Ucidere din culpa. Jurisprudență Uciderea din culpă
| Comentarii |
|
Judecătoria NOVACI Sentinţă penală nr. 98/2017 din data de 10.03.2017
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA NOVACI
Sentința Nr.98/2017
Ședința publică de la 10 Martie 2017
Completul compus din:
PREȘEDINTE: XX
Grefier: XX
Ministerul Public a fost reprezentat de domnul procuror XX din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Novaci
Pe rol se află judecarea cauzei penale privind pe inculpatul XX, părțile civile XX, XX și XX reprezentați de mama acestora XX și părțile responsabile civilmente XX, XX, având ca obiect ucidere din culpă (art.192 NCP).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul personal, asistat de avocatul ales XX, lipsă celelalte părți.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că este lipsă de procedură cu părțile civile. Instanța lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea de a se prezenta în instanță și celelalte părți.
La a doua strigare a cauzei în ședința publică se prezintă inculpatul personal, asistat de avocatul ales XX, lipsă celelalte părți. Se constată că partea responsabilă civilmente XX a depus la dosar, prin serviciul mail al instanței o notificare, hotărârea nr. 3978/95/2016, note de ședință, decizia nr.327/08.02.2016, decizia nr. XX din 07.03.2016, decizia nr.1498/2016, după care,
Având în vedere lipsa de procedură cu părțile civile, instanța lasă cauza la o nouă strigare pentru a da posibilitatea de a se prezenta în instanță și celelalte părți și, eventual, pentru restituirea dovezilor de citare cu părțile civile, fixând ora 13,00.
La a treia strigare a cauzei în ședința publică se prezintă inculpatul personal, asistat de avocatul ales XX, lipsă celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, prin restituirea dovezilor de citare cu părțile civile.
Instanța pune în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei și acordă cuvântul.
Procurorul de ședință solicită, potrivit dispozițiilor art.386 C.pr.cpen., schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului, din infracțiunea prevăzută de art.192 alin.1 și 2 Cod penal actual, în infracțiunea prevăzută și sancționată de art.178 alin.1 și 2 Cod penal de la 1968, întrucât în ansamblu său aceasta este legea penală mai favorabilă.
Apărătorul inculpatului subscrie concluziilor procurorului de ședință, precizând că legea mai favorabilă inculpatului este legea veche.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul parchetului solicită condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii în baza art.178 alin.1 și 2 Cod penal din 1969, ținând seama de art.5 C. pr. Pen. Cu privire la individualizarea pedepsei consideră că poate fi dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei. Totodată a solicitat admiterea acțiunii civile și obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare statului.
Avocat XX, pentru inculpat, solicită achitarea inculpatului, în baza art.396 raportat la art.16 lit. c Cod pr.pen., cu motivarea că la dosar nu există nici o probă împotriva inculpatului, victima fiind vinovată de producerea accidentului întrucât a încălcat regulile prevăzute de codul rutier, circulând pe partea opusă cu o viteză foarte mare, fiind cel care a provocat accidentul și nu inculpatul, iar în procesul verbal nu a fost evidențiată poziția acului care indica kilometrajul motocicletei și totodată nu a putut fi identificat și audiat martorul care se afla în spatele autovehiculului condus de inculpat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt precizează instanței că își însușește concluziile apărătorului său, precizând că este nevinovat, solicitând astfel achitarea.
INSTANȚA
Asupra cauzei penale de față;
La data de 12.10.2010, organele de poliție au fost sesizate că pe DN 67 Tg-Jiu-Rm XX, pe raza localității XX s-a produs un accident de circulație în care a fost implicat autoturismul marca Volkswagen Golf, cu nr. de înmatriculare XX condus de învinuitul XX și motocicleta marca Honda CBR, cu nr. de înmatriculare XX, condusă de către XX, în urma impactului dintre cele două autovehicule rezultând decesul victimei XX.
Cauza a fost înregistrată la Inspectoratul de Poliție XX - Serviciul rutier sub nr. XX/12.10.2010 iar la Parchetul de pe lângă Judecătoria xx sub nr. unic XX/P/2010 din 15.10.2010.
Prin rezoluția nr. XX/II/6/2011 din 19.05.2011, primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul xx a dispus în baza art. 209 alin. 4 ind. 1 din vechiul Cod de procedură penală, preluarea cauzei de către acest parchet, unde a fost înregistrat sub nr. xx/P/2011, iar prin ordonanța nr. xx/P/2011 din 23.05.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul xx s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului XX pentru infracțiunea prev. de art. 178 alin. 2 din vechiul Cod penal. Soluția de scoatere de sub urmărire penală bazându-se în principal pe declarația martorului ocular XX care a precizat că a observat când învinuitul XX a semnalizat intenția de a vira la stânga, a oprit pentru a acorda prioritate unui autovehicul care circula din sens opus, în spatele autoturismului său formându-se o coloană de 3-4 autovehicule, după care a efectuat manevra de virare, iar când autoturismul condus de el a pătruns cu partea din față pe podețul imobilului cu nr. 105, a fost lovit în partea stângă spate de motocicleta condusă cu viteză mare de către victimă.
La data de 24.02.2016, prin ordonanța nr. xx/II/2/2016 s-a dispus revocarea ordonanței de scoatere de sub urmărire penală nr. XX/P/2011 din 23.05.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul xx și redeschiderea urmăririi penale față de XX, pentru infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 2 din vechiul Cod penal
Prin încheierea din 08.03.2016 pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Novaci în dosarul nr. 398/267/2016 a constatat legalitatea și temeinicia ordonanței nr. xx/II/2/2016 din 24.02.2016 și a confirmat redeschiderea urmăririi penale față de XX sub aspectul infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 2 din vechiul Cod penal, iar prin încheierea nr. 63/ 14.06.2016 judecătorul de cameră preliminară, în baza dispozițiilor art. 346 alin. 1 Cod proc. pen. a constatat legalitatea sesizării Judecătoriei Novaci cu Rechizitoriul din data de 09 mai 2016, al Parchetului de pe lângă Tribunalul xx, dat în dosarul penal nr. XX/P/2011, privind pe inculpatul XX, trimis în judecată în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă în variantă agravată, prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal și a dispus începerea judecății cauzei.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Novaci nr.xx/P/2011, inculpatul XX a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prev. și ped. de art.192 alin.1 și 2 din Codul Penal.
În actul de sesizare s-a reținut că în data de 12.10.2010, în jurul orelor 17:30 inculpatul XX a condus autoturismul proprietate personală marca Volkswagen Golf, cu nr. de înmatriculare XX pe DN 67, pe raza comunei XX, sat XX, jud. Gorj, în direcția Tg-Jiu - Rm. Vâlcea, circulând de la domiciliul său către domiciliul martorului XX.
În momentul în care a ajuns în zona kilometrului 125+200 m, a pătruns parțial pe acostamentul din dreapta, oprind autoturismul în fața podețului de acces în curtea imobilului aparținând martorului menționat, a staționat circa 10-15 minute, timp în care a discutat cu martorul, fără a coborî din autoturism, ci coborând geamul ușii din dreapta-față al autoturismului, iar după încheierea discuțiilor, a pornit autoturismul, a pus în funcțiune semnalizatorul stânga și s-a deplasat circa 10-15 m către direcția Râmnicu Vâlcea, intenționând să pătrundă pe podețul de acces în curtea imobilului familiei XX, cu scopul de a întoarce autoturismul și a se deplasa către domiciliu, respectiv în direcția Râmnicu Vâlcea - Tg-Jiu.
Pentru a efectua această manevră, inculpatul a oprit autoturismul pentru a acorda prioritate unui autoturism care circula din sens opus, după care a pus în mișcare autoturismul, a virat maxim spre stânga, a pătruns în traversare pe contrasens, iar în momentul în care a ajuns cu roțile din față pe podeț, a fost lovit în partea laterală stânga spate de motocicleta marca Honda CBR cu nr. de înmatriculare XX, condusă de victima XX, care se angajase în depășirea a două autoturisme ce opriseră în spatele autoturismului condus de inculpat.
Impactul a fost atât de puternic, încât autoturismul a fost răsucit cu fața către Tg-Jiu, iar victima a fost proiectată pe carosabil, decedând în scurt timp.
Situația de fapt, mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fața locului, planșa fotografică, raport de XX, raport de expertiză tehnică judiciară, raport de expertiză criminalistică, declarația persoanei vătămate XX, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor XX și XX și alte înscrisuri.
În cursul cercetării judecătorești, a fost ascultat inculpatul XX, care nu a recunoscut fapta reținută în sarcina sa, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Inculpatul a fost cercetat atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței în stare de libertate.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Ca urmare a unei sesizări cu privire la producerea unui accident de circulație în localitatea XX, în data de 12.10.2010, organele de poliție s-au deplasat la fața locului, unde au constatat producerea unui accident de circulație în care a fost implicat autoturismul Volkswagen Golf cu nr. de înmatriculare XX condus de inculpatul XX și motocicleta marca Honda CBR, cu nr. de înmatriculare XX, condusă de XX, în urma impactului victima XX decedând în scurt timp.
Fiind ascultat atât în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești, inculpatul nu a recunoscut fapta reținută în sarcina sa, precizând că nu se consideră vinovat de producerea accidentului, întrucât înainte de a intra pe carosabil lângă axul drumului pentru a efectua manevra de schimbare a sensului de mers, a semnalizat, s-a asigurat și nu a oprit semnalizarea până în momentul accidentului. Totodată acesta a menționat că a oprit pentru a acorda prioritate unui autovehicul ce circula din sens opus, în spatele său formându-se o coloană în așteptare întrucât manevra de virare până la momentul impactului a durat cca. 5-7 minute, victima fiind cea care s-a angajat în depășirea coloanei în așteptare.
Apărările inculpatului nu sunt susținute de nici o probă administrată în cauză:
Astfel, din raportul de constatare medico-legală nr. 1958/15.10.2010 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Gorj a rezultat că moartea victimei XX a fost violentă și s-a datorat unei hemoragii și dilacerări meningo - cerebrale, urmare a unei fracturi cominutive de boltă și bază craniană, consecința unui traumatism cranio-cerebral acut, produs în condițiile unui accident de circulație produs din culpa inculpatului XX, prin încălcarea disp. art. 54 din OUG 195/2002 și art. 125 din regulamentul de aplicare al OUG 195/2002.
Pentru stabilirea dinamicii și posibilităților tehnice de evitare a accidentului, în cauză a fost efectuată o expertiză tehnică auto de către un expert autorizat din cadrul Biroului Local de Expertize Tehnice.
Astfel, din concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză în faza de urmărire penală rezultă că autoturismul condus de inculpat circula în momentul impactului cu o viteză de 11-14 km/h, iar motocicleta condusă de victimă, în momentul apariției stării de pericol, circula cu o viteză estimată la 96-100 km/h, că starea de pericol a fost creată de către inculpat, care a executat o manevră de virare spre stânga, pătrunzând transversal pe contrasens, cu scopul de a efectua o manevră de întoarcere de pe un sens de circulație pe celălalt sens, fără să se asigure că manevrele executate nu pun în pericol participanții la trafic care îl urmau.
De asemenea, prin concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză, s-a stabilit că inculpatul putea evita producerea accidentului dacă se asigura corespunzător înainte de a pătrunde pe contrasens, respectiv să ocupe o poziție cât mai apropiată de axul drumului, ori dacă renunța la inițierea manevrei de pătrundere pe contrasens, în condițiile în care nu avea posibilitatea să se asigure corespunzător datorită obturării vizibilității către înapoi de cele două autoturisme care îl urmau.
Totodată din suplimentul la raportul de expertiză, rezultă faptul că factorul generator în producerea accidentului l-a reprezentat neasigurarea la pătrunderea pe contrasens, prin schimbarea direcției de mers spre stânga de către conducătorul autoturismului, inculpatul XX, iar factorul favorizant îl reprezintă depășirea vitezei legale de către conducătorul motocicletei, victima XX.
Din concluziile raportului de expertize criminalistice nr. 137 din data de 25.04.2012, efectuată de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București din cadrul INEC, a rezultat faptul că starea de pericol s-a declanșat când autoturismul condus de inculpat a pătruns pe sensul de mers Rm-Vâlcea - Tg-Jiu, printr-un viraj la stânga, iar cauza care a generat producerea accidentului a fost pătrunderea autoturismului condus de inculpat pe celălalt sens de mers printr-un viraj la stânga în timp ce era depășit de motocicleta Honda cu nr. de înmatriculare XX condusă de victima XX.
Inculpatul putea preveni producerea accidentului dacă nu ar fi executat manevra de virare spre stânga în timp ce era depășit de motocicleta condusă de victimă, cauza care a generat producerea accidentului fiind pătrunderea autoturismului condus de către inculpatul XX pe sensul de mers Rm. Vâlcea - Tg-Jiu, printr-un viraj la stânga, în timp ce era depășit de motocicleta condusă de către victima XX.
Referitor la victima XX, expertiza a concluzionat că accidentul nu putea fi evitat nici dacă motocicleta nu ar fi depășit viteza maximă legală în localitate (50 km/h) iar viteza cu care a circulat motocicleta anterior accidentului, nu a avut un caracter determinant în producerea acestuia.
De asemenea, din declarațiile martorilor audiați în cauză, pe latură penală, XX, XX rezultă faptul că nu au fost prezenți la momentul impactului dintre autovehiculul condus de inculpat și motocicleta condusă de victimă, aflând despre accident ulterior, după cca 10-15 minute, singurul aspect pe care au putut să-l relateze fiind acela că au observat o motocicleta condusă de un motociclist îmbrăcat într-un costum de piele, care circula dinspre Tg-Jiu spre Vîlcea cu o viteză foarte mare.
În ceea ce privește declarația martorului XX, instanța urmează a o înlătura ca nesinceră, aspectele relatate de acesta fiind în contradicție cu toate probele administrate în cauză. Totodată, se constată faptul că acest martor, prin sentința penală nr. XX/26.05.2015 a Judecătoriei Tg-Jiu, definitivă prin decizia penală nr. XX/02.12.2015 a fost condamnat pentru mărturie mincinoasă cu privire la declarațiile date cu ocazia audierii în faza de urmărire penală, reținându-se că " inadvertentele reale și de necontestat existente între variantele prezentate de XX, în calitate de martor pe parcursul urmăririi penale și chiar raportat la declarația dată în fața instanței nu sunt rezultatul erorii de perceptie, fiind o persoană tânără și în deplinătatea capacităților fizice și mentale, ci a intentiei acestuia de a induce în eroare organele de urmărire penală, dată fiind și relația de prietenie cu XX, declarații nesincere ce au generat o consecință juridica, declarația lui XX fiind una esențială în adoptarea soluției față de XX în dosarul nr. XX/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj";. De asemenea, în considerentele aceleiași sentințe penale se reține faptul că "mai presus de orice dubiu și echivoc în declarația dată la 10.11.2014, în calitate de suspect,inculpatul recunoaște că a mințit,fără a-i cere XX să mintă, dar relatează că a nu a vrut să se știe discuția dintre el și XX, arătând în această declarație existentă la filele 31 și 32 din dosarul de urmărire penală că nu-și amintește să fi venit vreo mașină dinspre Vâlcea, iar în spatele mașinii lui XX se afla un singur autoturism și nu două sau trei cum a declarat inițial, arătând că recunoaște și regretă faptele comise, fiind evident vorba despre declarațiile mincinoase date în dosarul nr. 381/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj";.
Susținerile inculpatului XX că a semnalizat intenția de a vira la stânga, a oprit pentru a acorda prioritate unui autovehicul ce circula din sens opus, în spatele autoturismului său formându-se o coloană în așteptare iar victima s-a angajat în depășirea coloanei în așteptare, încălcând dispozițiile art.120 lit. k din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, nu sunt coroborate cu nici o probă administrată în cauză, cu atât mai mult cu cât rezultatul testării lui XX cu poligraful la 30.04.2015 a demonstrat nesinceritatea acestuia în momentul în care a afirmat că s-a asigurat în cele două oglinzi, înainte de a vira spre podeț, fiind provocate modificări specifice comportamentului simulat, deci subiect nesincer.
Totodată și din declarațiile martorului de XX, (fila 56 din dosarul de urmărire penală), rezultă faptul că mașina lui XX nu avea nici semnalizarea aprinsă,fiindu-i reproșat acest aspect de persoane prezente la fața locului,iar dacă ar fi avut semnalizarea pornită ,aceasta trebuia să rămână pornită. Iar martorul Mihali George nu știe dacă s-ar fi putut forma vreo coloană în spatele autoturismului XX cu care a intrat în coliziune motocicleta, dar nu am văzut vreo mașină, fiind posibil să fie o astfel de mașină doar dacă ar fi venit de pe un drum lateral,iar din câte își aduce aminte este posibil ca autoturismului Golf să fi fost parțial pe partea carosabilă, dar poziția în care se afla lăsa impresia unei parcări nefirești.
Din coroborarea întregului material probator aflat la dosar, administrat în faza de urmărire penală și necontestat de inculpat în procedura camerei preliminare, dar și în cursul cercetării judecătorești, instanța reține că accidentul rutier, produs în condițiile descrise mai sus, s-a datorat culpei exclusive a inculpatului, acesta putând evita producerea accidentului dacă nu ar fi executat manevra de virare spre stânga în timp ce era depășit de motocicleta condusă de victimă.
Rezultă astfel că inculpatul nu a respectat dispozițiile legale pev. de art. 54 din OUG nr. 195/2002 rep. și art. 125 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002, care prevăd obligația conducătorului auto de a semnaliza din timp și de a se asigura că poate trece de pe o bandă pe alta de circulație sau să efectueze o întoarcere, fără a perturba sau a pune în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic și că în momentul întoarcerii unui vehicul de pe un sens de circulație pe celălalt avea obligația să semnalizeze și să se asigure că din față, din spate sau lateral nu circulă în acel moment nici un vehicul.
Starea de fapt descrisă anterior este confirmată și de proces verbal de cercetare la fața locului, planșa fotografică, raport de Constatare Medico-Legală, raport de expertiză tehnică judiciară, raport de expertiză criminalistică, declarația persoanei vătămate XX, declarațiile inculpatului, declarațiile martorului XX și alte înscrisuri.
Instanța apreciază că, în privința faptei inculpatului, există probe certe de vinovăție, prezumția de nevinovăție instituită de art. 23 alin. 11 Constituție, art. 6 Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.99 C.pr.pen, fiind răsturnată.
În drept, fapta inculpatului XX, care la data de 12.10.2010, în jurul orei 17:30, în timp ce conducea autoturismul marca Golf, cu nr. de înmatriculare XX, în localitatea XX, jud. Gorj, datorită faptului că nu a respectat dispozițiile legale, a provocat un accident de circulație prin manevra de întoarcere de pe un sens de circulație pe celălalt sens, fără să se asigure că manevrele executate nu pun în pericol participanții la trafic, în urma căruia a accidentat victima XX, care se deplasa în pe o motocicletă în direcția de mers Tg-Jiu - Râmnicu Vîlcea, în urma impactului victima decedând, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al laturii obiective a constat în acțiunea de nerespectare a măsurilor de prevedere privind circulația pe drumurile publice, prevăzute de art. 54 din O.U.G. 195/2002 rep și art. 125 din Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002, aprobat prin H.G. nr. 1391 din 4 octombrie 2006.
Urmarea imediată constă în uciderea victimei XX. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție a culpei cu previziune prevăzută de art.16 alin. 4 lit. a din C.pen., inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale, dar neacceptându-l, socotind fără temei că el nu se va produce.
În ceea ce privește legătura de cauzalitate se constată că uciderea victimei XX, s-a datorat nerespectării de către inculpat a măsurilor de prevedere în conducere, neputându-se reține culpa victimei astfel cum a solicitat inculpatul, în condițiile în care accidentul nu putea fi evitat nici dacă motocicleta nu ar fi depășit viteza maximă legală în localitate, iar viteza cu care a circulat motocicleta nu a avut un caracter determinat în producerea accidentului, astfel cum rezultă și din concluziile expertizei criminalistice efectuată în cauză.
În ceea ce privește mecanismul identificării legii penale mai favorabile, se conturează două etape. O primă etapă presupune compararea legilor succesive - stabilirea în concret a legii mai favorabile și în final aplicarea acesteia în ansamblu.
În ceea ce privește limitele de pedeapsă prevăzute în cele două legi succesive, instanța constată că, atât în legea veche - art. 178 al. 2 Codul penal din 1968, cât și în legea nouă - art. 192 al. 2 C.pen. limitele de pedeapsă sunt aceleași de la 2 ani la 7 ani închisoare.
Cu privire la modalitatea de individualizare a executării pedepsei, se vor avea în vedere suspendarea condiționată, suspendarea sub supraveghere și executarea pedepsei la locul de muncă prevăzute de Codul penal din 1969, respectiv amânarea aplicării pedepsei și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei prevăzute de codul penal în vigoare.
Comparând dispozițiile referitoare la suspendarea condiționată reglementată de Codul Penal din 1969 cu cele privitoare la amânarea aplicării pedepsei se impune concluzia potrivit căreia legea veche este mai favorabilă atât în ceea ce privește condițiile de acordare ( limita pedepsei concret aplicată pentru o infracțiune este mai ridicată, antecedentele care constituie impediment la acordare sunt mai restrânse obligațiile de pe durata termenului de încercare sunt mai puține). Singurul element prin prisma căruia ar fi mai favorabilă reglementarea nouă este doar durata termenului de încercare, însă insuficient pentru a califica noua reglementare ca fiind mai favorabilă.
Pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 C.pen., instanța va avea în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, având prioritate durata termenului de încercare sau supraveghere. Având în vedere că în legea nouă este instituită o obligație importantă ce nu se regăsește în codul penal din 1969, respectiv munca în folosul comunității - și este eliminat efectul reabilitării de drept asociat suspendării sub supraveghere, se poate aprecia că reglementarea din legea veche este mai favorabilă în ceea ce privește regimul suspendării executării pedepsei.
Pentru motivele expuse anterior în ceea ce privește legea penală mai favorabilă aplicabilă și având în vedere că nu este permisă combinarea dispozițiilor penale din mai multe legi succesive, instanța, în baza art. 386 C.pr.pen. va schimba încadrarea juridică reținută în actul de inculpare, din art. 192 al. 1 și 2 C.pen., în art. 178 al.1 și 2 C.pen. din 1968, cu aplic. art. 5 C.pen.
Pe cale de consecință, constatând că fapta dedusă judecății constituie infracțiune, a fost săvârșită de inculpat cu forma de vinovăție cerută de lege, instanța va dispune în baza art. 178 al 1 și 2 C.pen., cu aplic. art. 5 C.pen condamnarea inculpatului la o pedeapsă de doi ani închisoare.
În baza art. 71 C.p. din 1968, se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a teza II și b C.p., cu titlu de pedeapsă accesorie.
La stabilirea și individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor, gradul social concret al infracțiunii săvârșite, circumstanțele reale ale comiterii faptei și circumstanțele personale ale inculpatului - lipsa de antecedente penale (fișa de cazier judiciar), dar și atitudinea nesinceră a inculpatului cu privire la fapta săvârșită.
Pedeapsa fiind o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni și pe lângă scopul său represiv având și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportamentul făptuitorului, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de fapte penale.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, se apreciază că executarea acesteia în regim privativ de libertate ar fi excesivă în raport de persoana inculpatului și circumstanțele concrete ale cauzei, inculpatul este la primul contact cu legea penală, având în vedere posibilități reale de îndreptare și reintegrare socială, pedeapsa în sine fiind un avertisment pentru acesta, motiv pentru care, în baza art. 81 Cod penal și art. 71 alin 5 Cod penal, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii pe durata termenului de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 Cod penal.
Se va atrage atenția condamnatului asupra dispozițiile art. 83 Cod penal din 1968, în sensul că dacă în cursul termenului de încercare săvârșește din nou o infracțiune, pentru care se pronunță o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța dispune revocarea suspendării executării pedepsei, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru noua infracțiune.
Cu privire la latura civilă, având în vedere că în cauză acțiunea civilă a fost alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea succesorilor victimei ca părți civile, se constată incidența în cauză a dispozițiilor art.19 alin.1 C.proc.pen., conform cărora repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile.
Instanța urmează a analiza dacă sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art.1357 din Codul civil: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul cauzat și vinovăția.
În ceea ce privește fapta ilicită, aceasta constă în nesocotirea regulilor de circulație rutieră, care au condus la producerea accidentului de circulație și la decesul numitului XX.
Prejudiciul părților civile constă în suferința psihică produsă ca urmare a decesului victimei dar și în cheltuielile pe care acestea au fost nevoite să le suporte ca urmare a acestui fapt.
Vinovăția presupune o atitudine de conștiință față de faptă și de urmările ei și un act de voință, sub impulsul căruia este realizată fapta. Astfel cum a fost analizat în cele ce preced, inculpatul a săvârșit fapta cu forma de vinovăție a culpei.
Din analiza probatoriului administrat în cauză rezultă cu certitudine existența legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul produs, în sensul că nerespectarea regulii de circulație privitoare la schimbarea direcției de mers de către inculpatul XX, a avut ca urmare directă decesul numitului XX și indirect a condus la provocarea unei suferințe psihice părților civile, precum și la necesitatea suportării unor cheltuieli generate de înmormântarea și pomenirea victimei.
Instanța reține, că în materia răspunderii civile delictuale, răspunderea pentru fapta ilicită este integrală, trebuind a fi acoperit integral prejudiciul efectiv produs, conform art.1381 alin.1 C.civ., iar spre deosebire de daunele morale, al căror cuantum se stabilește de către instanță pe bază de apreciere, existența daunelor materiale și a întinderii acestora trebuie dovedite prin administrarea de probe.
Instanța constată că s-au constituit părți civile în cauză soția și copiii victimei pentru următoarele sume: 100.000 lei daune materiale și 500.000 lei daune morale ( XX - soția victimei); câte 500.000 lei daune morale și renta lunară de 1000 lei pentru fiecare din cei doi minori)
În ceea ce privește daunele materiale de 100.000 lei, cuantumul pretențiilor ocazionate de înmormântarea victimei si obiceiuri creștinești, a fost integral dovedit prin înscrisurile atașate cererii de constituire de parte civilă și declarațiile martorilor audiați in cauza la solicitarea părților civile, respectiv XX, XX, XX.
Repararea daunelor morale este și trebuie sa fie înțeleasă, nu atât ca o compensare materială, care fizic nici nu este posibilă, ci ca un complex de măsuri nepatrimoniale și patrimoniale, al căror scop este acela ca, în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte, să ofere rudelor victimei o anumită satisfacție sau ușurare, pentru suferințele îndurate.
Se poate acorda, astfel, o indemnitate cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent - o suma de bani - care îi permite să-și aline, prin anumite avantaje, rezultatul dezagreabil al faptei ilicite.
De aceea, ceea ce trebuie evaluat, în realitate, este despăgubirea care vine sa compenseze prejudiciul, și nu prejudiciul ca atare.
Din acest motiv, în repararea prejudiciului nepatrimonial instanța va stabili o sumă necesară nu atât pentru a repune rudele victimei, cât de a le procura satisfacții de ordin moral susceptibile de a alina suferințele suportate.
Totodată, în stabilirea despăgubirilor acordate va trebui să se permită celor prejudiciați să beneficieze de o reparație de natură a atenua suferințele morale suferite, fără a se ajunge însă la situația îmbogățirii fără just temei, prin realizarea de venituri nejustificate.
Daunele morale constând în durerile fizice sau psihice, determinate de cauzarea morții membrului familiei (tată, respectiv soț) vor fi acordate cu caracter compensator având în vedere culpa în producerea accidentului.
În cauza de față, prejudiciul moral încercat de părțile civile constă în durerea psihică pricinuită de decesul neașteptat al tatălui și soțului lor.
În consecință, instanța apreciază că prejudiciul moral încercat de părțile civile în urma decesului victimei, consecință a faptei ilicite a inculpatului, le îndreptățește pe acestea la acordarea de daune morale, având în vedere existența unor legături afective puternice și statornice între victimă și părțile civile, cu atât mai mult cu cât se constată că la data producerii accidentului soția victimei fiind medic la UPU - era de gardă în momentul în care a fost adusă victima accidentului.
În contextul circumstanțelor cauzei, fără a minimiza în vreun mod suferința reală a aparținătorilor victimei, care deși nu poate fi cuantificată, este cel puțin estimată, având în vedere și gradul de rudenie existent între victimă și părțile civile, apreciază ca fiind întemeiată pentru compensarea prejudiciului moral suma de 500.000 lei solicită de soția victimei cu titlu de daune morale ( având în vedere și faptul că la momentul producerii accidentului aceasta purta în pântece pe minorul XX ) și sumele de câte 100.000 lei pentru fiecare din cei doi copii ai victimei XX - născut la data de XX ).
În ceea ce privește renta lunară solicitată, având în vedere că la data producerii accidentului victima era încadrată în muncă - ofițer în cadrul Ministerului Afacerilor Interne- având un venit net de 1815 lei și normă de hrană de 32 lei/zi ( conform înscrisurilor aflate la dosarul cauzei - fila 125), cele două părți civile XX și XX - născut la data de XX, fiind copiii victimei, instanța apreciază că se impune acordarea unei rente lunare pentru cei doi minori, în cuantum de câte 1000 lei lunar pentru fiecare minor, respectiv pentru minorul XX - începând cu data producerii accidentului respectiv 12.10.2010 - și ptr. XX - de la data de 21.02.2011.
În ceea ce privește răspunderea asigurătorului de răspundere civilă XX, instanța reține următoarele:
Conform poliției de asigurare de răspundere civilă auto seria RO/17/G17/HRO (fila 44, dosar u.p.), valabilă la data producerii accidentului, autoturismul cu numărul de înmatriculare GJ 04 PBG, implicat în accidentul rutier cauzat de inculpatul XX, conducător al acestui autovehicul, soldat cu decesul victimei XX, a fost asigurat pentru răspundere civilă auto în perioada accidentului la societatea de asigurare SC XX SA, pentru perioada 15.08.2010 - 14.02.2011.
Conform art.3 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările, cu modificările și completările ulterioare (în redactarea în vigoare la data comiterii faptei ilicite), în asigurarea obligatorie, raporturile dintre asigurat și asigurător, drepturile și obligațiile fiecărei părți sunt stabilite prin lege.
Potrivit art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.136/1995, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri; în caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât și pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepția conducătorului vehiculului respectiv.
Răspunderea societății de asigurare rezultă din contractul de asigurare, asigurătorul având o răspundere civilă contractuală, iar calitatea în care acesta figurează în procesul penal, este aceea de asigurător, cum de altfel s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite prin Decizia nr.1/2005.
Răspunderea civilă delictuală a celui care, prin fapta sa, a cauzat daune, în condițiile în care efectele acelei răspunderi sunt concomitente cu cele ale răspunderii contractuale a asigurătorului, impune posibilitatea obligării directe a asigurătorului de răspundere civilă auto la repararea prejudiciului cauzat.
Pentru aceste considerente, în baza disp. art. 19 rap. la art. 397 C.proc.pen. admite în parte cererea de despăgubiri civile si cererile de daune morale formulate de părțile civile XX, XX și XX.
Pe cale de consecință, în baza disp. art. 55 din legea 136/1995 rep. cu referire la DICCJ din 15.02.2016, instanța va obliga asigurătorul SC XX SA, cu sediul în XX, str. XX, nr. XX, et.X, jud. X, la plata a 100.000 lei reprezentând daune materiale, 500.000 lei daune morale către partea civilă XX, câte 100.000 lei daune morale către fiecare din părțile civile minore XX și XX și la plata unei rente lunare în cuantum de câte 1000 lei lunar ptr. minorul XX - începând cu data producerii accidentului respectiv 12.10.2010 - și ptr. Minorul XX - de la data de 21.02.2011 - până la majoratul acestora sau noii dispoziții a instanței.
Având în vedere soluția de condamnare pronunțată în cauză, instanța va admite cererea părții civile XX privind acordarea cheltuielilor de judecată, în cuantumul solicitat, acestea fiind dovedite cu chitanța nr. 49/13.12.2016, aflată la dosarul cauzei la fila 146, astfel că, în baza art. 276 al.1 C.pr.pen. va obliga inculpatul către partea civilă XX la plata a 2000 lei cheltuieli de judecată,
Reținând culpa procesuală a inculpatului în producerea cheltuielilor judiciare, instanța, în baza art. 274 alin.1 C.pr.pen, va obliga inculpatul la plata sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (în faza de urmărire penală - 2300 lei și în faza de judecată - 200 lei).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
În baza art. 386 al.1 C.pr.pen. schimbă încadrarea juridică reținută în sarcina inculpatului XX din art. 192 al. 1 și 2 C.pen., în art. 178 al.1 și 2 C.pen. din 1968, cu aplic. Art. 5 C.pen.
În baza art. 178 al 1 și 2 C.pen., cu aplic. art. 5 C.pen. condamnă pe inculpatul XX, fiul lui XX și XX, născut la data de XX în XX, jud. XX, domiciliat în comuna XX, nr. X, jud. XX, CNP XX, fără antecedente penale, la o pedeapsă de:
- doi ani închisoare.
În baza art. 71 C.p. din 1968, interzice inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a teza II și b C.p., cu titlu de pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 81 C.pen. din 1968 suspendă condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 C.p. din 1968
În temeiul art. 71 alin. 5 C.p. din 1968, suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
Atrage atenția condamnatului asupra dispozițiile art. 83 Cod penal din 1968, în sensul că dacă în cursul termenului de încercare săvârșește din nou o infracțiune, pentru care se pronunță o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța dispune revocarea suspendării executării pedepsei, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru noua infracțiune.
În baza art. 19 rap. la art. 397 C.pr.pen. admite în parte cererea formulată de părțile civile XX, XX și XX.
În baza art. 55 din Legea 136/1995 rep. cu referire la D.ICCJ din 15.02.2016, obligă asigurătorul SC XX SA, cu sediul în XX, str. XX, nr. X, et.X, jud. XX, la plata a 100.000 lei reprezentând daune materiale, 500.000 lei daune morale către partea civilă XX, câte 100.000 lei daune morale către fiecare din părțile civile minore XX și XX și la plata unei rente lunare în cuantum de câte 1000 lei lunar ptr. minorul XX - începând cu data producerii accidentului respectiv 12.10.2010 - și ptr. Minorul XX - de la data de 21.02.2011 - până la majoratul acestora sau noii dispoziții a instanței.
În baza art. 276 al.1 C.pr.pen. obligă inculpatul către partea civilă XX la plata a 2000 lei cheltuieli de judecată, conform chitanței nr. 49/13.12.2016, aflată la dosarul cauzei la fila 146.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. obligă pe inculpat la plata sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (în faza de urmărire penală - 2300 lei și în faza de judecată - 200 lei).
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 10.03.2017.
