Măsuri reparatorii prin echivalent. Jurisprudență Despăgubiri, penalităţi; Proprietate privată
| Comentarii |
|
Tribunalul BUCUREŞTI Hotărâre nr. **** din data de 11.01.2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA A III-A CIVILĂ
DOSAR NR……………
SENTINȚA CIVILĂ NR. …
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN ……….
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: …………….
GREFIER: ……………..
Pe rol soluționarea cererii formulată de reclamanții …………….a, în contradictoriu cu pârâta ………………………………………, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns reclamanții …………………, prin avocat, lipsind pârâta ………………………………….
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, tribunalul acordă cuvântul asupra probelor.
Reclamanții, prin avocat, solicită proba cu actele de la dosar.
Tribunalul constată că reclamanții nu mai au alte probe de formulat în afară de înscrisurile depuse la dosar. Încuviințează această probă cu înscrisurile deja depuse.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de soluționat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Reclamanții, prin avocat, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, să se dispună obligarea pârâta să procedeze în conformitate cu art.16 și 21 din Legea nr.165/2013, reținând faptul că sunt două hotărâri judecătorești prin care s-a certificat irevocabil de instanțele judecătorești calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la despăgubiri pentru imobilul apartament cu două camere situat în ……………………u, încă din 2007. S-a transmis de către Municipiul București dosarul administrativ cu toate aceste hotărâri din 2012 și de la acel moment și până în prezent nu s-a procedat în nici un fel de către această comisie. S-a invocat excepția prematurității. Reclamanții au făcut trimitere, prin răspunsul la întâmpinare, la decizia Curții Constituționale, iar instanța a respins această excepție considerând că acțiunea este întemeiată și legitimă, motiv pentru care, solicită admiterea cererii, dispunând obligarea pârâtei ca în cel mult 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii să procedeze la evaluarea imobilului, stabilirea punctelor și emiterea deciziei de despăgubire, fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra procesului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III - a Civilă, sub nr. ………………. reclamanții ………………………….a au chemat în judecată pe parata …………………………………………R pentru obligarea acesteia ca in termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive si irevocabile a hotărârii sa emită decizia de compensare pentru imobilul situat in …………………………………………………. 2, compus din trei camere si dependințe, împreuna cu cota indiviza de 0,88% din părțile si dependințele comune, cu evaluarea acestuia prin aplicarea grilei notariale si stabilirea punctelor la care au dreptul cu titlu de despăgubire,precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanții au arătat că la data de …………., in temeiul Legii nr. 10/2001, au formulat prin executor judecător, notificarea nr. ……….. prin care au solicitat restituirea in natura sau prin echivalent a imobilului situat in ……………………………………… 2 compus din trei camere si dependințe împreună cu cota indiviza de 0,88% din dependințele comune formându-se dosarul administrativ nr. …………...
Prin Dispoziția nr. ……………….. Primarul General al Municipiului București a respins notificarea cu motivarea ca preluarea imobilului nu s-a făcut in mod abuziv si ca nu aveau dreptul nici la restituirea in natura, nici la despăgubiri.
Arată reclamanții că au contestat aceasta dispoziție si Tribunalul București Secția a IV-a Civila, prin sentința civila nr. …………., pronunțata in dosarul nr. 10203/3/2005, a anulat Dispoziția nr. 3888/2005 si a obligat pe Primarul General al Municipiului București sa emită o noua decizie prin care sa propună masuri reparatorii prin echivalent, constând in despăgubiri acordate in condițiile legii speciale. Sentința civila nr. …………….2007 a rămas definitiva si irevocabila prin Decizia nr. …………. pronunțata in dos. nr. ……………. de Înalta Curte de Casație si Justiție Secția Civila si de Proprietate Intelectuala.
Prin Decizia nr. XX din 19.03.2007 Înalta Curte de Casație si Justiție a stabilit, printre altele, ca in cererile de chemare in judecata prin care petiționarii reclama lipsa răspunsului din partea entităților juridice la notificările formulate in temeiul Legii nr. 10/2001, instanțele sunt abilitate legal sa soluționeze pe fond notificările dispunând fie restituirea imobilelor preluate abuziv in situațiile in care se constata ca exista posibilitatea restituirii in natura a acestora, fie stabilirea dreptului la despăgubiri in condițiile legii speciale acolo unde restituirea in natura a imobilelor nu mai este posibila.
Soluțiile instanțelor pronunțate in aceste cauze nu reprezintă nicidecum o simpla rezolvare a cererii in constatarea existentei dreptului ,ci soluționează in fond notificarea , nemaifiind necesara obligarea la emiterea vreunei dispoziții din partea autorității administrative , care nu ar face altceva decât sa dubleze aceste hotărâri.
Cu toate aceste reglementari apărute ulterior soluției, Primarul General a emis dispoziția nr. ………. (după doi ani de la rămânerea definitiva si irevocabila a sentinței nr. …………..) prin care a propus acordarea de masuri reparatorii prin echivalent pentru imobil, constând in diferența dintre suma încasata si valoarea de piața a acestuia.
Arată reclamanții că în termen legal au formulat contestație împotriva acestei dispoziții prin care au solicitat modificarea art. …. cu motivarea ca a fost emisa in contradicție cu dispozitivul sentinței nr. …….. deoarece instanța a constatat ca nu s-a făcut dovada de către parat ca pentru apartamentul in cauza au fost plătite si încasate, de către reclamanți, despăgubiri.
Prin sentința civila nr. ………….2 pronunțata de Tribunalul București Secția a V-a Civila in dosarul nr. ……….. s-a hotărât definitiv si irevocabil modificarea art. 2 din Dispoziția nr. ……………., in sensul solicitat.
Urmare discuțiilor avute cu Primăria Municipiului București in luna iulie 2013 au fost informați ca dosarul administrativ nr. ………… a fost înaintat la Comisie pentru soluționare in conformitate cu normele speciale, fiind format dosarul nr. ………………...
La data de ……….. cu ……………. au expediat paratei adresa nr. …. prin care au solicitat soluționarea dos. adm. nr. ………. in sensul emiterii deciziei care sa cuprindă punctele ce reprezintă valoarea despăgubirilor la care au dreptul pentru apartamentul in cauza in conformitate cu dispoz. art. 21 din Legea nr. 165/2013 cu precizarea ca termenele reglementate de lege nu sunt incidente in cauza fata de faptul ca exista o hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila pronunțata in cauza încă din anul 2012 prin care s-a stabilit ca sunt persoane îndreptățite la despăgubiri pentru imobil.
Parata le-a comunicat prin adresa nr. ……………….. ca soluționarea dosarelor se realizează cu respectarea principiului ordinii de înregistrare la Secretariatul Comisiei si ca legiuitorul a prevăzut un termen de soluționare de 60 luni de la data intrării in vigoare a Legii nr. 165/2013.
Reținanad faptul ca exista o hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila încă din anul 2012, prin care li s-a recunoscut dreptul la despăgubiri pentru imobil și cele stabilite prin Decizia nr. 269/7 mai 2014 de Curtea Constituționala si obligatorii conform normelor constituționale, termenul de 60 de luni prevăzut de art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 in care Comisia Naționala ar trebui sa soluționeze dosarele transmise de entitățile investite de lege in vederea acordării de masuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite in natura nu se aplica nici titularilor dreptului la despăgubire recunoscuți de instanțele judecătorești in urma soluționării acțiunilor îndreptate împotriva refuzului entităților deținătoare de a se pronunța asupra cererilor de revendicare.
…………………………………………. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată cu privire la emiterea deciziei de acordare a despăgubirilor, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Se arată ,cu titlu prealabil, că ………………………………………………………………r sunt două instituții diferite, atribuțiile ce revin fiecăreia dintre acestea fiind reglementate prin acte normative distincte.
Astfel, HG. nr. 572/2013 care a abrogat H.G. nr. 361/2005 cu privire la aplicarea Legii nr.10/2001, reglementează atribuțiile ce revin Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, fără ca acestea să includă competențe în privința verificării dosarelor, transmiterii acestora la evaluator și a emiterii deciziei conținând titlul de despăgubire pentru imobilele notificate.
În exercitarea atribuțiilor ce-i revin în procesul de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor imposibil de restituit în natură, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, asigură organizarea și funcționarea Secretariatului Comisiei Naționale pentru Compensarea.
Anterior datei de 20.05.2013, activitățile de verificare a dosarelor, de evaluare a imobilelor și emitere a deciziei conținând titlul de despăgubire erau îndeplinite de ……………………………………………….
In conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 9 din Legea nr. 165/2013, "în cazul validării deciziei entității învestite de lege Comisia Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv."
Pe de altă parte, conform art. 31 și art. 41 din lege, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților emite titlurile de plată în condițiile stabilite de Legea nr. 165/2013.
Prin urmare, în cadrul procedurii administrative reglementată de Legea nr. 165/2013 privind acordarea despăgubiri/or pentru imobilele preluate în mod abuziv, ………………………… nu este învestită cu emiterea deciziei de compensare, acesta fiind atributul exclusiv al ……………………………., ca și entitate distinctă.
Referitor la excepția prematurității cererii de chemare în judecată arată că urmare a publicării Legii nr. 165/2013, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4 conform căruia dispozițiile legii se aplică cererilor formulate si depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii pilot din 12 octombrie 2010 pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României la data intrării în vigoare a legii.
Așadar, potrivit acestui text de lege, procedura de soluționare a dosarului de despăgubire al reclamanților se va realiza conform prevederilor Legii nr. 165/2013.
Prin noua lege a fost înființată Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor care a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Conform art. 17 alin.1 lit. a - b din lege, noua comisie validează/invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.
În privința termenului în care Comisia Națională are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, face precizarea că art. 34 alin. (1) stabilește un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi. Potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (2), persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței de judecată în termen de 6 luni de la expirarea termenului prevăzut de lege pentru soluționarea cererii sale.
Din analiza coroborată a celor doua texte de lege legiuitorul a stabilit, pe de o parte, un termen prohibitiv și absolut de 60 de luni, care împiedică formularea cererii înainte de împlinirea lui, iar, pe de altă parte, un termen imperativ (peremptoriu) și absolut de 6 luni a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai formula cererea de chemare în judecată.
Prin urmare, dispozițiile legale enunțate, condiționează exercițiul dreptului la acțiune sub aspect suspensiv, în sensul că reclamantul se poate adresa instanței, doar după expirarea termenului de 60 de luni, pe care îl are Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor pentru a emite decizia de compensare prin puncte.
Aceeași opinie este susținută și de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 269/2014, potrivit căreia prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist in România sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. 1 din aceeași lege, nu se aplică si cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării in vigoare a legii.
Astfel, termenul cu caracter suspensiv de 60 de luni, reglementat de art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 se aplică doar cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, înregistrate pe rolul instanțelor, ulterior intrării în vigoare a legii (20.05.2013), cum este și prezenta speță.
A subliniat că cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții ………………………………….. a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, la data 01.04.2015.
În Monitorul Oficial nr. 272 din 22 aprilie 2015 a fost publicata Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5 din 16 martie 2015 prin care au fost luate în examinare sesizările formulate privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod, abuziv în perioada 6 martie 1945—22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 1.528 din Codul civil, în corelare cu dispozițiile art. 4, art. 33 alin. (1), art. 34 și art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare.
Hotărârea este obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
ÎCCJ a reținut că, pentru ipoteza acțiunilor introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, "partea trebuie să respecte toate condițiile de formă, printre care și cea referitoare la respectarea procedurii prealabile."
Fiind vorba de o condiție specială referitoare la exercițiul dreptului la acțiune, "în absența îndeplinirii ei, instanța se află în situația unui fine de neprimire având drept consecință imposibilitatea analizării fondului pretențiilor și deci, respingerea acțiunii. Partea trebuie să se supună, așadar, condițiilor de formă ale cererii de chemare în judecată prevăzute de legea în vigoare la momentul sesizării instanței, printre care se numără și respectarea unei proceduri prealabile."
Față de caracterul obligatoriu al procedurii prealabile, " partea nu se poate adresa instanței înaintea împlinirii termenelor defipte de lege, întrucât nu are un drept actual, pretenției formulate în aceste condiții opunându-se prematuritatea, ca impediment care nu permite cercetarea fondului pretenției."
Legiuitorul a reglementat expres, prin dispozițiile art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, pentru situația în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și art. 34 din aceeași lege, posibilitatea persoanei care se consideră îndreptățită de a se adresa instanței judecătorești în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.
Sesizarea instanței înaintea împlinirii acestor termene, instituite tocmai în ideea garantării unei celerități a procedurii, are caracter prematur.
În concluzie, acțiunii adresate instanței de judecată, înainte de împlinirea termenelor prevăzute de art. 33 din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la soluționarea pe fond a notificării adresate entității deținătoare, i se opune excepția de prematuritate, partea neprevalându-se de un drept actual față de neexpirarea termenelor din procedura prealabilă.
De asemenea, același impediment al prematurității se opune analizei fondului cererii, constând în obligarea entității deținătoare ca la împlinirea termenelor prevăzute de legea specială, aceasta să emită dispoziție/decizie de soluționare a notificării, întrucât partea nu are dreptul născut la momentul învestirii instanței, iar funcția jurisdicțională a instanței constă în a da dezlegare unor raporturi litigioase concrete, iar nu unora ipotetice .
ÎCCJ a admis sesizările formulate de Curtea de Apel București — Secția a IV-a civilă în Dosarul nr. ……………. și Curtea de Apel București — Secția a III - a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. ………………. privind pronunțarea unei hotărâri prealabile, și a stabilit că este prematură cererea de chemare în judecată privind soluționarea pe fond a notificării nerezolvate de către entitatea deținătoare, cerere introdusă după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, dar anterior împlinirii termenelor din procedura prealabilă reglementate de acest act normativ.
Este prematură cererea persoanei îndreptățite adresată instanței ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, dar anterior împlinirii termenelor reglementate de art. 33 din acest act normativ de obligare a unității deținătoare să soluționeze notificarea la împlinirea termenelor respective.
În ce privește necesitatea respectării termenelor și condițiilor prevăzute de Legea nr. 165/2013 la soluționarea dosarelor de despăgubire, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat recent, în sensul că :"Analizând garanțiile oferite de noua legislație (dispoziții de procedură clare și previzibile, însoțite de termene imperative și de un control jurisdicțional efectiv), CEDO a concluzionat că aceasta oferă în principiu un cadru efectiv și accesibil, de natură să garanteze respectarea dreptului de proprietate în materia restituirii proprietăților într-o serie largă de situații.
Curtea a estimat că sistemul de eșalonare a despăgubirilor instituit de noua lege se încadrează în marja largă de apreciere de care se bucură statele în alegerea soluțiilor economice, mai ales atunci când acestea trebuie să păstreze echilibrul bugetar între venituri și cheltuieli.
Cât privește termenele instituite, chiar dacă a constatat că ele pot conduce la finalizarea procesului de restituire peste un număr mare de ani, CEDO a considerat că această situație excepțională este inerentă, având în vedere complexitatea factuală și juridică ce privește chestiunea restituirii bunurilor naționalizate."
De asemenea, referitor la pretenția reclamanților de soluționare a dosarului de despăgubire nr. …….... la nivelul Secretariatului Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, până în prezent , au fost înregistrate 58.302 dosare transmise din teritoriu ce conțin dispoziții emise în temeiul Legii nr. 10/2001.
Prin Decizia nr. 425 din 30 august 2005 emisă de către Guvernul României, a fost adoptat Regulamentul privind organizarea și funcționarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Prin Hotărârea Guvernului nr. 1095/2005 au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Astfel, în normele de aplicare ale art. 17 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 se stipulează faptul că ordinea în care vor fi soluționate dosarele va fi stabilită prin decizie a Comisiei Centrale. Prin urmare, în vederea acordării unor despăgubiri juste și echitabile în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională, în vederea atingerii acestui scop, legiuitorul - prin normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 - a atribuit Comisiei Centrale o marjă de apreciere a ordinii de soluționare a dosarelor privind acordarea despăgubirilor.
În acest context, potrivit prevederilor pct. 17.1. din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1095/2005, ordinea în care vor fi soluționate dosarele va fi stabilită prin decizie a Comisiei Centrale. Decizia va fi afișată la sediul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, prin grija Secretariatului Comisiei Centrale.
În aplicarea acestor prevederi, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor prin Decizia nr. 10299 din 14.11.2012, stabilea ordinea de soluționare a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale.
Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor si-a însușit Decizia nr. 10299 din 14.11.2012 a CCSD în ședința acesteia din data de 14.11.2013.
În cuprinsul art. 2 din decizia amintită, sunt prevăzute principiile care trebuie avute în vedere în soluționarea dosarelor.
Astfel, în cuprinsul art. 2 al deciziei mai sus menționate sunt enumerate punctual tipurile de dosare existente în cadrul Secretariatului Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, fostă CCSD, precum și modalitatea de soluționare a acestora .
Chiar dacă Decizia nr. 10299 din 14.11.2012 emisă de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și însușită de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, face referire la procedura de evaluare așa cum a fost stabilită de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, dosarele de despăgubire vor fi soluționate conform noii proceduri prevăzute de Legea nr. 165/2013, modificată, cu completări prin Legea nr. 368/2013.
Dosarul de despăgubire al reclamanților face parte din categoria dosarelor menționate la pct.2.8 din Decizia nr. …………..9. adoptată de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, "dosar în așteptare".
Prin urmare, obligarea la soluționarea acestui dosar de despăgubire înaintea celorlalte dosare, deci cu încălcarea ordinii de înregistrare ar însemna o discriminare pozitivă și nu ar conduce decât la încălcarea unui principiu prevăzut la art. 16 din Constituția României, respectiv încălcarea egalității de șanse și tratament.
Cu privire la obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata, a solicitat respingerea acestora, in considerarea celor menționate in cuprinsul prezentei întâmpinări.
Reclamanții …………………….. au formulat răspuns la întâmpinare .
Asa cum a arătat in cererea de chemare in judecata ,Sentința civila nr. ……………. a rămas definitiva si irevocabila prin Decizia nr. …………… pronunțata in dos. Nr. ……….. de Înalta Curte de Casație si Justiție Secția Civila si de Proprietate Intelectuala.
Prin aceasta hotărâre s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat ca sunt persoane îndreptățite la masuri reparatorii prin echivalent potrivit legii nr. 10/2001.
Prin Decizia nr. XX din 19.03.2007 Înalta Curte de Casație si Justiție a stabilit, printre altele, ca in cererile de chemare in judecata prin care petiționarii reclama lipsa răspunsului din partea entităților juridice Ia notificările formulate in temeiul Legii nr. 10/2001, instanțele sunt abilitate legal sa soluționeze pe fond notificările.
Obiectul cererii de chemare in judecata nu ii reprezintă contestarea vreunei decizii emise de entitatea investita de lege pentru a fi incidente dispoz. art. 35 din legea 165/2013, temeiul cererii de chemare in judecata fiind Legea nr. 554/2004 ce reglementează contenciosul administrativ,astfel că din punct de vedere funcțional cererea este de competenta Tribunalului București Secția a II a contencios administrativ si fiscal.
Arată reclamanții cu privire la excepția prematurității că termenele reglementate de Legea nr. 165/2013, fata de faptul ca soluționarea notificării s-a realizat pe fond de instanțele judecătorești prin hotărâri definitive si irevocabile prin care s-a stabilit ca sunt persoane îndreptățite la masuri reparatorii constând in despăgubiri acordate in condițiile legii speciale si nu de entitatea investita de lege, nu sunt incidente in cauza.
Conform art. 17 lit. a si b din lege , parata validează sau invalidează, in tot sau in parte, deciziile emise de entitățile investite de lege, care conțin propunerea de acordare a masurilor reparatorii, ori in speța nu exista nici o decizie emisa ,ci HOTĂRÂRI JUDECĂTOREȘTI IREVOCABILE pe care parata nu le poate cenzura in niciun fel, ci pur si simplu trebuie sa îndeplinească dispozițiile acestora si sa procedeze in conformitate cu dispoz. art. 21 pct. 6 si 7 din lege.
Termenele reglementate de art. 33 din lege se refera exclusiv
la entitățile investite de lege cu obligația de a soluționa cererile formulate in temeiul Legii nr. 10/2001 prin emiterea deciziei de admitere sau respingere a acestora si nu la instanțele judecătorești care au soluționat pe fond cererea reclamanților prin hotărâri irevocabile.
Dispoz. art. 35 din lege nu sunt incidente in cauza, reclamanții nu contesta o decizie emisa de vreo entitate, ci ,dimpotrivă, au solicitat obligarea paratei de a proceda la evaluarea imobilului prin aplicarea grilei notariale si emiterea deciziei care sa cuprindă punctele la care aveau dreptul cu titlu de despăgubire pentru imobilul preluat abuziv de stat situat in …………………… …………………………………………..;
Potrivit celor stabilite prin Decizia nr. 269/7 mai 2014 de Curtea Constituționala, si obligatorii conform normelor constituționale, termenul de 60 de luni prevăzut de art. 34 alin. 1 din legea nr. 165/2013 in care Comisia Naționala ar trebui sa soluționeze dosarele transmise de entitățile investite de lege in vederea acordării de masuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite in natura , nu se aplica nici titularilor dreptului la despăgubire recunoscuți de instanțele judecătorești in urma soluționării acțiunilor îndreptate
împotriva refuzului entităților deținătoare de a se pronunța asupra cererilor de revendicare.
Apărările paratei referitoare la cele statuate de Înalta Curte de Casație si Justiție prin Decizia nr. 5/16.03.2015 nu au nici o legătura cu prezenta cauza.
Dispoz. art. 33 din Legea 165/2013 reglementează, in cadrul unei proceduri prealabile , termenele in care entitățile investite de lege au obligația sa soluționeze notificările formulate in temeiul Legii nr. 10/2001 si sa emită deciziile de admitere sau respingere a acestora , ori, in cauza, exista hotărâri judecătorești irevocabile de soluționare pe fond a notificării prin care s-a stabilit calitatea de persoane îndreptățite la despăgubiri , deci este vorba de un drept actual legitimat de instanțe.
O procedura prealabila introducerii prezentei cereri de chemare in judecata au îndeplinit-o conform dispozițiilor Legii nr. 554/2004, dovezile in acest sens au fost atașate cererii.
Fata de cele stabilite de Curtea Constituționala prin deciziile pronunțate, cu referire speciala la Decizia nr. 269/2014 , prin care s-a hotărât ca in situația in care instanțele judecătorești au stabilit prin hotărâri judecătorești acordarea de despăgubiri in condițiile legii speciale, Comisia Naționala pentru Compensarea Imobilelor nu se poate prevala de termenele instituite de Legea nr. 165/2013 privind emiterea deciziei de compensare.
Prin încheierea din data de 5.10.2015 Tribunalul s-a pronunțat în ceea ce privește excepția necompetenței secției civile în soluționarea cererii în sensul că a constatat că este competentă și a respins ca neîntemeiată excepția prematurității cererii de chemare în judecată.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului tribunalul constată,în fapt și în drept,următoarele:
Prin sentința civilă nr……………. pronunțată de Tribunalul București secția a IV-a civilă irevocabilă prin decizia civilă nr…………….. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost obligat Municipiul București prin Primar General să emită decizie prin care să propună măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale pentru imobilul situat în …………………………. pentru ……………………..
Prin sentința civilă nr…………… pronunțată de Tribunalul București secția a V-a civilă s-a admis contestația formulată de reclamanți împotriva dispoziției nr. ………………….. emisă de Primarul General al Municipiului București , s-a modificat art. 2 al dispoziției în sensul că se propun măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale pentru imobil reținându-se că nu au fost achitate nici un fel de despăgubiri la preluarea de către stat a imobilului.
La data de 20.05.2013 a intrat în vigoare Legea nr.165/2013 prin care este reglementată noua procedura de stabilire și plată a măsurilor reparatorii pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Ca urmare a cererii formulate de reclamanți și adresată Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor s-a comunicat acestora că dosarul va urma procedura de analiză conform Deciziei nr. ……………………. a fost Comisii Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor conform căreia dosarele sunt soluționate conform ordinii de înregistrare la Secretariatul Comisiei și cu respectarea termenului de 60 luni prevăzut de lege.
Potrivit art. 34 alin si 2 din Legea nr.165/2013 dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni. Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.
Potrivit art. 17 alin 1 lit. a și b din Legea nr.165/2013 prevede că în vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare Comisia Națională, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru și care validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii și dispune emiterea deciziilor de compensare a imobilelor.
Prin Decizia nr. 269/2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la art. 7 alin. (1), art. 11 alin. (1) și (2), art. 16, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (6) și (8), art. 31 alin. (5), art. 34 alin. (1), art. 35 alin. (2) și art. 50 lit. b) teza întâi din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.
În considerentele deciziei Curtea Constituțională a statuat că prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014 a aceleași Curți, referindu-se la noile termene în care, potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, a constatat că dispozițiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care aceste termene nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.
Curtea Constituțională a menționat în decizie că termenul de 60 de luni, prevăzut de art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, în care Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor ar trebui să soluționeze dosarele transmise de entitățile învestite de lege în vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, nu se aplică nici titularilor dreptului la despăgubire recunoscuți de instanțele de judecată în urma soluționării acțiunilor îndreptate împotriva refuzului entităților deținătoare de a se pronunța asupra cererilor de revendicare formulate. Prin prisma interpretării constatate ca fiind constituționale prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, acțiunilor introduse de aceștia împotriva refuzului unității deținătoare de a răspunde la notificare li se vor aplica prevederile art. 33 în interpretarea dată de Curtea Constituțională, astfel că acestea nu vor fi respinse ca "prematur introduse" ca urmare a stabilirii unor noi termene pentru entitatea deținătoare.
Dimpotrivă, concluzionează Curtea constituțională, instanțele vor soluționa pe fond aceste acțiuni, pronunțând, în cazul admiterii acestora, hotărâri prin care vor dispune fie restituirea în natură, fie acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale - în prezent, Legea nr. 165/2013. În această ultimă ipoteză, instanțele de judecată vor obliga Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor să emită o decizie de compensare în puncte a valorii imobilului ce nu mai poate fi restituit în natură.
Tribunalul,văzând prevederile legale ce menționează atribuțiile Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor ,respectiv art.17 alin 1 lit. a și b din Legea nr.165/2013 ,coroborate cu dispozițiile art.34 alin 2 din aceeași lege interpretate în sensul menționat de Curtea Constituțională în Decizia nr. 269/2014,constată că cererea reclamanților este întemeiată întrucât a fost pronunțată o hotărâre judecătorească privind soluționarea pe fond a notificării.
În consecință,tribunalul va admite cererea și va obliga pârâta să emită decizie de compensare pentru imobilul situat în ……………… în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri în conformitate cu dispozițiile Legii nr.165/2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanții …………………………. , în contradictoriu cu parata ……………………. cu sediul in ……………… .
Obligă pârâta să emită decizie de compensare pentru imobilul situat în ................................................... în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri în conformitate cu dispozițiile Legii nr.165/2013.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul se va depune la Tribunalul București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11.01.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
…………………… …………………..
