev. de art. 42 alin.(1) lit. a) din acelaşi act nor
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 87 din data de 01.02.2016
Prin sentința penală nr. 267 din 31 martie 2015, Judecătoria Săveni, în baza disp. art. 42 alin. 1 lit. b din Legea nr. 407/2006, cu aplicarea disp. art. 75 lit. a Cod penal, art. 74 lit. a Cod penal, art. 76 lit. e Cod penal, art. 80 Cod penal, art. 5 Noul Cod penal, a condamnat pe inculpatul M.M., la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vânătoare fără autorizație de vânătoare legală.
În temeiul disp. art. 81 Cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 (doi) ani și 2 (două) luni, ce constituie termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În temeiul disp. art. 359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate prevăzute de art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza disp. art. 42 alin. 1 lit. b din Legea nr. 407/2006, cu aplicarea disp. art. 75 lit. a Cod penal, art. 74 lit. a Cod penal, art. 76 lit. e Cod penal, art. 80 Cod penal, art. 5 Noul Cod penal, a condamnat pe inculpatul C.S., la pedeapsa de 2(două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vânătoare fără autorizație de vânătoare legală.
În temeiul disp. art. 81 Cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 (doi) ani și 2 (două) luni, ce constituie termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În temeiul disp. art.359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate prevăzute de art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza disp. art. 42 alin. 1 lit. b din Legea nr. 407/2006, cu aplicarea disp. art. 75 lit. a Cod penal, art. 74 lit. a Cod penal, art. 76 lit. e Cod penal, art. 80 Cod penal, art. 5 Noul Cod penal, a condamnat pe inculpatul C.C., la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vânătoare fără autorizație de vânătoare legală.
În temeiul disp. art. 81 Cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 (doi) ani și 2 (două) luni, ce constituie termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În temeiul disp. art.359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate prevăzute de art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală raportat la disp. art. 1357, 1370, 1383 Cod civil, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă A.J.V.P.S. B. și a obligat în solidar inculpații să plătească părții civile suma de 2.000 Euro sau echivalentul în lei la data plății cu titlu de despăgubiri civile.
În baza disp. art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul M.M. la plata sumei de 130 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza disp. art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul C. S. la plata sumei de 130 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza disp. art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul C.C. la plata sumei de 130 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 87/P/2013 din data de 05.06.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților M.M., C.S. și C.C. pentru săvârșirea infracțiunii pev. și ped. de art. 42 alin. 1 lit. a1 din Legea nr. 407/2007 privind vânătoarea și protecția fondului cinegetic, constând în aceea că, în data de 21.01.2013, în jurul orei 16,00, fără a obține autorizație legală de vânătoare, au urmărit, prins și sacrificat o capră sălbatică în curtea locuinței defunctului O.G. din satul V., com. U., jud. Botoșani, prejudiciul cauzat A.J.V.P.S. B. fiind în valoare de 2.000 Euro.
Din ansamblul probelor administrate în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 20.01.2013, orele 16,52, lucrătorii Postului de Poliție U., Secția nr. 9 Poliție Rurală V., au fost sesizați prin S.N.U.A.U. 112 de către martora B. A. din satul V., com. U., jud. B., despre faptul că inculpații M.M., C.S. și C.C. au braconat o capră sălbatică pe raza localității V.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că, în data de 20.01.2013, în jurul orei 16,00, cei trei inculpați au urmărit pe câmp o capră sălbatică, care în urma acțiunii acestora a intrat în curtea numitului O.G. (decedat la data comiterii faptei), a cărui locuință se află la marginea satului V., în apropierea gospodăriei martorei B.A.
Din acest motiv, inculpatul M.M. a solicitat martorei B.A. să-l lase să treacă prin curtea și grădina sa pentru a ajunge în curtea locuinței numitului O.G. Deoarece martora B.A. a refuzat, inculpatul M.M. a plecat, iar după ce a ajuns în strada principală a sărit gardul în curtea numitului O.G.
În acest timp, pe drumul public se deplasa cu autoturismul X. de culoare albastru închis, martorul S.R.M., care i-a observat pe inculpații M.M. și C.C., care i-au făcut semn să oprească. Inculpații i-au solicitat acestuia să transporte cu autoturismul o căprioară ce fusese sacrificată în curtea numitului O.G. și care a fost băgată într-un sac de rafie. Pe drum, inculpații i-au relatat martorului că împreună cu inculpatul C.S. au braconat cu câinii din rasa Ogar capra sălbatică pe care o transportau. După ce au ajuns la marginea localității, în partea opusă localității unde au prins și sacrificat căprioara, cei trei s-au întâlnit cu inculpatul C.S. care era călare pe un cal sur. Inculpații au luat din portbagajul autoturismului căprioara pe care l-au pus pe cal, după care au plecat spre stâna numitului C.S.
Cu ocazia cercetării la fața locului efectuată la imobilul defunctului O.G, au fost identificate atât în stradă în fața porții de acces, cât și în curte, pe solul acoperit cu zăpadă, mai multe pete și dâre de substanță brun roșcată, mai multe urme create de două tipuri de încălțăminte și mai multe smocuri de fire de păr gri și albe. Firele de păr au fost recoltate și ambalate în vederea examinării.
Prin adresa nr. 7809/14.06.2013, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (fila 101, dosar) a comunicat că firele de păr primite spre examinare pot fi atribuite speciei capreolus capreolus (capră sălbatică).
Având în vedere situația de fapt reținută pe baza probatoriului administrat, în drept, instanța a reținut că fapta inculpaților M.M., C.S. și C.C., care, în ziua de 20.01.2013, în jurul orei 16,00, fără a avea autorizație de vânătoare legal au urmărit, prins și sacrificat o capră sălbatică în curtea persoanei decedate O.G. din satul V., com. U., jud. B., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de braconaj prev. și ped. de art. 42 alin. 1 lit. b din Legea nr. 407/2006 ( în forma în vigoare la data de 1.02.2014, fost art. 42 alin. 1 lit. a1 ) cu aplicarea disp. art. 75 lit. a Cod penal.
Constatând că la data de 1.02.2014 a intrat în vigoare Noul Cod penal, instanța a analizat care din cele două legi penale succesive au aplicabilitate în cauza de față.
Astfel, potrivit art. 5 din Codul penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Instanța a constatat că mai favorabilă este legea penală veche, având în vedere faptul că regimul de executare a pedepsei reglementat de Codul penal 1968 este mai permisiv sub aspectul obligațiilor stabilite prin lege în sarcina inculpatului, dar și sub aspectul posibilității reținerii de circumstanțe atenuante.
Prin urmare, față de considerentele prezentate mai sus, instanța a aplicat fiecărui inculpat o pedeapsă, la individualizarea acesteia urmând a fi avute în vedere dispozițiile art. 52 Cod penal, precum și criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal.
Astfel, instanța a ținut seama de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social concret al faptei, de urmările produse, dar și de elementele care circumstanțiază persoana inculpaților.
Astfel, niciunul dintre inculpați nu posedă antecedente penale, situație în care instanța, în pofida atitudinii adoptate de aceștia pe parcursul procesului penal, de nerecunoaștere a faptei reținute în sarcina lor, a dat eficientă disp. art. 76 lit. e Cod penal, ca urmare a reținerii circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a Cod penal.
Pentru aceste motive, instanța a aplicat fiecărui inculpat o pedeapsă cu închisoarea ce a fost orientată sub minimul special prevăzut de lege, apreciind că o pedeapsă într-un asemenea cuantum este suficient pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.
În baza art. 71 pen. din 1969 a aplicat inculpaților și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, natura faptei săvârșite și implicit gradul de pericol social al acesteia conducând la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei ce li s-a aplicat, apreciind în contextul celor deja menționate, că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și va stabili un termen de încercare, conform art. 81 Cod penal combinat cu art. 82 Cod Penal, considerând că o astfel de modalitate de executare constituie un avertisment pentru inculpați și, chiar fără executarea pedepsei, inculpații nu vor mai săvârși alte infracțiuni.
Totodată, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, a suspendat și executarea pedepselor accesorii, conform dispozițiilor art. 71 al. 5 Cod penal din 1969.
Instanța a atras atenția inculpaților și asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării.
De asemenea, în temeiul disp. art. 1357, 1370, 1383 Cod civil, instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă A.J.V.P.S. B. și a obligat în solidar inculpații să plătească părții civile suma de 2.000 Euro sau echivalentul în lei la data plății cu titlu de despăgubiri civile.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul C.S., apel pe care nu l-a motivat în scris și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a și-l susține, deși a fost legal citat.
Apelul a fost admis, în sensul că, desființând în parte sentința apelată, în rejudecare, în baza art. 386 Cod procedură penală, a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, din infracțiunea de vânătoare fără autorizație de vânătoare legală, prev. de art. 42 alin.(1) lit. a) ind. 1 din Legea nr. 407/2006, în infracțiunea de vânătoare fără permis de vânătoare, prev. de art. 42 alin.(1) lit. a) din Legea nr. 407/2006.
Prin urmare, a fost condamnat inculpatul C.S. pentru săvârșirea infracțiunii de vânătoare fără permis de vânătoare, prev. de art. 42 alin.(1) lit. a) din Legea nr. 407/2006, cu aplicarea art. 75 lit. a) Cod penal 1969, art74 alin.(1) lit. a) Cod penal 1969, art. 76 alin.(1) lit. e) Cod penal 1969, art. 80 Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal, la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a reținut, în esență, că dacă în ce privește situația de fapt reținută de prima instanță, situație de fapt ce este identică cu aceea prezentată în actul de sesizare al instanței, curtea constată că soluția pronunțată este temeinică, nu același lucru se poate reține și în ce privește încadrarea juridică a faptei, instanța de fond preluând din rechizitoriu și reținând în mod nelegal că fapta inculpaților, comisă în împrejurările descrise mai sus, ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de braconaj prev. și ped. de art. 42 alin. 1 lit. b din Legea nr. 407/2006 ( în forma în vigoare la data de 1.02.2014, fost art. 42 alin. 1 lit. a1 ) cu aplicarea disp. art. 75 lit. a) Cod penal (vânătoarea fără autorizație legală).
Astfel, se reține în actul d sesizare, că fapta prev. de art. 42 alin.(1) lit. a) din Legea nr. 407/206 (vânătoarea fără permis de vânătoare), ar fi inclusă în conținutul constitutiv al infracțiunii de vânătoare fără autorizație legală, prev. de art. 42 alin. 1 lit. a1 din același act normativ, cu care nu poate intra în concurs, motivat de faptul că această din urmă infracțiune constituie premisă esențială pentru existența sau inexistența primei infracțiuni, din acest motiv dispunând scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 42 alin.(1) lit. a) din Legea nr. 407/206.
În legătură cu acest aspect, curtea constată, pe lângă faptul că soluția de scoatere de sub urmărire penală, și care nu are autoritate de lucru judecat în fața instanței penale, este nelegală, întrucât procurorul, dacă a considerat că fapta inculpaților constituie o singură infracțiune comisă în modalitatea reținută, trebuia să schimbe încadrarea juridică și nu să dispună soluția amintită, greșită este și încadrarea reținută de parchet și însușită de prima instanță.
Astfel, reglementarea distinctă a infracțiunii de vânătoare practicată de persoane care nu posedă permis de vânătoare, prevăzută la art. 42 alin.(1) lit. a) din Legea nr. 407/206, în toate cele opt forme ale legii din 2006 și până la 22.12.2015, când a intervenit ultima modificare, de infracțiunea de vânătoare fără autorizație legală, incriminată la art. 42 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 407/2006 (în forma în vigoare la data de 1.02.2014, fost art. 42 alin. 1 lit. a1), nu poate conduce decât la singura concluzie că legiuitorul a înțeles să incrimineze separat fiecare dintre fapte și nu să dea celei din urmă valoare de premisă esențială pentru existența sau nu a celei dintâi, așa cum în mod greșit a opinat procurorul.
În realitate, pot exista situații în care o persoană comite doar infracțiunea prev. la art. 42 alin. 1 lit. a) ind.1) din Legea nr. 407/2006, în sensul că, deși are permis de vânătoare, nu are și autorizația legală necesară și practică totuși vânătoarea, contrar acestor dispoziții legale, și situații în care o persoană vânează, deși nu are nici permis și nici autorizație legală, caz în care va răspunde pentru ambele infracțiuni pe care le comite în concurs ideal.
Așa este și în cazul de față, inculpații au comis în concurs ideal atât infracțiunea de vânătoare fără a avea permis cât și infracțiunea de vânătoare, fără a deține autorizație de vânătoare, situație de fapt dovedită cu adresa nr. 109/12.02.2012 a A.J.V.P.S. B. și reținută și în actul de sesizare, ceea ce înseamnă că, fiind investită cu o situație de fapt care confirmă și prima faptă penală, scoaterea de sub urmărire penală pentru această faptă nu constituie un impediment pentru instanță în a proceda la schimbarea încadrării juridice.
Referitor la acest aspect, Curtea constată că după data pronunțării sentinței apelate au mai intervenit două modificări în cuprinsul Legii nr. 407/2006, respectiv, la datele de 24.07.2015 și 22.12.2015, în sensul că legiuitorul abia în această formă a legii a înțeles să considere ca fiind absorbită fapta unei persoane de a vâna fără a avea autorizație legală în aceea de vânătoare fără permis( bineînțeles în cazul persoanelor care nu posedă permis de vânătoare), prevăzută în continuare la art. 42 alin.(1) lit. a), și nu invers, iar la lit. b) al aceluiași articol a incriminat fapta unei persoane de a practica vânătoarea fără respectarea condițiilor înscrise în autorizația de vânătoare, ceea ce presupune în cazul acestei din urmă infracțiuni existența deja a unei autorizații.
