LEGEA NR.10/2001. RECONSTITUIRE ÎN TEMEIUL LEGII NR.18/1991. CARACTERUL DE COMPLINIRE A LEGII NR.10/2001 ÎN RAPORT CU CELELALTE ACTE NORMATIVE
| Comentarii |
|
LEGEA NR.10/2001. RECONSTITUIRE ÎN TEMEIUL LEGII
NR.18/1991. CARACTERUL DE COMPLINIRE A LEGII
NR.10/2001 ÎN RAPORT CU CELELALTE ACTE
NORMATIVE REPARATORII ÎN MATERIE.
Legea nr.18/1991
Art.1 alin.1 din Legea nr.10/2001
Art.8 alin.1 din Legea nr.10/2001
Art.1 din Protocolul adiţional la CEDO
Pentru terenurile preluate de la autorii săi, apelantul abeneficiat de prevederile Legii nr.18/1991, însă nu i-a fost restituitşi terenul în litigiu.
Potrivit art.8 alin.1 din Legea nr.10/2001, nu intră subincidenţa acesteia terenurile al căror regim juridic estereglementat prin Legea nr.18/1991, republicată, prin Legeanr.1/2000 şi Legea nr.169/1997.
Ţinând seama că legiuitorul a avut însă în vedere şiacele imobile care nu au fost restituite, prin formularea şinerestituite" cuprinsă de art.1 alin.1 din Legea nr.10/2001, rezultăcă domeniul de reglementare al legii are şi caracter de complinireîn raport cu celelalte acte normative reparatorii în materieimobiliară, inclusiv din fondul funciar, în sensul că sfera deaplicare a acestuia acoperă şi aceste terenuri din intravilanullocalităţilor, care până la intrarea în vigoare a acesteia, respectiv 14februarie 2001, nu au fost restituite integral persoanelorîndreptăţite.
(Decizia civilă nr.356/A/11 octombrie 2007, pronunţată deCurtea de Apel Piteşti - Secţia Civilă, pentru cauze privind Conflicte deMuncă şi Asigurări Sociale şi pentru cauze cu Minori şi de Familie)
Prin cererea înregistrată la data de 29.07.2005, reclamantulB.M.D. a chemat în judecată pe pârâta S.C.C."S.R.L., formulândcontestaţie împotriva deciziei nr.1/23.06.2005 de respingere a cererii derestituire în natură şi oferta privind acordarea altor măsuri reparatoriiprin echivalent.
Reclamantul a solicitat desfiinţarea acestei decizii şi restituireaimobilului în natură, imobil compus din teren în suprafaţă de 1352 m.p.situat în punctul Săliştea, magazie din cărămidă şi acoperită cu ţiglă şianexe gospodăreşti, iar în subsidiar acordarea de măsuri reparatorii înechivalent la valoarea reală a bunului imobil.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că imobilul solicitat s-atransmis pe calea devoluţiunii succesorale prin act de partaj de ascendentdin anul 1931, dobândit ulterior de către autoarea O.A., care a întocmitreclamantului un testament la data de 05 septembrie 1995, cu privire laacest imobil.
A mai arătat reclamantul că imobilul este proprietatea sa şi afost preluat de stat cu titlu abuziv, ca urmare a condamnării cu aplicareamăsurii confiscării averii autorului său O.C. pentru infracţiuni de naturăpolitică prin sentinţa nr.624/09.10.1959 a Tribunalului Militar Craiova,autorul reclamantului fiind ulterior achitat de Tribunalul Suprem prindecizia nr.56 din 08.04.1969.
Reclamantul apreciază că imobilul a cărui restituire în naturăo solicită intră sub incidenţa dispoziţiilor art.2 lit.b) din Legeanr.10/2001.
La data de 19 septembrie 2005 pârâta a formulat întâmpinareşi cerere de chemare în garanţie, prin care, pe de o parte, a solicitatrespingerea contestaţiei şi plata cheltuielilor de judecată, iar pe de altăparte, chemarea în garanţie a Primăriei Oraşului Băile Olăneşti şi OraşulBăile Olăneşti, în situaţia în care va cădea în pretenţii, în temeiul art.1351Cod civil.
Prin întâmpinare, pârâta a arătat că la data de 13 mai 1991 acumpărat de la Comisia de lichidare a C.A.P. Băile Olăneşti imobilele acăror restituire se solicită, pentru care a plătit preţul de 1.340.000 lei,conform facturilor şi avizului de expediţie depuse la dosar.
De asemenea, pârâtul a arătat că prin sentinţa civilănr.358/2003, rămasă irevocabilă, s-a respins acţiunea civilă privindnulitatea absolută şi revendicarea bunurilor imobile formulată dereclamantul B.M.D.
Prin întâmpinare, Primăria Oraşului Băile Olăneşti a invocatexcepţia lipsei capacităţii de folosinţă a Primăriei Oraşului Băile Olăneşti,ca şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Oraşului Băile Olăneşti.
Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa civilă nr.1058 din 21noiembrie 2006, a respins excepţia lipsei capacităţii de folosinţă aPrimăriei Oraşului Băile Olăneşti, excepţia lipsei calităţii procesualepasive a Oraşului Băile Olăneşti, cererea de chemare în garanţie, precumşi contestaţia formulată de reclamantul B.M.D., cu consecinţa obligăriicontestatorului la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată intimateiS.C.C."S.R.L.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă,următoarele:
Cu privire la excepţiile lipsei capacităţii de folosinţă aPrimăriei Oraşului Băile Olăneşti şi lipsei calităţii procesuale pasive aOraşului Băile Olăneşti, s-a reţinut că acestea sunt neîntemeiate, întrucâtPrimăria, precum şi Oraşul Băile Olăneşti, sunt persoane juridice caresucced fostei Cooperative de Producţie Olăneşti, în temeiul art.29 alin.7din Legea nr.18/1991, care au reluat activul şi pasivul C.A.P.-uluidesfiinţat, iar pe de altă parte, potrivit legii, oraşul este cel care stă înjudecată ca parte, motiv pentru care are calitate procesuală pasivă.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, s-a reţinut ca fiindneîntemeiată contestaţia formulată împotriva deciziei nr.1/23.06.2005,având în vedere faptul că, într-un alt proces civil, ce a format obiectuldosarului nr.9458/2002 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, reclamantul acerut instanţei constatarea nulităţii absolute emise în cadrul licitaţieipublice prin care pârâta a dobândit imobilul supus restituirii, acţiuneafiind respinsă irevocabil prin decizia civilă nr.1722/15.10.2003 a Curţii deApel Piteşti.
S-a reţinut că vânzarea la licitaţie a bunurilor s-a făcut curespectarea condiţiilor prevăzute de art.29 din Legea nr.18/1991, motivpentru care reclamantul a făcut dovada deplină a proprietăţii asuprabunurilor ce au trecut în proprietatea statului.
Deşi nu se poate reţine în cauză existenţa autorităţii de lucrujudecat, nefiind îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art.1201 Codcivil, finalitatea cererii formulată de reclamant este aceeaşi, respectivrestituirea imobilului dobândit de pârâtă cu respectarea legii, chiar dacăobiectul cererii de chemare în judecată este formulat în termeni diferiţi.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal,reclamantul B.M.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie,invocând în esenţă următoarele critici:
Motivarea instanţei de fond se limitează la constatarea uneiforme inexistente de autoritate de lucru judecat, întrucât prin deciziaCurţii de Apel Piteşti s-a statuat că nu se poate analiza valabilitateaactelor de proprietate ale părţilor şi implicit a licitaţiei, analiză ce se vaputea face în dosarul de Lege nr.10/2001, ca urmare a notificăriiformulate în baza acestei legi de către apelant.
Aşadar, în primul litigiu, în mod corect a considerat Curtea deApel Piteşti că nu se poate pronunţa pe cererea cu care a fost investităinstanţa, aceasta făcând obiectul Legii nr.10/2001.
Pe fond, se susţine că terenul a cărui restituire în natură sesolicită este liber, neafectat de detalii de sistematizare, fiind ocupat doarde construcţiile proprietatea apelantului, construcţii a căror restituire asolicitat-o, de asemenea, situaţie care rezultă din raportul de expertizătehnică topografică întocmit în dosarul nr.9458/2002, care este ataşat ladosarul cauzei.
În dezvoltarea criticii se arată că pârâta S.C.C."S.R.L. nu adobândit în mod valabil dreptul de proprietate asupra imobilului înlitigiu, pentru considerentul că nu s-a întocmit un act de adjudecare înformă autentică, care să reprezinte titlu de proprietate conformdispoziţiilor legale în materia executării silite imobiliare.
Nerespectarea dispoziţiilor privind vânzarea la licitaţie abunurilor imobile şi inexistenţa procesului-verbal de licitaţie conduc laideea că operaţiunea de înstrăinare de către C.A.P. este nelegală.
În ceea ce priveşte dovada dreptului apelantului deproprietate şi implicit a calităţii de persoană îndreptăţită în accepţiuneaLegii nr.10/2001, se solicită a se vedea că imobilul sus-menţionat,constând în teren şi construcţiile aflate pe el, a fost proprietatea luiI.D.O., fiind dobândit în baza actului de donaţie din 27 mai 1988,transcris la grefa Tribunalului Vâlcea sub nr.1921.
Acest imobil s-a transmis pe calea devoluţiunii succesoraleantecesorului său, O.C., prin actul de partaj de ascendent din 03 iulie1931 şi ulterior testatoarei sale, O.A., de la care reclamantul l-a dobânditîn baza testamentului autentificat sub nr.24395/05.09.1995 de notariatulde Stat al Judeţului Dolj şi a certificatului de moştenitornr.141/08.05.1996 eliberat de B.N.P. C.E.
Rezultă astfel că bunul imobil ce face obiectul cererii de faţăeste proprietatea apelantului-reclamant, fiind preluat de către stat în modcu totul abuziv, ca urmare a condamnării cu aplicarea măsurii confiscăriiaverii autorului său, O.C., pentru infracţiuni de natură politică prinsentinţa nr.624/09.10.1959 a Tribunalului Militar Craiova, fiind achitatulterior în baza deciziei nr.56/08.04.1969 a Tribunalului Suprem SecţiaMilitară, aspecte care rezultă din certificatul nr.150/26.04.1969 eliberatde acelaşi Tribunal Suprem Secţia Militară.
Prin urmare, imobilul a cărui restituire în natură s-a solicitatintră sub incidenţa dispoziţiilor art.2 lit.b) din Legea nr.10/2001 privindregimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 06 martie1945-22 decembrie 1989.
Apelul a fost privit ca fiind întemeiat.
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că trecereaimobilului în discuţie în proprietatea statului s-a făcut în urma sentinţeipenale nr.624/09.10.1959 a Tribunalului Militar Craiova, prin care O.G.,autorul reclamantului, a fost condamnat pentru infracţiunea de uneltirecontra ordinii sociale, prevăzută de art.209 pct.1 Cod penal şi la pedeapsacomplementară a confiscării averii.
Ulterior, prin decizia penală nr.56 din 08 aprilie 1969,pronunţată de fostul Tribunalul Suprem, a fost admis recursulextraordinar declarat de procurorul general, a fost casată sentinţa penalăsus-menţionată, dispunându-se achitarea lui O.G. şi înlăturându-sepedeapsa complementară a confiscării averii.
Prin imobile preluate în mod abuziv, în sensul art.2 alin.(1)lit.b) din Legea nr.10/2001, se înţelege, imobile preluate prin confiscareaaverii, ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare pentruinfracţiuni de natură politică, prevăzute de legislaţia penală, săvârşite camanifestare a opoziţiei faţă de sistemul totalitar comunist.
Prin urmare, nu se poate reţine că imobilul a fost preluat destat cu titlu valabil.
Conform art.20 alin.(1) din Legea nr.10/2001, text în vigoarela data formulării notificării de către apelant, imobilele - terenuri şiconstrucţii - preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie, şi care suntdeţinute la data intrării în vigoare de... orice altă persoană juridică, înspeţă o societate comercială, vor fi restituite persoanei îndreptăţite, înnatură, dacă imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil.
Intimata S.C.C."S.R.L. este o persoană juridică, deţinătoare aimobilului preluat abuziv, aşa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar,prin cumpărarea la licitaţie publică.
Evidenţierea imobilului în patrimoniul recurentei nu prezintăînsă nici o relevanţă în cauză, deoarece una din condiţii, esenţială pentruaplicarea art.27 din Legea nr.10/2001, care limitează dreptulreclamanţilor-intimaţi la măsuri reparatorii stabilite prin echivalent, esteca bunul să fi fost preluat de stat cu titlu valabil.
Art.1 alin.(2) din Legea nr.10/2001 consacră principiulrestituirii în natură a imobilelor preluate abuziv de stat şi numai în cazulîn care această măsură nu este posibilă se acordă despăgubiri.
Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză,rezultă că, terenul ce a aparţinut autorilor apelantului este în suprafaţă de820,96 m.p., pe acest teren fiind amplasate o magazie de materiale, omagazie şi o polată, precum şi clădirea unui post trafo dezafectat. Pârâtaa cumpărat terenul având o destinaţie agrozootehnică, însă la dataefectuării expertizei, nu s-a constatat nici o activitate agrozootehnică peterenul revendicat şi intimata nu a fost în măsură să producă o probăcontrară.
Terenul identificat prin expertiză, precum şi construcţiileexistente, au fost preluate de la autorii reclamantului, aşa cum rezultă şidin copia declaraţiei aflate la fila 55 din dosarul de fond.
Pentru terenurile preluate de la autorii săi, apelantul abeneficiat de prevederile Legii nr.18/1991, însă nu i-a fost restituit şiterenul în litigiu.
Potrivit art.8 alin.1 din Legea nr.10/2001, nu intră subincidenţa acesteia terenurile al căror regim juridic este reglementat prinLegea nr.18/1991, republicată, prin Legea nr.1/2000 şi Legeanr.169/1997.
Ţinând seama că legiuitorul a avut însă în vedere şi aceleimobile care nu au fost restituite, prin formularea şi nerestituite"cuprinsă de art.1 alin.1 din Legea nr.10/2001, rezultă că domeniul dereglementare al legii are şi caracter de complinire în raport cu celelalteacte normative reparatorii în materie imobiliară, inclusiv din fondulfunciar, în sensul că sfera de aplicare a acestuia acoperă şi aceste terenuridin intravilanul localităţilor, care până la intrarea în vigoare a acesteia,respectiv 14 februarie 2001, nu au fost restituite integral persoanelorîndreptăţite.
În cauza de faţă sunt aplicabile şi dispoziţiile art.1 din Primulprotocol adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi aLibertăţilor Fundamentale, potrivit cărora, orice persoană fizică saujuridică are dreptul la respectarea bunurilor sale". Este o normă deinteres general, care enunţă principiul general al necesităţii respectăriidreptului de proprietate. Acest text impune obligaţia statelor contractantede a respecta dreptul de proprietate ce aparţine persoanelor. Instanţaeuropeană a statuat că normele cuprinse în art.1 din Protocolul 1,determină conţinutul protecţiei dreptului de proprietate în cadrulsistemului european de apărare a drepturilor omului şi a statuat în modconstant că are un caracter general prin aceea că enunţă principiulrespectului dreptului de proprietate.
În interpretarea corectă a dispoziţiilor Legii nr.10/2001, estede reţinut că scopul şi raţiunea acesteia nu poate fi decât acela de arestabili situaţia anterioară preluării abuzive a imobilelor sau a se acordamăsuri reparatorii foştilor proprietari ale căror imobile au fost preluateabuziv în perioada de referinţă, dispoziţii ce concordă cu principiulrespectării proprietăţii prevăzut în art.1 din Protocolul 1 la Convenţiapentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
Faţă de cele ce preced, apelul a fost admis în temeiul art.296Cod procedură civilă, cu consecinţa schimbării sentinţei în sensuladmiterii contestaţiei şi desfiinţării deciziei nr.1/2005.
A fost obligată intimata să restituie în natură terenul însuprafaţă de 820,96 m.p. identificat în schiţa de la fila 223 cu roşu cuvecinătăţile: N - B.M.D., S - proprietate intimată, E - zona deprotecţie, V - drum judeţean, cât şi a construcţiilor aflate pe teren,respectiv magazie cu anexe.Au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei atacate.
