Liberare provizorie sub control judiciar. Admisibilitate
| Comentarii |
|
Dacă inculpatul nu are posibilitatea şi nici interesul zădărnicirii aflării adevărului în cauză deoarece cercetarea judecătorească în primă instanţă se află la sfârşit, fiind administrate toate probele, iar inculpatul a recunoscut activitatea infracţională desfăşurată, aceste aspecte pot reprezenta motive pertinente pentru admiterea unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar.
Secţia Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 387 din 26 martie 2011
Prin încheierea din data de 18.03.2011 a Tribunalului Prahova în baza art. 160/8a alin. (6) C.proc.pen. combinat cu art. 160/2 C.proc.pen. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M.G..
Examinând cererea de liberare provizorie prin prisma actelor și lucrărilor dosarului de fond, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul nr. 1013/P/2009 din 12.04.2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului M.G., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influenta, prevăzută și pedepsită de art. 257 C.pen. combinat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen., a infracțiunii de înșelăciune prevăzută și pedepsită de art. 215 alin.(1, 2) C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen., a doua infracțiuni de fals material în înscrisuri oficiale prevăzute și pedepsite de art. 288 alin. (1) C.pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C.pen., a doua infracțiuni de uz de fals prevăzute și pedepsite de art. 291 C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen., a doua infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat și cu număr fals de înmatriculare prevăzută și pedepsită de art. 85 alin.(1, 2) lit. b) C.pen. din O.U.G. nr. 195/2001 republicată, cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen. totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.
S-a reținut că inculpatul în perioada septembrie - noiembrie 2009 a pretins și primit de la denunțătorul T.N., în mod repetat, suma totală de 13.100 RON, promițând că are influență și că poate interveni pe lângă funcționari publici din cadrul Primăriei Generale a Municipiului București, în vederea atribuirii directe, nu prin licitație, a unor lucrări la rețelele de apa și canalizare aparținând Primăriei Generale a Mun. București, în favoarea SC…SRL Ploiesti, al cărei director general este denunțătorul, iar la data de 16.12.2009 a primit de la denunțătorul T.N. suma de 1.000 Euro, fiind prins în flagrant, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută și pedepsită de art. 257 C.pen. combinat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen.
Față de inculpat s-a luat măsura reținerii la data de 16.12.2009 iar ulterior prin încheierea nr. 30/17.12.2009 s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului pentru 29 zile cu începere de la 17.12.2009 până la 14.01.2010 inclusiv, măsură care a fost prelungită ulterior de instanță, ultima dată pe o perioadă de 30 de zile, de la 16.03.2010 până la data de 14.04.2010 inclusiv.
Analizând cererea de liberare provizorie sub control judiciar, prin prisma probelor și a situației de fapt reținută în cauză, tribunalul, a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 160/2 alin. (2) C.pen. care se referă la liberarea sub control judiciar.
în cauză, tribunalul a apreciat că subzistă în continuare temeiurile avute în vedere cu ocazia luării și ulterior a menținerii arestării preventive a inculpatului M.G. și, din probatoriile existente la dosar rezultă date și indicii precum că odată lăsat în libertate inculpatul ar putea să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea denunțătorilor și a martorilor din acte.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul M.G.
Recursul este întemeiat.
Astfel, Curtea reține că inculpatul M.G. se află în stare de arest preventiv în prezenta cauză de aproximativ 1 an și 3 luni în condițiile în care, chiar dacă este cercetat pentru săvârșirea unui număr relativ mare de infracțiuni, trafic de influență, prevăzute și pedepsite de art. 257 C.pen. combinate cu art. 6 din Legea nr. acestea nu sunt infracțiuni de violență, iar prejudiciul cauzat prin acestea este unul nu foarte ridicat, existând instituit și sechestru asigurător asupra unui autoturism al inculpatului pentru recuperarea acestuia.
Este întrutotul adevărat faptul că inculpatul M.G. îndeplinește în acest moment - în care detenția sa preventivă atinge un termen destul de lung - condițiile prevăzute de art. 160/2 alin. (1) (pozitive) și alin. (2) (negative) pentru a se dispune liberarea sa provizorie sub control judiciar.
în acest sens, se observă că, pe lângă îndeplinirea condiției ce vizează durata maximă a pedepselor prevăzute de lege în speța concretă dedusă judecății nu există niciun fel de date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni. Chiar dacă acesta a mai fost anterior condamnat pentru comiterea unei infracțiuni de furt calificat, acest lucru nu poate reprezenta prin sine însuși, având în vedere și faptul că s-a întâmplat în urmă cu aproximativ 10 ani, un argument pentru o opinie contrară.
De asemenea, în contra aprecierilor Tribunalului Prahova, Curtea constată că, la acest moment procesual, inculpatul nu mai are nici posibilitatea și nici interesul zădărnicirii aflării adevărului prin influențarea unor părți sau martori, ori prin alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, deoarece cercetarea judecătorească în primă instanță se află la finalul său, fiind administrate toate probele, iar inculpatul a recunoscut activitatea infracțională desfășurată.
Raportat la reținerile mai sus învederate, Curtea constată că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M.G. este îndreptățită, motiv pentru care încheierea din data de 18.03.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova este nelegală și netemeinică.
Drept urmare, recursul a fost admis, încheierea atacată a fost casată iar cererea de liberare provizorie sub control judiciar a fost admisă.
(Judecător Mihai Viorel Tudoran)
