Mărturia mincinoasă (art. 273 NCP). Jurisprudență Infracţiuni
| Comentarii |
|
Judecătoria VÂNJU MARE Hotărâre nr. 68 din data de 01.07.2015
Prin rechizitoriul nr.155/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, din data de 11.02.2015 și înregistrat pe rolul instanței la data de 17.02.2015, sub nr.362/332/2015, au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații F.E. și N.P., pentru săvârșirea infracțiuni de mărturie mincinoasă, faptă prev. și ped. de art. 273 alin.1 Cod penal.
În actul de sesizare s-a reținut, în esență că, la data de 01.07.2011, persoana vătămată R.N.prin plângerea penală formulată a solicitat efectuarea de cercetări penale față de numiții N.P.și F.E., pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, faptă prevăzută de art.260 C.pen. (f. 23-25), cauza fiind înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vînju Mare sub nr. 1051/P/2011 și preluată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți în vederea efectuării urmăririi penale, prin rezoluția nr.1594/11/6/2012 din 04.04.2012 a primului procuror.
Prin ordonanța nr. l55/P/2012 din 23.04.2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților N.P. și F.E., cercetați pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.260 C.pen. și aplicarea unor sancțiuni administrative cu motivarea că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni (f. 14).
Persoana vătămată R.N.a formulat plângere împotriva acestei soluții, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
In cauză, prin ordonanța nr.285/II/2/2014 din 25.03.2014 a primului procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, s-a admis plângerea formulată de numitul R.N., s-a infirmat ordonanța nr. 155/P/2012 din 23.04.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți și s-a dispus redeschiderea și reluarea urmăririi penale ( f. 12).
Judecătoria Vînju Mare prin încheierea din 24 aprilie 2014, pronunțată în dosarul nr.961/332/2014 a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, a constatat legalitatea și temeinicia ordonanței nr.285/II/2014 din 25.03.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți emisă în dosarul nr.l55/P/2012 și a confirmat redeschiderea urmăririi penale cu privire la infracțiunea prev. de art.260 C.pen. (f. 15).
Din actele de urmărire penală administrate în cauză, au rezultat următoarele :
Prin plângerea formulată, persoana vătămată R.N.a arătat că inculpații N.P. și F.E., având calitatea de martori în dosarul nr.l137/332/2011 al Judecătoriei Vînju Mare, fiind audiați la data de 11.05.2011 au făcut afirmații mincinoase și nu au spus tot ce știau instanței de judecată.
De asemenea, a precizat că dosarul a avut ca obiect acțiunea în constatarea intervenției uzucapiunii și dobândirea de către tatăl său a dreptului" de proprietate asupra gospodăriei personale situată în intravilanul comunei P, cvartalul 89, parcela 15.
In realitate, numitul R.S.(tatăl persoanei vătămate) a locuit de peste 40 de ani într-o altă gospodărie, însă instanța de judecată, după audierea inculpaților N.P. și F.E. a admis acțiunea și a constatat că reclamantul a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului compus din teren intravilan, în suprafață de 0,2237 ha situat în T.89, comuna P, județul Mehedinți, cu vecinătățile : N.- N.P., S.- Drum, E.-R.G., V.- Drum.
În cauză a fost audiat martorul Ț.V., care a declarat că în imobilul din litigiu, locuiește împreună cu familia persoana vătămată R.N. și nu R.S.care are o altă locuință separată și nu cunoaște motivul pentru care F.E. și N.P. au dat declarații mincinoase în fața instanței de judecată ( f.32- 33).
Aceleași aspecte au fost confirmate și de martorul R.G. (f.80-81).
Martorul Z.V., fiind audiat la data de 18.11.2014, a declarat că se învecinează cu locuința persoanei vătămate R.N., care de la vârsta de 7-8 ani a rămas împreună cu bunicii paterni, locuiește efectiv în acest imobil, iar tatăl său R.S.și-a construit o altă casă unde a domiciliat împreună cu celălalt fiu, R.I.(f.83- 84).
Inculpata F.E., în declarația dată în fața organelor de urmărire penală în data de 05.10.2011 a arătat că numitul R.N.locuiește de circa 40 de ani în locuința rămasă de la bunicul său, R.Ș.iar R.S.a plecat de la locuința tatălui său R.Ș.în urmă cu 40 de ani a plecat la o altă locuință, tot pe ulița respectivă.
Totodată a menționat că la Judecătoria Vînju Mare a fost transportată de R.I.fratele persoanei vătămate, care i-a spus și ce anume să declare, precizându-i vecinii locuinței.
Din declarația de martor din 11.05.2011 dată în dosarul nr.137/332/2011 al Judecătoriei Vînju Mare, rezultă că inculpata F.E., a făcut afirmații mincinoase, cu privire la persoana care locuiește efectiv în localitatea P, județul Mehedinți, tarlaua 89.
Declarațiile de martori ale inculpaților F.E. și N.P. au stat la baza sentinței civile nr 1125/11.05.2011 a Judecătoriei Vînju Mare, pronunțată în dosarul nr. 1137/337/2011, prin care a admis acțiunea civilă având ca obiect "acțiune în constatare", formulată de reclamantul R.Ș.S(tatăl persoanei vătămate).
Astfel, instanța de fond a reținut următoarele :"Din depozițiile martorilor F.E. și N.P., se reține faptul că reclamantul a locuit întotdeauna cu părinții în averea rămasă de la bunici.
Această avere constă într-o casă cu anexe, curte și grădini, iar suprafața de teren este destul de mare. A mai arătat că atât înainte de colectivizare cât și după, terenul a avut aceeași delimitare și aceeași îngrădire, având ca vecinătăți la V și S drum, M.-N.I.și la E. R.G. iar în decursul anilor nu a avut probleme cu vecinii cu privire la întinderea suprafeței îngrădite".
Inculpatul N.P. în declarația din 22.12.2011 a arătat că își menține declarația dată la Judecătoria Vînju Mare, însă în declarația din 23.01.2015 a menționat că nu este vecin cu R.S., el locuind în partea opusă a satului.
De asemenea a menționat că a declarat că în imobilul aparținând lui R.Ș., "după moartea acestuia și până în prezent" a locuit R.S.cu cei doi copii ai săi.
Susținerile inculpatului N.P. din fața organelor de audiere penală, sunt contrazise de declarația de martor dată la Judecătoria Vînju Mare, unde a arătat că este vecin cu reclamantul, în acest imobil a locuit tatăl reclamantului iar la moartea sa a rămas să locuiască reclamantul, se învecinează la N cu locuința reclamantului.
Suspectul R.I.(fratele persoanei vătămate) i-a transportat cu autoturismul proprietate personală pe inculpații F.E. și N.P., la Judecătoria Vînju Mare și le-a spus acestora ce anume să declare instanței de judecată, săvârșind infracțiunea de instigare la mărturie mincinoasă.
Fiind audiat, nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa declarând că " este posibil ca eu să fi spus cum se numesc vecinii locuinței cu pricina, deoarece acesta nu îi mai cunoștea după nume", aspecte contrazise de declarația inculpatei F.E..
Situația de fapt expusă mai sus reiese din coroborarea plângerii penale formulate de persoana vătămată R.N.la data de 01.07.2011, prin care se solicită efectuarea de cercetări penale față de, numiții F.E. și N.P., sub aspectul comiterii infracțiunii de mărturie mincinoasă, întrucât fiind audiați în calitate de martori la Judecătoria Vînju Mare au dat declarații mincinoase, declarații care au dus la pierderea dreptului de proprietate asupra imobilului în care locuiește împreună cu familia (f.23-25); cu declarația persoană vătămată R.N.(f.26-31); și cu declarațiile inculpaților F.E.(f.36-49) și ( 50-65); ale declarații martori R.G. (f.80-82), Z.V. (f.83-84), Ț.V. (f.32- 33) și declarațiile de martor ale inculpaților F.E. și N.P., date în dosarul nr. l137/332/2011 al Judecătoriei Vînju Mare în data de 11.05.2011 (f.41, 55): precum și sentința civilă nr.l125 din 11.05.2011 a Judecătoriei Vînju Mare, pronunțată în dosarul nr. l137/332/2011, definitivă și irevocabilă, prin care s-ai admis acțiunea civilă având ca obiect acțiune în constatare, formulată de reclamantul R.Ș.S, și a constatat dobândirea de uzucapiune a dreptului de proprietate asupra imobilului compus din teren intravilan în suprafață de 0,2237 ha, situat în tarlaua T.89, comuna P, județul Mehedinți, cu vecinătățile N.-N.P., E.- R.G., S și V. -drum. (f. 85-88), titlul de proprietate nr.48277 din 08.05.2002 emis pe numele R.Ș. (f.95); adresa nr.2422 din 03.05.2011 a Primăriei comunei P, emisă către Judecătoria Vînju Mare (f.96) și adresa nr.366 din 21.01.2015 a Primăriei comunei P, din care rezultă faptul că pentru suprafața de 0,2237 ha, situată în T.89, P.15, impozitul aferent a fost achitat de numitul R.N.din anul 2000 și până în prezent, depunând în acest sens și chitanțele aferente pentru perioada 2011 -2014 (f.97-102).
Totodată, rechizitoriul cuprinde datele referitoare la faptă, încadrarea juridică, la profilul moral și de personalitate ale inculpaților, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată și cheltuielile judiciare.
La data de 02.03.2015, prin serviciul registratură, inculpații F.E. și N.P. prin apărător au depus la dosarul cauzei o cerere de restituire a cauzei la parchet în vederea completării probatoriului, atașând la cerere mai multe înscrisuri, respectiv copie Registrul Agricol 1959-1960, titlul de proprietate nr. 48277/08.05.2002, rechizitoriu nr. 155/P/2012 din 11.02.2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, copiile unor cererii formulate de către numita R.A .privind legea fondului funciar și sentința civilă nr. 1125/11.05.2011 a Judecătoriei Vînju Mare pronunțată în dosarul nr. 1137/332/2011 având ca obiect " acțiune în constatare";, arătând, pe scurt că, este necesar să se stabilească cu certitudine că mărturia inculpaților a determinat decisiv decizia instanței în cauza civilă, completându-se, astfel probatoriul administrat.
Analizând cererea formulată de inculpați, judecătorul de cameră preliminară a reținut că aceasta nu vizează legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor ori a efectuării actelor de urmărire penală, susținerile inculpaților vizând temeinicia probelor administrate în faza de urmărire penală, în cauză nefiind incident niciunul din cazurile de restituire a cauzei la parchet prevăzute de art. 346 alin. 3 c.p.p., cererea formulată de inculpați fiind respinsă.
În raport cu cele mai sus menționate, în temeiul art. 346 alin. (2) C. proc. pen. instanța a constatat legalitatea rechizitoriului cu nr. 155/P/2012 emis la 11.02.2015 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, fiind respectate dispozițiile art. 328 C. proc. pen., a administrării probelor, precum și a efectuării actelor de urmărire penală.
Totodată, a dispus începerea judecății în cauza privind pe inculpații F.E. și N.P. trimiși în judecată în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de "mărturie mincinoasă";, prevăzută de art. 273 alin. 1 C.pen.
În cursul cercetării judecătorești inculpatul N.P., a declarat că fiind audiat ca martor în instanță a declarat că a fost vecin cu imobilul deținut de R.Ș., susținând că la acea dată în imobilul deținut de R.Ș.locuia R.N.nepotul acestuia și în prezent imobilul este locuit de acesta. Nu mai știe exact când s-a mutat R.S.din casa tatălui său era în timpul existenței CAP-ului, acesta construindu-și o altă casă pe aceeași linie, fiind de acord să presteze muncă neremunerată în folosul comunității.
Totodată inculpata F.E. a declarat că, a fost întrebată în instanță cine este stăpânul pleațului și ea a declarat că este R.Ș., nu știe cine locuiește în acea gospodărie ea având casa la 2 km distanță. A declarat că R.S.a locuit cu părinții săi, nu își amintește dacă a declarat că acesta s-a mutat ulterior într-o altă casă. La acel loc de casă a fost o singură dată.
Persoana vătămată R.N., a declarat că nu se constituie parte civilă în prezenta cauză, susținând că a formulat plângere împotriva inculpaților pentru mărturie mincinoasă, deoarece aceștia au declarat în cadrul unui proces fapte neadevărate cu privire la locuința tatălui său.
În cauză, au fost audiați și martorii Ț.V., R.G., Z.V..
La dosarul cauzei au fost depuse copii actualizate după cazierele judiciare ale inculpaților.
În fapt, la data de 01.07.2011, persoana vătămată R.N.prin plângerea penală formulată a solicitat efectuarea de cercetări penale față de numiții N.P.și F.E., pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, faptă prevăzută de art.260 C.pen. (f. 23-25), cauza fiind înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vînju Mare sub nr. 1051/P/2011 și preluată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți în vederea efectuării urmăririi penale, prin rezoluția nr.1594/11/6/2012 din 04.04.2012 a primului procuror.
Prin ordonanța nr.l55/P/2012 din 23.04.2012 Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților N.P. și F.E., cercetați pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.260 C.pen. și aplicarea unor sancțiuni administrative cu motivarea că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni (f. 14).
Persoana vătămată R.N.a formulat plângere împotriva acestei soluții, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
In cauză, prin ordonanța nr.285/II/2/2014 din 25.03.2014 a primului procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, s-a admis plângerea formulată de numitul R.N., s-a infirmat ordonanța nr.155/P/2012 din 23.04.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți și s-a dispus redeschiderea și reluarea urmăririi penale ( f. 12).
Judecătoria Vînju Mare prin încheierea din 24 aprilie 2014, pronunțată în dosarul nr.961/332/2014 a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, a constatat legalitatea și temeinicia ordonanței nr.285/II/2014 din 25.03.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți emisă în dosarul nr.155/P/2012 și a confirmat redeschiderea urmăririi penale cu privire la infracțiunea prev. de art.260 C.pen. (f. 15).
Din actele de urmărire penală și din cercetarea judecătorească efectuată în cauză , au rezultat următoarele :
Inculpații N.P. și F.E. au fost audiați în calitate de martori în dosarul nr.1137/332/2011 al Judecătoriei Vînju Mare, la data de 11.05.2011. Acest dosar a avut ca obiect acțiunea în constatarea intervenției uzucapiunii și dobândirea de către R.S.a dreptului de proprietate asupra gospodăriei situate în intravilanul comunei P, cvartalul 89, parcela 15.
Inculpatul N.P. a declarat că în gospodăria în litigiu a locuit tatăl lui R.S., iar la moartea acestuia a rămas să locuiască RS.
Inculpata F.E. a declarat că R.S.a locuit dintotdeauna cu părinții săi în averea moștenită de la bunicii acestuia.
In realitate, numitul R.S.(tatăl persoanei vătămate) a locuit de peste 40 de ani într-o altă gospodărie, însă instanța de judecată, după audierea inculpaților N.P. și F.E. a admis acțiunea și a constatat că reclamantul a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului compus din teren intravilan, în suprafață de 0,2237 ha situat în T.89, comuna P, județul Mehedinți, cu vecinătățile : N.- N.P., S.- Drum, E.-R.G., V.- Drum.
În cauză a fost audiat martorul Ț.V., care a declarat că în imobilul din litigiu, locuiește împreună cu familia persoana vătămată R.N. și nu R.S.care are o altă locuință separată. A mai arătat că inculpații cunoșteau această situație de fapt ( f.58).
Aceleași aspecte au fost confirmate și de martorul R.G. (f.60).
Martorul Z.V. a declarat R.S.s-a mutat din casa tatălui său înainte de colectivizare, iar R.N.locuiețte în gospodăria rămasă de la bunicul său de 25-30 ani arătând că inculpații cunoșteau această situație de fapt, F.E. fiind și rudă îndepărtată cu R.S..
Declarațiile de martori ale inculpaților F.E. și N.P. au stat la baza sentinței civile nr.1125/11.05.2011 a Judecătoriei Vînju Mare, pronunțată în dosarul nr.1137/337/2011, care a admis acțiunea civilă având ca obiect "acțiune în constatare", formulată de reclamantul R.Ș.S(tatăl persoanei vătămate).
Astfel, instanța de fond a reținut următoarele :"Din depozițiile martorilor F.E. și N.P., se reține faptul că reclamantul a locuit întotdeauna cu părinții în averea rămasă de la bunici.
Această avere constă într-o casă cu anexe, curte și grădini, iar suprafața de teren este destul de mare. A mai arătat că atât înainte de colectivizare cât și după, terenul a avut aceeași delimitare și aceeași îngrădire, având ca vecinătăți la V și S drum, M.-N.I.și la E. R.G. iar în decursul anilor nu a avut probleme cu vecinii cu privire la întinderea suprafeței îngrădite".
Cu privire la legea penală mai favorabilă, instanța reține că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpaților este Noul cod penal, deoarece pedeapsa aplicabilă infracțiunii prev. de art. 273 alin.1 este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă, în comparație cu pedeapsa aplicabilă pentru infracțiunea prev. de art. 260 alin.1 C.p. de la 1969, de la 1 an la 5 ani.
În drept, fapta inculpaților F.E. și N.P., care în data de 11.05.2011 fiind audiați în calitate de martori în dosarul nr.l137/332/2011 al Judecătoriei Vînju Mare, au făcut afirmații mincinoase cu privire la locuința și terenul aferent în suprafață de 0,2237 ha, situat în intravilanul comunei P, cvartalul 89, cu vecinii : N.-N.I., E.- R.G., S. și V. -drum., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă faptă prev. și ped. de art.273 alin.1 C.pen.
În ceea ce privește latura obiectivă, instanța reține că probele administrate în cauză evidențiază realizarea elementului material specific infracțiunii, constând în susținerea unor afirmații mincinoase, într-o cauză în care au fost audiați ca martori.
Sub aspectul laturii subiective, inculpații au acționat cu forma de vinovăție prevăzută de art. 16 alin. 3 lit.a din Codul penal , respectiv intenție directă, deoarece din modul concret de realizare a faptei reținute, rezultă că inculpații au prevăzut rezultatul faptelor lor și au urmărit producerea lui prin săvârșirea acesteia.
Având în vedere cele expuse și luând în considerare dispozițiile art. 53 din Codul penal, instanța va proceda la stabilirea pedepsei pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpaților, cu observarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 74 din Codul penal, respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
De asemenea, având în vedere că pentru această infracțiune reținută în sarcina inculpaților legea prevede pedepse alternative, instanța va ține seama de criteriile anterior menționate și pentru alegerea uneia dintre acestea.
Astfel, în ceea ce privește săvârșirea de către inculpați a infracțiunii de mărturie mincinoasă, în data de 11.05.2011, faptă prevăzută și sancționată de dispozițiile art. 273 alin.1 din Codul penal cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, instanța se va orienta către aplicarea pedepsei amenzii și nu a pedepsei închisorii, prin raportare la principiul proporționalității pedepsei cu natura și gradul de pericol al faptei săvârșite.
Instanța stabilind că va aplica inculpaților pedeapsa amenzii penale, urmează să stabilească numărul zilelor amendă potrivit criteriilor de individualizare prevăzute de art. 74 din Codul penal, respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, dar și prin raportare la limitele speciale ale zilelor amendă prevăzute de art. 61 alin. 4 din Codul penal.
Astfel, văzând că inculpații au săvârșit o infracțiune ce se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, prin raportare la limitele speciale ale zilelor amendă prevăzute de art. 61 alin. 4 din Codul penal, constată că pentru infracțiunea dedusă judecății se pot stabili între 180 și 300 de zile amendă, în acord cu dispozițiile art. 61 alin.4 litera c din Codul penal.
În aceste condiții, prin raportare la fapta săvârșită, reținând în favoarea inculpaților că aceștia au recunoscut parțial și regretat fapta săvârșită, că nu au antecedente penale instanța va dispune condamnarea inculpaților la un numărul minim de zile amendă prevăzut de lege, respectiv la un număr de 180 de zile amendă.
Referitor la cuantumul unei zile amendă, instanța are în vedere că suma corespunzătoare unei zile amendă este cuprinsă între 10 lei și 500 de lei, dar și faptul că acest cuantum se stabilește ținând seama de situația materială a condamnatului și de obligațiile legale ale acestuia.
În consecință, instanța va stabili cuantumul unei zile amendă la suma minimă prevăzută de lege, respectiv suma de 10 lei.
Având în vedere cele stabilite anterior, respectiv condamnarea inculpaților la un număr de 180 de zile amendă, cuantumul unei zile fiind stabilit la suma de 10 lei, instanța va dispune condamnarea inculpaților la plata sumei de 1800 de lei amendă penală.
În baza art. 63 C.p. instanța va atrage atenția condamnaților că dacă, cu rea-credință, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.
În temeiul art. 274 alin.1 C.p.p. inculpații vor fi obligați la plata sumei de 402,6 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 202,6 lei pentru faza de urmărire penală și 200 de lei pentru faza de judecată.
În temeiul art.396 alin.1 și 2 C.p.p. rap. la art. 273 alin.1 C.p. condamnă pe inculpata F.E., la pedeapsa de 1800 de lei amendă penală, reprezentând 180 de zile amendă înmulțit cu 10 lei pentru fiecare zi de amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, faptă prevăzută și sancționată de dispozițiile art. 273 alin. 1 C.p.
În baza art. 63 C.p. atrage atenția inculpatei că dacă, cu rea-credință, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile de închisoare.
În temeiul art.396 alin.1 și 2 C.p.p. rap. la art. 273 alin.1 C.p. condamnă pe inculpatul N.P., , la pedeapsa de 1800 de lei amendă penală, reprezentând 180 de zile amendă înmulțit cu 10 lei pentru fiecare zi de amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, faptă prevăzută și sancționată de dispozițiile art. 273 alin. 1C.p.
În baza art. 63 C.p. atrage atenția inculpatului că dacă, cu rea-credință, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile de închisoare.
În temeiul art. 274 alin.1 C.p.p. obligă inculpații la plata sumei de 402,6 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 202,6 lei pentru faza de urmărire penală și 200 de lei pentru faza de judecată.
