Liberarea provizorie pe cauţiune. Calitatea de avocat a unui inculpat, cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă
| Comentarii |
|
Calitatea sa de avocat potenţează pericolul social, determinând o stare de nelinişte şi insecuritate în rândul societăţii, fiind afectată imaginea corpului avocaţilor, dar şi al magistraţilor. Se creează convingerea că reuşita în cauzele deduse judecăţii intervine în afara cadrului procesual, iar hotărârea judecătorească este justificată de alte raţiuni, şi nu de probele administrate în cauză.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 74 din 10 septembrie 2010
Prin încheierea nr. 74/F/10.09.2010, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul I.L.A. Pentru a pronunța această hotărâre, înainte de argumentarea soluției adoptate, Curtea a reținut, ca situație premisă, faptul că inculpatul a arătat în cererea sa că a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care este cercetat, că nu are antecedente penale și că îndeplinește toate cerințele impuse de lege pentru a fi liberat provizoriu.
în continuare, Curtea a analizat temeinicia cererii, având în vedere următoarele:
Din perspectiva dispozițiilor art. 160^8a#, examinarea temeiniciei liberării provizorii pe cauțiune se face printr-o analiză a motivelor ce au justificat luarea măsurii arestării preventive. în condițiile în care măsura a fost dispusă în temeiul art. 148 lit. f) C.proc.pen., cum este cazul de față, nu poate fi admisă cererea, când lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Așadar, subzistența temeiului arestării preventive amplu analizat de curând și în încheierea de ședință din 17.08.2010, definitivă prin decizia nr. 3056/07.09.2010 a I.C.C.J., impune menținerea detenției și exclude liberarea provizorie pe cauțiune. Aceasta deoarece natura, gravitatea și modalitatea în care se bănuiește că au fost săvârșite faptele imputate sunt argumente suficiente în favoarea susținerii ideii de mai sus.
O asemenea analiză a pericolului social concret pe care l-ar genera punerea în libertate a inculpatului se impune pentru că aceasta este o condiție subînțeleasă a dispozițiilor legale ce reglementează instituția liberării provizorii, pe lângă celelalte condiții expres prevăzute, referitoare la obstrucționarea aflării adevărului și limita maximă a pedepsei prevăzută de lege. Astfel, calitatea sa de avocat potențează pericolul social, determinând o stare de neliniște și insecuritate în rândul societății, fiind afectată imaginea corpului avocaților, dar și al magistraților. Se creează convingerea că reușita în cauzele deduse judecății intervine înafara cadrului procesual, iar hotărârea judecătorească este justificată de alte rațiuni, și nu de probele administrate în cauză. De altfel, inculpatul, formulând prezenta cerere, a fost de acord că prin instituția liberării provizorii nu se critică temeinicia și legalitatea arestării preventive, fiind de acord cu temeiul ce a justificat-o.
în altă ordine de idei, examinarea presupune aprecierea oportunității punerii în libertate a inculpatului în momentul de față și consecințele ce ar decurge din aceasta. Este adevărat că inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, a plătit cauțiunea fixată într-un cuantum de 50.000 lei și că aceasta, prin întindere, ipotetic vorbind, ar garanta respectarea obligațiilor ce revin inculpatului pe perioada liberării provizorii. Dar, tot atât de real este și faptul că cererea a intervenit anterior audierii denunțătorilor și magistraților Tribunalului Comercial indicați în actele și lucrările dosarului de urmărire penală.
în raport de această fază a procesului penal, care precede audierii martorilor de mai sus, în opinia Curții, liberarea provizorie pe cauțiune apare ca inoportună. De altfel, respingerea prezentei cereri este în acord și cu dispozițiile art. 136 C.proc.pen., referitoare la scopul măsurii preventive.
O atare soluție nu încalcă nici Convenția și nici Constituția României, pentru că, mai presus de interesul particular al inculpatului, este interesul general al societății care reclamă ca inculpatul să fie judecat în continuare în stare de arest preventiv pentru aflarea adevărului, cel puțin până la administrarea întregului probatoriu.
(Judecător dr. Doru Mercan)
