Liberare provizorie sub control judiciar. Condiţii de admitere a cererii
| Comentarii |
|
Inexistenţa unui acord de extrădare între două state nu poate constitui singurul temei pentru menţinerea unui inculpat în stare de arest preventiv, dacă celelalte condiţii prevăzute de lege pentru liberarea sa provizorie sub control judiciar sunt îndeplinite, întrucât s-ar crea pentru acesta o situaţie de discriminare pe criteriul naţionalităţii.
Secţia Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 1144 din 30 august 2011
Prin încheierea de ședință din 25.08.2011 pronunțată de Tribunalul B, în baza art.160^8a# alin. (6) Cod procedură penală, a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul DC.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că inculpatul, cetățean al Republicii Moldova, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal și art. 33 lit. a) Cod penal.
Conform dispozițiilor art. 1602alin. (1) C.proc.pen., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Pentru infracțiunile de care este acuzat inculpatul legea prevede pedeapsa închisorii de maxim 15 ani, iar cererea sa de liberare provizorie sub control judiciar îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1606alin.2 C.proc.pen, fiind astfel admisibilă în principiu.
Conform dispozițiilor art.1602alin. (2) C.proc.pen., liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art136 alin. (2) C.proc.pen., scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, iar conform dispozițiilor art. 136 alin. (1) C.proc.pen., măsurile preventive au ca scop asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, precum și împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.
Astfel, pentru admiterea unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar, instanța de judecată trebuie să constate nu numai îndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 1602și următoarele C.proc.pen., ci și aptitudinea concretă a acestei măsuri de a asigura atingerea scopului măsurilor preventive, respectiv buna desfășurare a procesului penal, precum și împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.
Instanța de fond a mai reținut că, potrivit jurisprudenței Curții Europene, gravitatea pedepsei la care un acuzat se poate aștepta în caz de condamnare poate fi considerată, în mod legitim, ca fiind de natură a-l incita să fugă (Cauza Hesse c. Austriei - hotărârea din 25.01.2007). Această presupunere rezonabilă, coroborată cu dispozițiilor art. 65 alin. (1) din Legea nr. 177/1997 pentru ratificarea Tratatului dintre România și Republica Moldova, privind asistența juridică în materie civilă și penală, conform cărora părțile contractante nu-și extrădează propriii lor cetățeni, îndreptățesc instanța să aprecieze la acest moment că judecarea inculpatului în stare de libertate provizorie sub control judiciar nu este oportună, întrucât, în cazul în care inculpatul, cetățean moldovean, ar reuși să ajungă pe teritoriul Republicii Moldova, acesta nu ar mai putea fi extrădat pentru executarea mandatului de arestare preventivă emis în urma revocării liberării provizorii sub control judiciar.
Pe de altă parte, raportat la considerentele încheierii de ședință pronunțată la data de 09.08.2011 în dosarul nr. 4332/114/2011/a5, nici în prezent situația locativă a inculpatului nu a fost clarificată, simpla declarație autentificată a numitei CV de a pune la dispoziția inculpatului imobilul din B., strada …, nr.2, în lipsa încheierii unui contract de închiriere apt de a conduce la stabilirea unei reședințe legale a inculpatului pe teritoriul României, nefiind suficientă pentru a se aprecia că inculpatul are o locuință stabilă în sensul dispozițiilor art. 1602 alin. (3) lit. d) C.proc.pen.
Noile înscrisuri depuse la dosar nu sunt de natură a schimba situația de fapt din data de 09.08.2011, când apărătorul ales al inculpatului s-a oferit să-l găzduiască pe inculpat la domiciliul său, Curtea de Apel Ploiești, la soluționarea recursului, menținând ca legale și temeinice considerentele instanței conform cărora în lipsa unei locuințe stabile a inculpatului instanța se află în imposibilitate de a impune acestuia respectarea obligațiilor prevăzute de art. 1602 alin. (3) lit. c) și d) C.proc.pen., cetățenia inculpatului și dispozițiile art. 65 alin. (1) din Legea nr. 177/1997 pentru ratificarea Tratatului dintre România și Republica Moldova făcând ineficientă în aceste condiții aplicarea dispozițiilor art. 160 10 alin. (1) lit. b) C.proc.pen.
în consecință, deși în materia măsurilor preventive nu există autoritate de lucru judecat, de la data soluționării penultimei cereri de liberare provizorie sub control judiciar (09.08.2011), nu au intervenit în cauză elemente noi de natură a conduce la concluzia că prezenta cauză poate fi judecată pe fond cu inculpatul în stare de libertate provizorie sub control judiciar.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul DC, arătând, în esență, că soluția de respingere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar este nelegală, întrucât cererea este admisibilă, toate condițiile prevăzute de lege fiind îndeplinite.
De asemenea, inculpatul a făcut dovada unei locuințe stabile pe raza localității B., respectiv cea din strada …, nr.2, județul B., cu o declarație notarială din partea nașilor de botez ai fiului său, CV, cu domiciliul la aceeași adresă, locuință pe care aceasta din urmă o va pune la dispoziția inculpatului.
A mai arătat că împrejurarea că între România și Republica Moldova nu a fost semnat un tratat privind asistența juridică în materie civilă și penală nu poate împiedica admiterea cererii, având în vedere că a avut o atitudine de cooperare cu organele judiciare și s-a prezentat de fiecare dată când a fost citat, chiar și telefonic, iar la dosar nu sunt date sau probe că va încerca să se sustragă cercetării judecătorești sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, având în vedere că cercetarea a fost finalizată, martorii care urmează a fi audiați în cauză nu au legătură cu inculpatul, iar expertiza contabilă nu îl privește pe acesta, ci pe cei cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
De asemenea, inculpatul nu are antecedente penale, este căsătorit, are doi copii, soția sa este grav bolnavă, starea sa de sănătate fiind dovedită cu acte medicale.
Examinând încheierea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile invocate de recurent, dar și din oficiu potrivit art. 3856 alin. (3) Cod procedură penală, Curtea a constatat că recursul declarat este fondat.
Astfel, Curtea a reținut că inculpatul recurent a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal și art. 33 lit. a) Cod penal, reținându-se că în perioada iulie - decembrie 2009 s-a asociat cu inculpații GR și GM în cadrul unei grupări infracționale organizate ce avea ca scop trecerea peste frontiera de stat a României, prin punctul de trecere Stânca Costești, județul Botoșani, a unor însemnate cantități de țigarete cu timbru de marcare al autorităților din Republica Moldova și Ucraina sau fără timbru de marcare corespunzător, în vederea comercializării pe piața neagră din România.
în speță, față de recurentul inculpat s-a constatat că sunt indicii temeinice că acesta a săvârșit faptele imputate și prezintă pericol concret pentru ordinea publică, existând riscul de a se sustrage cercetării, fiind cetățean străin.
Curtea a mai reținut, în acord cu argumentele tribunalului, că în speță există temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului recurent, însă a apreciat și că cererea acestuia este întemeiată.
Astfel, Curtea a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1602 alin. (1) și (2) Cod procedură penală, inculpatul nefiind cercetat pentru infracțiuni pentru care legea penală să prevadă pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani, iar din actele și lucrările dosarului nu rezultă date că acesta ar încerca să săvârșească alte infracțiuni sau zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau experți ori prin distrugerea sau alterarea mijloacelor de probă, având în vedere că cercetarea judecătorească cu privire la acesta a fost finalizată, iar probele care urmează a mai fi administrate în cauză nu au legătură cu acest inculpat.
în ceea ce privește inexistența unui acord de extrădare între România și Republica Moldova, Curtea a apreciat că această situație de fapt nu poate constitui un temei pentru menținerea inculpatului în stare de arest preventiv, întrucât condițiile stabilite de lege pentru o asemenea măsură se referă la alte aspecte, așa cum s-a arătat mai sus, respectiv existența unor date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți ori prin distrugerea sau alterarea mijloacelor de probă. Or, menținerea inculpatului în stare de arest preventiv numai pentru că acesta are o altă cetățenie decât cea română, deși celelalte condiții prevăzute de lege sunt îndeplinite, ar crea pentru acesta o situație de discriminare pe criteriul naționalității, ceea ce este inadmisibil.
Totodată, inculpatul a depus la dosar acte din care rezultă că afinul său, respectiv nașa de botez a fiului său D., CV, este de acord ca inculpatul să locuiască în imobilul proprietatea sa din B., strada …, nr. 2, județul B.
Prin urmare, Curtea a apreciat că cererea inculpatului este întemeiată și, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C.proc.pen., a admis recursul inculpatului DC, a casat încheierea atacată și, în baza art. 160^8a#alin. (2) Cod procedură penală, a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar, impunându-i acestuia să respecte obligațiile prevăzute de art. 1602 alin. (3) și alin. (3^1)# C.proc.pen. și atrăgându-i atenția că, în cazul încălcării cu rea-credință a acestor obligații, se va lua măsura arestării preventive.
(Judecător Lucian Crăciunoiu)
