Lovire sau alte violenţe. Jurisprudență Loviri şi alte vătămări
| Comentarii |
|
Judecătoria SĂVENI Sentinţă penală nr. 17 din data de 10.09.2015
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SĂVENI
SENTINȚA PENALĂ NR.
Ședința publică de la 09 februarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte - XXXXXXXXXXXX
Grefier - XXXXXXXXXXX
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni reprezentat de
Procuror XXXXXXXXXXX
Pe rol se află judecarea cauzei penale privind pe inculpatul XXXXXXXXXXX, persoană vătămată XXXXXXXXXXX, parte civilă XXXXXXXXXXX, având ca obiect comiterii infracțiunii de "lovire sau alte violențe";, prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 26.01.2015, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când judecătorul a stabilit că pronunțarea va avea loc la data de 09.02.2015, când a dispus următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată:
Prin rechizitoriul emis la data de 30.07.2014, în dosarul de urmărire penală având nr. 348/P/2014 și înregistrat pe rolul acestei instanțe în data de 31.07.2014, sub nr. 1474/297/2014, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului XXXXXXXXXXX, fiul lui XXXXXXXXXXX și XXXXXXXXXXX, născut la data de XXXXXXXXXXX, în oraș XXXXXXXXXXX, jud. XXXXXXXXXXX, cu domiciliul în oraș XXXXXXXXXXX, jud. XXXXXXXXXXX, posesor al CI seria XXXXXXXXXXX, nr. XXXXXXXXXXX, eliberată de SPCLEP XXXXXXXXXXX, CNP: XXXXXXXXXXX, sub aspectul comiterii infracțiunii de "lovire sau alte violențe";, prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal.
Prin actul de inculpare s-a reținut în esență că în data de 08.02.2014, în jurul orelor 23:30, inculpatul XXXXXXXXXXX, împreună cu numitul XXXXXXXXXXX, au lovit-o pe persoana vătămată XXXXXXXXXXX, provocându-i acesteia leziuni ce au necesitat 14-15 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarația persoanei vătămate XXXXXXXXXXX (f. 9-12, d.u.p.), declarațiile martorilor XXXXXXXXXXX (f. 24-27, d.u.p.), XXXXXXXXXXX (f. 28-31, d.u.p.), XXXXXXXXXXX (f. 32-34, d.u.p.), XXXXXXXXXXX (f. 35-37, d.u.p.), declarațiile inculpatului XXXXXXXXXXX (f. 15-19, d.u.p.), declarațiile inculpatului XXXXXXXXXXX (f. 20-23d.u.p.) și certificatul medico-legal nr. 195/D1 din 11.03.2014, eliberat de către Serviciul Județean de Medicină Legală Botoșani (f. 13-14, d.u.p.).
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 01.09.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății. Totodată, prin aceeași încheiere, instanța a dispus desemnarea unui apărător din oficiu persoanei vătămate XXXXXXXXXXX, care la data faptei avea capacitate de exercițiu restrânsă, având în vedere prevederile art. 93 alin. 4 Cod de Procedură Penală.
La primul termen de judecată din data de 10.11.2014, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras, în baza art. 374 C. proc. Pen, a actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța a procedat la aducerea la cunoștința inculpatului a drepturilor sale procesuale. Consimțind să dea declarația în cauză, la termenul din 10.11.2014, inculpatul a fost audiat, context în care inculpatul a învederat instanței că recunoaște fapta cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată și a a solicitat instanței ca judecarea cauzei să se facă numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, în conformitate cu dispozițiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală. Declarația acestuia a fost consemnată și atașată la dosar (f. 102).
Cererea inculpatului XXXXXXXXXXX de a utiliza procedura prev. de art. 374 alin. 4 raportat la art. 375 Cod proc. penală, după punerea în discuția părților, a fost repinsă de instanță în temeiul art. 374 alin. 8 Cod proc. penală., întrucât instanța a apreciat că pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei se impune readministrarea probelor din faza de urmărire penală.
La același termen, persoana vătămată XXXXXXXXXXX a învederat instanței că înțelege să se constituie parte civilă în cauză cu suma de 1500 lei, reprezentând daune morale și a solicitat pentru dovedirea pretențiilor civile încuviințarea probei testimoniale, cu un martor, respectiv martorul XXXXXXXXXXX (f.122-123)
În cursul cercetării judecătorești au fost audiați martorii XXXXXXXXXXX (f. 121), XXXXXXXXXXX (f.122-123), XXXXXXXXXXX (f. 118-119), XXXXXXXXXXX (f. 120) și XXXXXXXXXXX (f. 119).
La termenul din 26.01.2015 instanța din oficiu, în baza art. 386 Cod procedură penală, a pus în discuția parților schimbarea încadrarea juridică a faptei cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului XXXXXXXXXXX, prin rechizitoriul emis în dosarul de urmărire penală având nr. 348/P/2014, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni, din infracțiunea de de lovire sau alte violențe, prevăzute de art.193 alin.2 Cod penal în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzute de art.193 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit.a Cod Penal
Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească în condițiile art.387 CPP, după închiderea dezbaterilor instanța a reținut cauza spre soluționare.
Coroborând probele administrate pe parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, instanța constată dovedită vinovăția inculpatului față de săvârșirea faptelor cu privire la care s-a dispus trimiterea sa în judecată, reținând următoarea situație de fapt ce concordă în mare parte cu cea expusă în actul de sesizare al instanței:
În data de 08.02.2014, în jurul orei 23.30, persoana vătămată XXXXXXXXXXX s-a întâlnit în zona stadionului din orașul Săveni cu martora XXXXXXXXXXX pentru a discuta despre mesajele schimbate în cursul respectivei zile de cei doi, și în urma cărora se crease o stare relativ tensionată între persoana vătămată XXXXXXXXXXX și martora XXXXXXXXXXX.
În timp ce discuta cu martora XXXXXXXXXXX, persoana vătămată XXXXXXXXXXX - aflat sub influența băuturilor alcoolice - a devenit extrem de nervos și agresiv, context în care la fața locului au venit inculpatul XXXXXXXXXXX însoțit de martorul XXXXXXXXXXX.
Conform declarațiilor martorilor XXXXXXXXXXX (f. 121) și XXXXXXXXXXX (f. 118), dar și a persoanei vătămată XXXXXXXXXXX (f. 104) rezultă că inculpatul XXXXXXXXXXX și martorul XXXXXXXXXXX au intervenit în discuția tensionată dintre persoana vătămată XXXXXXXXXXX și martora XXXXXXXXXXX, context în care persoana vătămată XXXXXXXXXXX l-a lovit cu pumnul în față pe inculpatul XXXXXXXXXXX. În urma loviturii primite inculpatul XXXXXXXXXXX l-a lovit la rândul său pe XXXXXXXXXXX cu pumnul în față - așa cum rezultă din declarațiile XXXXXXXXXXX (f. 121) și XXXXXXXXXXX (f. 118) - și ulterior cei doi au început să se îmbrâncească unul pe altul. În acest context, au sosit la fața locului și martorii XXXXXXXXXXX și XXXXXXXXXXX, care au încercat să îi despartă pe inculpatul XXXXXXXXXXX și pe persoana vătămată XXXXXXXXXXX, însă aceasta din urmă l-a lovit pe martorul XXXXXXXXXXX cu pumnul în zona feței. Martorul XXXXXXXXXXX a ripostat și l-a lovit pe XXXXXXXXXXX cu pumnul în zona feței.
Din declarațiile martorilor XXXXXXXXXXX (f. 121), XXXXXXXXXXX (f. 118-119), XXXXXXXXXXX (f. 120) și XXXXXXXXXXX (f. 119) rezultă că conflictul dintre persoana vătămată XXXXXXXXXXX, pe de o parte, și inculpatul XXXXXXXXXXX și martorul XXXXXXXXXXX, pe de altă parte, a continuat o perioadă de timp, în cadrul căreia părțile implicate au continuat în principal să se îmbrâncească. În acest context, persoana vătămată XXXXXXXXXXX s-a dezechilibrat și a căzut la pământ unde a continuat să fie lovită de inculpatul XXXXXXXXXXX și martorul XXXXXXXXXXX.
După ce conflictul s-a încheiat, inculpatul XXXXXXXXXXX, împreună cu martorii XXXXXXXXXXX și XXXXXXXXXXX, pe de o parte și martorii XXXXXXXXXXX și XXXXXXXXXXX, pe de altă parte, au plecat de la locul unde a avut loc conflictul lăsând persoana vătămată XXXXXXXXXXX căzută la pământ, fără a-i acorda nici un ajutor.
Instanța nu poate reține declarația martorului XXXXXXXXXXX (f.122-123), care se afla la 20m de locul unde s-a desfășurat conflictul, conform căruia persoana vătămată nu i-a lovit nici pe inculpatul XXXXXXXXXXX și nici pe martorul XXXXXXXXXXX, acest aspect fiind recunoscut chiar de către persoana vătămată XXXXXXXXXXX în declarația dată fața instanței (f.104) și rezultând din toate declarațiile martorilor care au fost la fața locului în momentul și pe durata desfășurării conflictului.
Rezultă astfel, din probele adminsitrate că persoana vătămată a fost cea care a inițiat conflictul fizic cu inculpatul XXXXXXXXXXX, creându-i acestuia o stare de puternică tulburare ca urmare a unui act de violență fizică neprovocată, în condițiile în care inculpatul nu a avut inițial o atitudine agresivă față de persoana vătămată.
Cu toate acestea, inculpatul XXXXXXXXXXX a avut o reacție disproporționată față de actul provocator lovind persoana vătămată atât singur cât și împreună cu martorul XXXXXXXXXXX - față de acesta din urmă fiind începută de altfel urmărirea penală, cauza fiind însă clasată ca urmare a retragerii plângerii prealabile formulate de persoana vătămată - semnificativ pentru activitatea infracțională fiind și faptul că inculpatul a continuat să lovească persoana vătămată și când aceasta a căzut la pâmânt.
Urmare a loviturilor primite, persoana vătămată a suferit leziuni la nivelul capului care au făcut necesară spitalizarea acestuia, iar în urma examinării medico-legale la Serviciul Medico-Legal Botoșani i s-a eliberat certificatul medico-legal nr. 195/D1 din 11.03.2014 (f. 13-14, d.u.p.) în care se precizează că persoana vătămată prezenta la data examinării "tumefecție echimotică, tumefacție, echimoze, hemoragie subconjunctivală";, iar din documentația medicală a rezultat diagnosticul de "fractură oase proprii nazale pentru care s-a practicat reducere, incizie de hematom septal urmat de contenție internă și externă";, necesitând pentru vindecare un număr de 14-15 zile de îngrijiri medicale.
Având în vedere și declarația inculpatului - care a recunoscut săvârșirea faptei așa cum a fost descrisă în rechizitoriu -, declarațiile martorilor, coroborată în mare măsură și cu declarațiile date de persoana vătămată, instanța apreciază că vinovăția inculpatului rezultă din probele administrate în cauză care se coroborează cu concluziile raportului medico-legal nr. 195/D1 din 11.03.2014.
ÎNCADRAREA ÎN DREPT
Având în vedere că în data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 prin care a fost adoptat un nou Cod penal și raportat la aspectul că fapta inculpatului XXXXXXXXXXX a fost comisă după intrarea în vigoare a Noului Cod penal - în data de 08.02.2014- , instanța constată că în cauză sunt aplicabile prevederile Noului Cod Penal, în temeiul principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din Noul Cod Penal.
În drept fapta inculpatului XXXXXXXXXXX care în data de 08.02.2014, în jurul orelor 23:30, împreună cu numitul XXXXXXXXXXX, au lovit-o pe persoana vătămată XXXXXXXXXXX, provocându-i acesteia leziuni ce au necesitat 14-15 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, întrunește atât sub aspect obiectiv cât și sub aspect subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzute de art.193 alin.2 Cod penal.
Din punct de vedere al laturii obiective elementul material al infractiunii de lovire sau alte violențe s-a realizat în momentul în care inculpatul a săvârșit acte de violență asupra persoanei vătămate constând în lovirea acesteia cu pumnul în zona feței și ulterior cu pumnii și picioarele atunci când persoana vătămată era căzută la pământ. Urmarea imediată a acțiunii fost atinsă atunci când persoanei vătămate i s-au cauzat suferințe fizice și leziuni pentru a căror vindecare a necesitat un număr de 14-15 zile de îngrijiri medicale.
Legătura de cauzalitate între elementul material și urmarea socialmente periculoasă există fiind dovedită și prin concluziile raportului medico-legal care atestă faptul că leziunile suferite de persoana vătămată pot proveni prin lovirea acesteia cu miloace contodente și pot data din 08.02.2014, dată la care s-a comis agresiunea .
Sub aspectul laturii subiective, instanța reține că atitudinea subiectivă a inculpatului față de fapta săvârșită și de urmările acesteia se caracterizează prin intenție directă, formă de vinovăție prevăzută art. 16 alin.3 lit.a Cod penal, inculpatul având atât reprezentarea caracterului ilicit al faptei sale cât și a urmărilor produse de aceasta, chiar dacă inculpatul se afla într-o stare de încărcare nervoasă urmare a faptei provocatoare săvârșite de persoana vătămată.
Analizând condițiile legale pentru ca instanța să rețină circumstanța atenuantă a provocării - prevăzută de art. 75 alin. 1 lit. a Cod Penal - se constatată că în prezenta cauză acestea sunt îndeplinite, în sensul că actul provocator a fost realizat prin violență fizică, a fost îndreptată împotriva inculpatului și nu este imputabilă celui care a comis fapta în stare de provocare - adică inculpatului XXXXXXXXXXX -, iar în ceea ce privește riposta (infracțiunea săvârșită în stare de provocare) se observă că aceasta a fost comisă față de persoana care a efectuat actul de provocare, a fost săvârșită cu intenție directă, a fost determinată de actul de provocare și a fost săvârșită imediat după actul de provocare.
Din aceste considerente, în temeiul art. 386 Cod procedură penală, va dispune schimbarea încadrarea juridică a faptei cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului XXXXXXXXXXX, prin rechizitoriul emis în dosarul de urmărire penală având nr. 348/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni, din infracțiunea de de lovire sau alte violențe, prevăzute de art.193 alin.2 Cod penal în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzute de art.193 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit.a Cod Penal
Constatând așadar că sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, respectiv că fapta există, constituie infracțiune sub aspect obiectiv și subiectiv și a fost săvârșită de inculpat, instanța va angaja răspunderea penală a acestuia prin aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.
Individualizarea judiciară
În operațiunea de individualizare judiciară a pedepsei instanța va avea în vedere dispozițiile art. 74 Cod penal, în conformitate cu care stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea inculpatului, care se evaluează în funcție de: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale inculpatului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În aprecierea gradului de pericol creat pentru valoarea ocrotită, instanța va avea în vedere faptul că urmările produse asupra persoanei vătămate au fost destul de grave, astfel cum reiese din raportul medico legal depus la dosarul cauzei, aceasta necesitând un număr de 14-15 zile de îngrijiri medicale.
Totuși, având în vedere faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale (conform copiilor de pe cazierul judiciar f. 45 d.u.p.), și că a adoptat în fața organelor judiciare, în ambele faze procesuale, o poziție procesuală de recunoaștere și regretare a faptei, solicitând instanței ca judecarea cauzei să se facă numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, în conformitate cu dispozițiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, săvârșind fapta în stare de provocare cauzat de actul de violență al persoanei vătămate, instanța apreciază că dintre pedepsele alternativ prevăzute de textul art.193 alin.2 Cod penal este necesar a opta către pedeapsa amenzii.
Totodată, instanța reținând aceeași situație de fapt ca cea din actul de sesizare și recunoscută de inculpat, va face aplicarea art. 396 alin. 10 Cod Procedură Penală, având în vedere faptul că instanța a respins cererea inculpatului ca judecata să se desfășoare în conformitate cu dispozițiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală raportat la art. 375 Cod procedură penală, sens în care va reduce limitele de pedeapsă a amenzii prevăzute de lege pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe cu o pătrime. Astfel, având în vedere faptul că infracțiunea de "lovire sau alte violențe";, prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal este sancționată cu pedeapsa închisoarii de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă, precum și faptul că art. 61 alin. 4 lit.c Cod penal prevede între 180 și 300 de zile de amendă atunci când legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, instanța făcând aplicarea art. 396 alin. 10 Cod Procedură Penală, va dispune reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă a amenzii prevăzute de lege pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, rezultând astfel o limită minimă de 135 zile de amendă și o limită maximă de 225 zile de amendă.
Totodată, reținând circumstanța atenuantă a provocării, instanța va face aplicarea și art. 76 alin. 1 Cod penal, care stipulează că în cazul în care există circumstanțe atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc cu o treime. Astfel, rezultă că raportat la limitele stabilite de instanța în prezenta cauză în urma aplicării art. 396 alin. 10 Cod Procedură Penală, respectiv o limită minimă de 135 zile de amendă și o limită maximă de 225 zile de amendă, aplicarea art. 76 alin. 1 Cod penal face ca limita minimă a amenzii pentru infracțiunea de "lovire sau alte violențe";, prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal să fie de 90 zile de amendă, iar limita maximă de 150 zile de amendă.
Totodată, instanța va avea în vedere art. 61 alin. 1 Cod Penal care prevede că cuantumul amenzii se stabilește prin sistemul zilelor amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă, cuprinsă între 10 lei și 500 lei, se înmulțește cu numărul zilelor amendă, precum și prevederile art. 61 alin. 2 Cod Penal care stipulează că cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se stabilește ținând seama de situația materială a condamnatului și de obligațiile legale ale condamnatului față de persoanele aflate în întreținerea sa. Astfel, raportat la faptul că inculpatul XXXXXXXXXXX este elev, neavând nici un venit propriu, instanța va stabili cuantumul unei zile-amendă în prezenta cauză în suma minimă de 10 lei pe zi.
În stabilirea cuantumul zilelor de amendă ce-i va fi aplicat inculpatului, instanța se va orienta spre minimul special stabilit mai sus și va aplica inculpatului o pedeapsă cu amenda de 90 zile de amendă, luând în considerare aspecte ce circumstanțiază fapta și pe autorul acesteia, respectiv faptul că inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse cu amenda de 900 lei (90 de zile de amendă X 10 lei pentru fiecare zi de amendă) este aptă să conducă la atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. va interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 1 an de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe, apreciind că prin săvârșirea infracțiunii deduse judecății inculpatul s-a dovedit nedemn de a deține o funcție electivă în autoritățile publice sau orice alte funcții publice precum și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
SOLUȚIONAREA LATURII CIVILE A CAUZEI
În ceea ce privește acțiunea civilă, instanța constată că în timpul urmăririi penale și al cercetării judecătorești s-a constituit parte civilă persoana vătămată XXXXXXXXXXX (f.104).
Având în vedere acest cadru procesual, instanța constată că acțiunea civilă promovată în cauză are temei legal, respectiv, disp. art. 19 alin. 1 Cod proc. pen. potrivit cărora acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului.
Instanța reține că partea vătămată nu a solicitat daune materiale, însă a solicitat suma de 1500 lei cu titlu de daune morale.
Cât privește daunele morale solicitate de către partea civilă XXXXXXXXXXX, potrivit art. 19 alin. 5 din Codul de procedură penală, această cerere trebuie analizată prin prisma condițiilor stabilite de legea civilă.
Astfel, instanța arată că leziunile fizice suferite, internarea medicală pentru tratament, efectuarea tratamentului ulterior externării au produs inevitabil persoanei vătămate un prejudiciu moral, afectând negativ participarea părții civile la viața de familie, socială și profesională, după cum rezultă din atât declarația persoanei vătămate cât și a martorului XXXXXXXXXXX (f 122-123).
Cu toate acestea, având în vedere suma de 1500 solicitată de persoana vătămată, instanța reține că însăși condamnarea inculpatului este de natură a reprezenta o reparație morală pentru partea civilă mai sus menționată, iar sumele de bani acordate cu titlu de daune morale trebuie să aibă efecte compensatorii, astfel încât să nu constituie nici amenzi excesive pentru autorul daunelor și nici venituri nejustificate pentru victima daunelor.
Mai mult, având în vedere suma de 1500 lei solicitată de persoana vătămată, instanța reține că, la stabilirea cuantumului sumei care poate fi acordată pentru compensarea acestor suferințe, este necesar a se ține cont și de împrejurarea că există și o culpă a victimei/persoanei vătămate în producerea conflictului care a avut ca urmare vătămarea acesteia (în speța de față, instanța reținând circumstanța legală a provocării inculpatului de către actul violent săvârșit de persoana vătămată).
Având în vedere acest principiu care reglementează materia despăgubirilor acordate pentru repararea unui prejudiciu moral, instanța apreciază că acordarea unei sume în cuantum de 1.000 lei este suficientă pentru compensarea acestor suferințe.
Astfel, instanța,în temeiul art. 19 raportat la art.397 Cod procedură penală și art.1349 și art. 1357 Cod civil, va admite în parte acțiunea civilă, în parte, și va obliga pe inculpat la plata sumei de 1000 lei menționate anterior.
DISPOZIȚII FINALE
În ceea ce privește cheltuielile ocazionate de prezentul proces instanța, având în vedere soluția dată în cauză și făcând aplicarea art . 398 Cod procedură penală raportat la art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, va obliga inculpatul să plătească statului suma de 750 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza dispozițiilor art. 274 alin. 1 și art. 272 Cod procedură penală, rămân în sarcina statului cheltuielile privind apărătorii din faza urmăririi penale desemnați din oficiu, suma de 750 lei - avocat XXXXXXXXXXX, conform delegațiilor nr. 994/01.04.2014 și 995/01.04.2014, avocat XXXXXXXXXXX, conform delegație nr. 996/01.04.2014 urmând a fi avansată către Baroul Botoșani din fondurile Ministerului Public, iar suma de 150 lei - avocat XXXXXXXXXXX, conform delegație nr. 97/2014, va fi avansată către Baroul Botoșani din fondurile Ministerului de Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 386 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptei cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului a inculpatului XXXXXXXXXXX, prin rechizitoriul emis în dosarul de urmărire penală având nr. 348/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni, din infracțiunea de de lovire sau alte violențe, prevăzute de art.193 alin.2 Cod penal în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzute de art.193 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit.a Cod Penal
Condamnă inculpatul XXXXXXXXXXX, fiul lui XXXXXXXXXXX și XXXXXXXXXXX, născut la data de XXXXXXXXXXX, în oraș XXXXXXXXXXX, fără antecedente penale, la pedeapsa de 90 zile amendă, stabilind cuantumul zilei de amendă în sumă de 10 lei, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa amenzii penale în sumă de 900 lei, pentru comiterea, la data de 08.02.2014, a infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit.a Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod Procedură Penală raportat la art. 374 alin. 4 Cod procedură penală coroborat cu art. 375 Cod procedură penală.
Atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 63 Cod penal a căror nerespectare determină înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 1 an de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1349 și art. 1357. C. civ. admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă XXXXXXXXXXX, fiul lui XXXXXXXXXXX și XXXXXXXXXXX, născut la data de XXXXXXXXXXX, legitimat cu CI seria XXXXXXXXXXX, și obligă inculpatul XXXXXXXXXXX la plata către partea civilă a sumei de 1000 lei, reprezentând daune morale.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, obligă inculpatul să plătească statului suma de 750 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza dispozițiilor art. 274 alin. 1 și art. 272 Cod procedură penală, rămân în sarcina statului cheltuielile privind apărătorii din faza urmăririi penale desemnați din oficiu, suma de 750 lei - avocat XXXXXXXXXXX, conform delegațiilor nr. 994/01.04.2014 și 995/01.04.2014, avocat XXXXXXXXXXX, conform delegație nr. 996/01.04.2014 urmând a fi avansată către Baroul Botoșani din fondurile Ministerului Public, iar suma de 150 lei - avocat XXXXXXXXXXX, conform delegație nr. 97/2014, va fi avansată către Baroul Botoșani din fondurile Ministerului de Justiție.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare copiei minutei.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.02.2015.
