Lovire sau alte violente. Jurisprudență Loviri şi alte vătămări
| Comentarii |
|
Judecătoria NOVACI Sentinţă penală nr. 207 din data de 09.05.2017
Dosar nr.1985/267/2016 Nr. Operator 3923
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA NOVACI
JUDEȚUL GORJ
SENTINȚA PENALĂ NR. 207
Ședința publică din data de 09.05.2017
Instanța constituită din:
Președinte: xx
Grefier: xx
Ministerul Public este reprezentat de procuror xx din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Novaci.
Pe rol soluționarea cauzei penale de față privind pe inculpatul xx, trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 193 alin. (1) C.pen. și amenințare, prev. și ped. de art. 206 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 38 C.pen.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25.04.2017, fiind cuprinse în încheierea de ședință pronunțată la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 09.05.2017, când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. xx/P/2015 din data de 26.10.2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Novaci, a fost trimis în judecată inculpatul xx, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 193 alin. 1 C.pen., și amenințare, prev. și ped. de art. 206 alin. 1 C.pen.., cu aplicarea art. 38 C.pen.
În actul de sesizare s-a reținut că, la data de 24.05.2015, organele de urmărire penală au fost sesizate prin apel de urgență SNUAU 112 de persoana vătămată xx, cu privire la faptul că în aceeași dată, numitul xx a pătruns fără drept în locuința tatălui persoanei vătămate unde se afla aceasta, a lovit-o cu pumnii și picioarele în zona feței și a abdomenului și a amenințat-o cu un cuțit că o va omorî.
Situația de fapt mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă: declarații făptuitor/inculpat (f. 13-17 d.u.p), declarație persoană vătămată (f. 10-11 d.u.p), declarație martori xx (f. 18-19 d.u.p) și xx (f.21-22 d.u.p).
Prin același rechizitoriu, în temeiul art. 16 alin. 1 lit. e) C.proc.pen., s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de violare de domiciliu, faptă prev. și ped. de art. 224 alin. 2 C.pen.
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 16.12.2016, rămasă definitivă prin necontestare, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
În cursul cercetării judecătorești, în ședința publică din data de 20.01.2017, ulterior citirii actului de sesizare, instanța a adus la cunostința inculpatului dispozițiile art. 374 alin 4 C.proc.pen. raportat la art. 396 alin 10 C.proc.pen.., privind judecata în procedură simplificată, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri.
Inculpatul a arătat că nu recunoaște săvârșirea faptei și nu solicită ca judecata să aiba loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin 4 C.proc.pen., instanța procedând la audierea acestuia (f.16 d.i).
În ceea ce privește propunerea de probe în cauză, instanța a încuviințat readministrarea tuturor probelor din actul de sesizare.
Având în vedere faptul că martorul xx a decedat (conform înscrisului existent la f. 20 d.u.p), audierea acestuia nu a fost posibilă, fiind incidente astfel dispozițiile art. 383 alin. (3) și (4) C.proc.pen.
Totodată, instanța a încuviințat inculpatului proba testimonială cu martorii xxx (f.18 d.i) și xx (f.25 d.i).
Din oficiu, s-a încuviințat proba testimonială cu martorul xx (f.30 d.i) și s-a dispus emiterea unor adrese către I.P.J Gorj pentru a comunica fișa de eveniment (f.34-35 d.i) și către Serviciul Telecomunicații xx, pentru a înainta copia convorbirilor efectuate la serviciul 112 (f.38 d.i).
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
În fapt, la data de 24.05.2015, organele de urmărire penală au fost sesizate prin apel de urgență SNUAU 112 de numitul xx, cu privire la faptul că în aceeași dată, numitul xx a pătruns fără drept în locuința sa, unde se afla împreună cu tatăl său, numitul xx și persoana vătămată, numita xx, a lovit-o pe persoana vătămată cu pumnii și picioarele în zona feței și a abdomenului și a amenințat-o cu un cuțit că o va omorî.
Această situație de fapt a fost reținută având în vedere măsura în care s-au coroborat declarațiile persoanei vătămate și ale inculpatului cu susținerile martorilor audiați în cauză.
Astfel, din declarația persoanei vătămate (f.10-11 d.u.p) rezultă că la data de 24.05.2015, în jurul orei 1900, se afla la barul xx împreună cu fratele său, numitul xx, cu inculpatul xx și cu alte persoane, consumând câte o bere. Ulterior, în jurul orelor 2000, a plecat împreună cu fratele său spre locuința tatălui acestora, numitul xx, în prezent decedat. În jurul orei 2115, în timp ce se afla în locuința tatălui său, xx, împreună cu cei doi copii minori ai săi, xx și xx și cu fratele său, xx, inculpatul, fiind în stare de ebrietate, a pătruns în locuința tatălui persoanei vătămate, ținând în mână un cuțit cu lama metalica de aproximativ 20cm și a lovit-o pe persoana vătămată cu pumnii și picioarele în zona feței și abdomenului, amenințând totodată că o omoară.
Din declarația martorului xx (f.18-19 d.u.p), dată în fața organelor de urmărire penală, rezultă că la data de 24.05.2015, în jurul orei 2115, în timp ce se afla la domiciliu, inculpatul xx a pătruns în curtea imobilului și ulterior, în locuință, având în mână un cuțit cu lama de metal de aproximativ 20 cm, agresând-o pe persoana vătămată cu pumnii și picioarele în zona corpului și a feței și amenințând că o omoară. După plecarea inculpatului, martorul xx ar fi sunat la 112.
În declarația inițială dată în fața organelor de urmărire penală, martorul xx (f.21-22 d.u.p), a precizat că la data de 24.05.2015, în jurul orei 2115, în timp ce se afla la domiciliu împreună cu persoana vătămată, cei doi copii ai acesteia și tatăl său, xx, inculpatul xx a pătruns în imobil tinând în mână un cuțit cu lama de metal de aproximativ 20 cm, lovind-o pe persoana vătămată cu pumnii și picioarele în zona abdomenului și a feței și amenințând că o omoară. Ulterior, după plecarea inculpatului, martorul xx a sunat la 112.
Pe de altă parte, martorul xx, fiind audiat de instanță (f.17 d.i), a declarat că la data de 24.05.2015 a fost cu persoana vătămată și cu copii acesteia la barul din sat, iar ulterior, au plecat spre casă, cei doi copii rămânând acasă la persoana vătămată, în timp ce el împreună cu persoana vătămată s-au deplasat la domiciliul tatălui lor, martorul xx. Mai târziu, la domiciliu a apărut inculpatul xx, care s-a năpustit asupra persoanei vătămate, lovind-o cu pumnii și picioarele și amenințând că o omoară, iar când a intervnit între aceștia, inculpatul xx l-a împins, moment în care a scos cuțitul din cizmă, iar nepotul său, numitul xx, ar fi sunat la poliție.
Fiind audiat în faza de judecată (f.19 d.i), martorul xx, fiul persoanei vătămate, a declarat că la data de 24.05.2015, a fost cu mama sa, sora sa și unchiul său, xx, la barul din sat, iar ulterior, când au plecat, el împreună cu sora sa au rămas acasă la persoana vătămată, iar aceasta, împreună cu xx, au mers la domiciliul numitului xx. Ulterior, la domiciliul persoanei vătămate a apărut inculpatul xx, ținând în mână un cuțit și căutând-o pe persoana vătămată. În continuare, aflând că persoana vătămată se află la domiciliul numitului xx, inculpatul, urmat îndeaproape de copii persoanei vătămate, s-a deplasat spre acel loc, a pătruns în domiciliu având cuțitul în mână și a lovit-o pe persoana vătămată cu pumnii și picioarele, amenințând că o omoară. După plecarea inculpatului, martorul xx ar fi sunat la 112.
Din declarațiile inculpatului xx, date în fața organelor de urmărire penală (f. 13-17 d.u.p), rezultă că în data de 24.05.2016, se afla la barul din sat împreună cu numitul xx. La un moment dat, a intrat în bar să cumpere o bere, lăsând telefonul mobil și portofelul pe masă. Când a ieșit din magazin a constatat lipsa bunurilor, numitul xx spunându-i că au fost luate de persoana vătămată, care a plecat. În continuare, inculpatul a plecat după persoana vătămată, pe care ar fi gasit-o într-un șanț, în stare avansată de ebrietate, și-a recuperat de la aceasta telefonul mobil și a plecat spre casă.
Fiind audiat de instanță, inculpatul și-a menținut declarația dată în fața organelor de urmărire penală, precizând doar că nu a găsit asupra persoanei vătămate nici telefonul mobil și nici portfofelul (f.16 d.i).
Instanța reține și atitudinea procesuală a inculpatului din prezenta cauză de negare constantă a săvârșirii faptei. Este adevărat că și între declarațiile date de acesta există contradicții, dar acestea nu pot argumenta existența unei atitudini total nesincere atâta timp cât celelalte probe administrate în cauză nu se coroborează pentru a fundamenta concluzia că, dincolo de orice îndoială rezonabilă, a săvârșit fapta de care este învinuit în prezenta cauză.
Martorii xx și xx întăresc susținerile inculpatului, plasându-l la orele 1730-1800 la barul din sat, iar ulterior, de la orele 1900-1930 până la orele 0030-0100, la domiciliu.
Astfel, instanța constată că martorii mai sus menționați susțin că s-au aflat în prezența inculpatului la ora la care se presupune a fi săvârșită fapta, fiind la domiciliul inculpatului, unde se serba aniversarea fiului său, fără ca inculpatul să fi plecat în intervalul orar 1900-0030 (f.18,25 d.i).
În ceea ce privește declarația martorului xx, instanța constată că acesta nu a putut învedera aspecte care să ajute la conturarea situației de fapt din prezenta cauză (f.30 d.i).
Nici din înregistrarea convorbirilor efectuate la serviciul 112 nu se poate desprinde cu certitudine cursul evenimentelor din data de 24.05.2016, rezultând fără dubiu doar faptul că numitul xx a apelat sergiciul de urgență 112, solicitând un echipaj de poliție, motivat de faptul că numitul xx a pătruns fără drept în locuința sa, unde a agresat-o cu un cuțit pe persoana vătămată, numita xx.
Pe de altă parte, astfel cum rezultă din fișa de intervenție la eveniment (f.34-35), la sosirea organelor de poliție, inculpatul xx nu a fost identificat la fața locului, iar persoana vătămată a refuzat să fie consultată de un echipaj medical sau să se deplaseze la spital.
In acest context, instanța constată că singurele probe care, în prezent, mai susțin actul de sesizare sunt reprezentate de declarațiile tatălui, fiului și fratelui persoanei vătămate, numiții xx, xx și xx, declarații care sunt contradictorii și trebuie privite, în contextul actual, cu maximă rezervă, în condițiile în care provin de la persoane aflate într-un grad de rudenie cu persoana vătămată.
De asemenea, instanța are în vedere nu numai faptul că declarațiile martorilor xx, xx și xx sunt contradictorii și nu se coroborează armonios cu cele ale persoanei vătămate, ci și faptul că martorul xx, fiind audiat de instanță, și-a schimbat parțial declarația dată în fața organelor de urmărire penală, aruncând o urmă de îndoială asupra sincerității sale.
Instanța reține că prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 5 indice 2 C.proc.pen. constă în aceea că orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției printr-o hotărâre penală definitivă.
Hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunțe o soluție de achitare.
Regula in dubio pro reo constituie o componentă a prezumției de nevinovăție și impune ca hotărârile de condamnare să nu se întemeieze pe prezumții și să reflecte o certitudine stabilită pe baza unor elemente de fapt complete, sigure, de natură să reflecte realitatea obiectivă.
De asemenea, se reține că inculpatul - în temeiul art. 66 alin. 1 C.proc.pen. - beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.
Dacă din ansamblul materialului probator nu se poate reține vinovăția inculpatului pentru săvârșirea faptei ce a făcut obiectul judecății și nu au putut fi înlăturate dubiile prin administrarea probelor în faza cercetării judecătorești, persistând o stare de incertitudine care exclude posibilitatea pronunțării unui verdict de culpabilitate, în cauză operează principiul in dubio pro reo (îndoiala profită inculpatului), astfel încât instanța trebuie să pronunțe o hotărâre de achitare.
Principiul in dubio pro reo se referă la existența unor asemenea dubii încât ideea de certitudine care trebuie să fundamenteze vinovăția inculpatului nu se poate contura. De asemenea, instanța reține că și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că de situația îndoielnică beneficiază cel acuzat, întrucât principiul prezumției de nevinovăție tinde a proteja o persoană învinuită de săvârșirea unei fapte penale împotriva unui verdict de culpabilitate care nu a rezultat în mod cert din ansamblul procedurii penale. .
Față de cele expuse, instanța constată că din materialul probator administrat în cauză rezultă dubii serioase cu privire la săvârșirea de către inculpat a faptelor de de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 193 alin. (1) C.pen. și amenințare, prev. și ped. de art. 206 alin. (1) C.pen, declarațiile martorilor audiați în prezenta cauză fiind inconsecvente și necoroborându-se.
Totodată, se constată și faptul că alte probe pertinente, concludente și utile nu mai puteau fi administrate în cauză, singurele persoane care au putut relata despre situația de fapt fiind audiate deja în cauză.
În consecință, având în vedere considerentele în fapt și în drept menționate anterior, instanța apreciind că nu s-a dovedit în mod neîndoielnic existența faptelor ce i se impută inculpatului, în baza art. 396 alin. (5) C.proc.pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C.proc.pen, va dispune achitarea inculpatului xx sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 193 alin. (1) C.pen. și amenințare, prev. și ped. de art. 206 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 38 C.pen.
În ceea ce privește acțiunea civilă, instanța va lua act că persoana vătămată xx nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 275 alin. (3) C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 396 alin. (5) C.proc.pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C.proc.pen, dispune achitarea inculpatului xx (CNP xx), fiul lui xx și xx, născut la data de xx în comuna xx, jud. xx, domiciliat în comuna xx, sat xx, nr. xx, jud xx, cercetat în stare de libertate sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 193 alin. (1) C.pen. și amenințare, prev. și ped. de art. 206 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 38 C.pen.
Ia act că persoana vătămată xx nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 275 alin. (3) C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de apel, în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei sentinței.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.05.2017.
PREȘEDINTE GREFIER
xx xx
