Motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărârii. Hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal

În cazul în care motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărârii iar instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, fără a face aplicarea art. 334 C.proc.pen., se impune casarea sentinţei recurate şi trimiterea spre rejudecare la instanţa a cărei hotărâre a fost casată.

Secţia penală şi pentru cauze cu minori, Decizia nr. 2069 din 14 decembrie 2011

Prin sentința penală nr. 211/19.09.2011 pronunțată de Judecătoria Tg. Bujor s-a dispus, în temeiul art. 192 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C.proc.pen. condamnarea inculpatului V.I. la pedeapsa închisorii de 1 an, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu (parte vătămată S.C.).

în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C.proc.pen. a condamnat pe inculpatul V.I., la pedeapsa închisorii de 1 an, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu (parte vătămată G.C.).

în temeiul dispozițiilor art. 217 alin. (1) C.pen. cu aplicarea dispozițiilor art. 3201 C.proc.pen. a condamnat pe inculpatul V.I., la pedeapsa închisorii de 2 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.

în temeiul dispozițiilor art. 181 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 3201 C.proc.pen., a condamnat pe inculpatul V.I. la pedeapsa închisorii de 1 an, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.

în baza art. 33 lit. a) C.pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, care a fost sporită cu 6 luni urmând ca în final să execute pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C.proc.pen. a condamnat pe inculpata V.I., la pedeapsa închisorii de 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu (parte vătămată G.C.).

în temeiul dispozițiilor art. 181 alin. (1) C.pen. cu aplicarea dispozițiilor art. 3201 C.proc.pen., a condamnat pe inculpata V.I., la pedeapsa închisorii de 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.

în baza art. 33 lit. a) C.pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatei, aceasta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.

în temeiul art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen., a interzis inculpaților, pe perioada executării pedepsei aplicate, următoarele drepturi: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

în temeiul art. 81 alin. (2) C.pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei, pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni stabilit conform art. 82 alin. (1) C.pen. pentru inculpatul V.I. și un termen de încercare de 2 ani și 6 luni pentru inculpata V.I.

în temeiul art. 359 C.proc.pen., a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83-84 C.pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a pedepsei.

în temeiul art. 71 alin. (5) C.pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate în cauză, pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii.

în baza dispozițiilor art. 14 raportat la art. 346 C.proc.pen., a obligat pe inculpatul V.I. să plătească părții vătămate S.C. 100 lei reprezentând despăgubiri civile și către partea vătămată G.C. suma de 100 lei reprezentând daune morale.

A obligat pe inculpata V.I. să plătească părții vătămate G.C. suma de 100 lei reprezentând daune morale.

A luat act că Spitalul de Urgență Sf. Apostol Andrei nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

în baza dispozițiilor art. 112 lit. f) și art. 118 alin. (1) lit. b) C.pen. a dispus confiscarea coasei folosite de inculpatul V.I. la săvârșirea infracțiunii având coada din lemn cu lungimea de 4,55 m, și partea metalică în lungime de 0,67 m, în folosul statului.

în temeiul art. 191 C.proc.pen., a obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 375 lei fiecare, cheltuielile cu onorariul avocatului din oficiu în sumă de 600 lei s-a dispus a fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 717/P/2010 din 24.08.2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor au fost trimiși în judecată inculpații V.I. pentru infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. 2 C.pen. în dauna părții vătămate S.C., violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C.pen. în dauna părții vătămate G.C., infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C.pen. în dauna părții vătămate S.C., infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1) C.pen. parte vătămată G.C. și V.I. pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de dispozițiile art. 192 alin. (1) C.pen. în dauna părților vătămate G.C., infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1) C.pen., parte vătămată G.C. cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C.pen.

S-a reținut în actul de sesizare al instanței că, inculpații V.I. și V.I. sunt soți și locuiesc în satul C.N., comuna B., județul Galați. Ei sunt vecini cu părțile vătămate G.C. și S.C.

în ziua de 08.06.2009, în jurul orei 20:00 pe fondul unor conflicte mai vechi, V.I. a intrat fără drept în curtea părții vătămate S.C., înarmat cu o coasă. Martora G.V.M., concubina părții vătămate, s-a ascuns în grădină, de teamă să nu fie agresată de învinuit. Văzând că vecinul nu este acasă, V.I. a tăiat cablul de la antena de satelit și i-a distrus convertorul LNB. Partea vătămată a estimat prejudiciul la 100 lei.

în același timp și tot pe fondul unor neînțelegeri, V.I. a intrat înarmată cu o furcă în curtea părții vătămate G.C. și a lovit-o cu coada furcii în zona capului. Apoi, în curte a intrat și învinuitul V.I. având asupra sa coasa folosită la distrugerea antenei lui S.C. G.C. a fost lovită în cap și pe corp cu coasa de V.I. Martorii G.M. și G.I. au sărit în ajutorul părții vătămate și au aplanat conflictul. Au fost anunțate ambulanța și organele de poliție. G.C. a fost transportată la Spitalul Clinic Județean de Urgență ,,Sf Apostol Andrei” Galați unde a fost internată și examinată medico-legal.

Conform certificatului medico legal nr. 916/21.06.2010 eliberat de Serviciul Clinic de Medicină Legală Galați, partea vătămată G.C. a suferit leziuni traumatice la nivelul pielii păroase a capului produse prin lovire cu un corp dur, precum și la nivelul regiunii deltoidiene stânga, produsă, de asemenea, prin lovire cu un corp dur. Vătămările au necesitat pentru vindecare 22-24 zile de îngrijiri medicale, nu au pus în primejdie viața victimei și pot data din ziua de 08.06.2010.

Situația de fapt din rechizitoriu a fost reținută cu următoarele mijloace de probă: plângerile și declarațiile părților vătămate, proces verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșe foto, certificatul medico-legal nr. 362/E/10.06.2010 eliberat de Serviciul de Medicină Legală Galați, certificatul medico-legal nr. 916/21.06.2010 eliberat de Serviciul Clinic de Medicină Legală Galați, declarațiile învinuiților, declarațiile martorilor.

în faza cercetării judecătorești inculpații V.I. și V.I. prezenți în instanță personal și asistați de avocat din oficiu, s-au prevalat de dispozițiile art. 3201 C.proc.pen. au declarat că recunosc faptele astfel cum au fost reținute în actul de sesizare al instanței, și solicită judecarea numai pe probele care au fost administrate în faza de cercetare penală și este de acord cu despăgubirile civile solicitate de partea vătămată G.C. în măsura în care acestea sunt dovedite (fila 11 declarație inculpat V.I. și fila 12 declarație inculpat V.I.).

Partea vătămată G.C. prezentă în instanță a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 4000 lei, daune morale pentru suferințele cauzate, și ca probe se folosește de certificatul medico-legal.

Partea vătămată S.C. deși legal citat nu s-a prezentat în instanță însă s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală cu suma de 100 lei, sumă ce reprezintă contravaloarea distrugerii cablului de antenă TV și convertorul LNB.

Partea civilă Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Apostol Andrei” Galați, deși legal citat cu mențiunea de a preciza dacă se constituie parte civilă, cu ce sumă și i s-a indicat și numărul foi de observație medicală (fila 5) nu a depus la dosarul cauzei un punct de vedere cu privire la solicitarea instanței. Din verificările efectuate instanța a constatat că Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Apostol Andrei” Galați nu s-a constituit parte civilă nici în faza de urmărire penală.

în fapt, s-a reținut că, inculpații V.I. și V.I. sunt soți și locuiesc în satul C.N., comuna B., județul G. Ei sunt vecini cu părțile vătămate G.C. și S.C.

Pe fondul unor conflicte mai vechi, în ziua de 08.06.2009, în jurul orei 20:00 V.I. a intrat fără drept în curtea părții vătămate S.C., înarmat cu o coasă. Martora G.V.M., concubina părții vătămate, s-a ascuns în grădină, de teamă să nu fie agresată de învinuit. Văzând că vecinul nu este acasă, V.I. a tăiat cablul de la antena de satelit și i-a distrus convertorul LNB. Partea vătămată a estimat prejudiciul la 100 lei.

Tot pe fondul unor neînțelegeri, V.I. a intrat înarmată cu o furcă în curtea părții vătămate G.C. și a lovit-o cu coada furcii în zona capului. Apoi, în curte a intrat și învinuitul V.I. având asupra sa coasa folosită la distrugerea antenei lui S.C. G.C. a fost lovită în cap și pe corp cu coasa de V.I. Martorii G.M. și G.I. au sărit în ajutorul părții vătămate și au aplanat conflictul. Au fost anunțate ambulanța și organele de poliție. G.C. a fost transportată la Spitalul Clinic Județean de Urgență ,,Sf Apostol Andrei” Galați unde a fost internată și examinată medico legal.

în faza cercetării judecătorești inculpații V.I. și V.I. prezenți în instanță personal și asistați de avocat din oficiu, s-au prevalat de dispozițiile art. 3201 C.proc.pen. au declarat că recunoaște faptele astfel cum au fost reținute în actul de sesizare al instanței, și solicită judecarea numai pe probele care au fost administrate în faza de cercetare penală și este de acord cu despăgubirile civile solicitate de partea vătămată G.C. în măsura în care acestea sunt dovedite (fila 11 declarație inculpat V.I. și fila 12 declarație inculpat V.I.).

Art. 69 C.proc.pen. prevede că declarațiile inculpaților făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente. în cauză, declarațiile inculpatului sunt susținute de celelalte mijloace de probă respectiv cercetarea la fața locului, declarațiile martorilor.

Din analizarea actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală coroborate cu declarațiile inculpaților date în fața instanței de judecată, în sensul că înțeleg să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 C.proc.pen., instanța constată că prezenta cauză se poate judeca numai pe baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală.

Situația de fapt reținută de instanță este dovedită prin probele administrate în faza de cercetare penală constând în declarațiile inculpatei V.I. (filele 45-47 d.u.p.), care a recunoscut săvârșirea faptei în faza urmăririi penale, declarația inculpatului V.I. (fila 36-43) declarațiile de martori planșe fotografice, certificatele medico-legale.

S-a reținut în drept, că fapta inculpatului V.I. de a pătrunde fără drept în curtea părților vătămate G.C. și S.C., înarmat cu o furcă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (2) C.pen.

De asemenea și fapta inculpatei V.I. de a pătrunde fără drept în curtea părții vătămate G.C. înarmată cu o furcă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (2) C.pen.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de violare de domiciliu constă în acțiunea de pătrundere efectivă în curtea și locuința unde părțile vătămate își desfășurau viața personală. Acțiunea de pătrundere a fost realizata fără drept, inculpații neavând nici o justificare legala, fără consimțământul persoanei care o folosea.

Urmarea imediata a faptei este încălcarea libertății de a-și desfășura viața privată intr-un loc ales liber fără vreun amestec abuziv si nedorit din partea terților, iar legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu este dovedită prin probatoriul administrat.

Sub aspectul laturii subiective, inculpații au săvârșit infracțiuile cu intenție directă, in accepțiunea art. 19 pct. 1 lit. a) C.pen. Inculpații V.I. și V.I. au avut reprezentarea faptelor ei și a consecințelor păgubitoare asupra inviolabilității domiciliului parților vătămate si a urmărit acest rezultat, care apare ca inevitabil din momentul pătrunderii acesteia in curte și locuință fără acordul parților vătămate.

S-a reținut că, fapta inculpatului V.I. de a tăia cablul de la antena TV și de a distruge convectorul LNB în dauna părții vătămate S.C. întrunește elementele infracțiunii de distrugere.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de distrugere constă într-o acțiune de degradare, de aducere în stare de neîntrebuințare a unui bun, iar fapta inculpatului a fost dea distruge bunurile care aparțineau părții vătămate prin aducerea lor în stare de neîntrebuințare.

Urmarea imediată constă în schimbarea negativă, în rău a existenței bunului, a capacității sale de utilizare.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, in accepțiunea art. 19 pct. 1 lit. a) C.pen. Inculpatul V.I. a avut reprezentarea faptelor și a consecințelor păgubitoare asupra bunurilor părții vătămate și a urmărit producerea acestui rezultat.

S-a reținut că, fapta inculpaților V.I. și V.I. de a-i pricinui părții vătămate G.C. leziuni care deși nu i-au pus în primejdie viața au necesitat 22-24 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. (1) C.pen.

Elementul material al infracțiunii constă în actele de violență exercitate de inculpați asupra părții vătămate, care i-au produs leziuni ce au necesitat 20-22 de zile de îngrijiri medicale.

Cu privire la latura subiectivă, atitudinea psihică a inculpaților față de fapta săvârșită și urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției directe. Astfel, inculpații au săvârșit fapta cu intenție directă, așa cum aceasta este definită în art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C.pen., aceștia au prevăzut rezultatul faptei lor urmărind producerea lui prin săvârșirea faptei.

Reținând vinovăția inculpaților, instanța a dispus condamnarea inculpatului V.I. pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) C.pen., parte vătămată G.C., violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) C.pen. parte vătămată S.C., distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C.pen. parte vătămată S.C. și vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1) C.pen. cu aplicarea dispozițiilor art. 3201 C.proc.pen., și art. 33 lit. a) C.pen. și inculpata V.I. pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) C.pen., parte vătămată G.C. și vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1) C.pen. cu aplicarea dispozițiilor art. 3201C.proc.pen. și art. 33 lit. a) C.pen.

S-a mai arătat că, potrivit dispozițiilor art. 3201 alin. (7) din Legea nr. 202/2010 se prevede că în cazul soluționării cauzei prin aplicarea alin. (1) al acestui articol respectiv numai pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale la cererea expresă a inculpatului, limitele de pedeapsă prevăzute de lege se reduc cu o treime.

Având în vedere cele expuse, instanța a aplicat inculpaților pedeapsa închisorii, care să corespundă scopului acesteia, definit prin art. 52 C.pen., prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Sub acest aspect, instanța a reținut pericolul social concret al infracțiunilor, reflectat în limitele de pedeapsă prevăzute de lege, precum și persoana fiecărui inculpat, care a dat dovadă de sinceritate în cursul urmăriri penale și cel al judecății, faptul că inculpatul V.I. are antecedente penale, iar inculpata V.I. nu are antecedente penale, s-au prezentat la organele de poliție și recunoscut săvârșirea faptelor și a aplicat inculpatului V.I. pedeapsa închisorii de câte 1 an pentru infracțiunea de violare de domiciliu (parte vătămată G.C. și S.C.), pedeapsa de 2 luni pentru infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C.pen. și pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1) C.pen. Inculpatei V.I. i s-a aplicat pedeapsa închisorii de 6 luni pentru infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C.pen. și 6 luni pentru infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1) C.pen.

Având în vedere că faptele au fost săvârșite de aceeași persoană înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele devin incidente dispozițiile art.33 lit.a cod penal privind concursul de infracțiuni.

Conform dispozițiilor art. 34 alin. (1) lit. b) C.pen., în cazul în care se constată că infracțiunile au fost săvârșite în concurs real, se stabilește pedeapsa pentru fiecare dintre ele și se aplică cea mai grea care poate fi sporită. Având în vedere aceste dispoziții legale instanța a contopit pedepsele aplicate inculpatului V.I. de 1 an închisoare pentru infracțiunile de violare de domiciliu în dauna părții vătămate G.C., 1 an închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu în dauna părții vătămate S.C., 2 luni luni închisoare pentru infracțiunea de distrugere în dauna părții vătămate S.C., cu pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală , urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, sporită cu 6 luni închisoare urmând ca în final inculpatul să execute 1 an și 6 luni închisoare. în același temei legal instanța a contopit și pedepsele aplicate inculpatei V.I. de 6 luni închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu și 6 luni închisoare pentru vătămare corporală urmând ca inculpata V.I. să execute pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare.

Aplicarea pedepselor accesorii inculpaților trebuie realizată atât în baza art. 71 și 64 C.pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (2) și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/ 1994.

Astfel, în Cauza Hirst c. Marea Britanie (hotărârea din 30 martie 2004), Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului de vot persoanelor deținute aflate în executarea unei pedepse, constatând că în legislația britanică „interzicerea dreptului de a vota se aplică tuturor deținuților condamnați, automat, indiferent de durata condamnării sau de natura ori gravitatea infracțiunii” (aceeași concepție a legiuitorului reflectându-se și în legislația română actuală, n. inst.). Curtea a acceptat „că există o marjă națională de apreciere a legiuitorului în determinarea faptului dacă restrângerea dreptului de vot al deținuților poate fi justificată în timpurile moderne și a modului de menținere a justului echilibru”, însă a concluzionat că art. 3 din Primul protocol adițional a fost încălcat, întrucât „legislația națională nu analizează importanța intereselor în conflict sau proporționalitatea și nu poate accepta că o interzicere absolută a dreptului de vot, pentru orice deținut, în orice împrejurare, intră în marja națională de apreciere; reclamantul din prezenta cauză și-a pierdut dreptul de vot ca rezultat al unei restricții automate impuse deținuților condamnați și se poate pretinde victimă a acestei măsuri”.

în consecință, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adițional.

Prin urmare, în aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza I, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.

în același sens este și Decizia înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LXXIV din 5 noiembrie 2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii, potrivit căreia, dispozițiile art. 71 C.pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I și lit. c) C.pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C.pen.

Astfel, natura faptelor săvârșite și circumstanțele producerii acesteia determină instanța a aprecia că aplicarea acestei pedepse accesorii se impune, și în consecință, în temeiul art. 71 C.pen. și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional Convenția Europeană a Drepturilor Omului, va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Având în vedere faptul că inculpații au avut o atitudine corespunzătoare în fața organelor de urmărire penală, recunoscând și regretând săvârșirea faptelor, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins si fără privare de libertate, executarea pedepsei în regim de detenție putând avea consecințe nefaste asupra inculpaților și în consecință, în temeiul art. 81 alin. (1) lit. a) C.pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 3 ani și 6 luni pentru inculpatul V.I. și 2 ani și 6 luni pentru inculpata V.I. ani în condițiile art. 82 alin. (1) C.pen.

De asemenea, în temeiul art. 359 C.proc.pen., instanța a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83-84 C.pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Totodată, în temeiul art. 71 alin. (5) C.pen., instanța a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate în cauză, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

în temeiul dispozițiilor art. 14 rap. la art. 346 C.proc.pen. având în vedere că din cercetarea penală și chiar din recunoașterea inculpatului V.I. rezultă că a distrus cablul de antenă TV și convertorul LNB parții vătămate S.C., l-a obligat să plătească părții vătămate S.C. 100 lei despăgubiri civile pentru prejudiciul produs.

Cu privire la solicitarea părții vătămate G.C. prin care s-a constituit parte civilă cu suma de 4000 lei daune morale instanța a reținut că părții civile i-au fost cauzate suferințe fizice și psihice urmare loviturii, suferințe ce nu pot fi cuantificate, aducându-se atingere integrității corporale și sănătății acesteia - atribute ale persoanei de o deosebită însemnătate fără de care persoana nu se poate bucura pe deplin de viață și de celelalte atribute inerente ale acesteia, astfel cum rezultă din înscrisurile medicale aflate la dosar.

S-au produs, așadar, părții vătămate suferințe ce nu pot fi evaluate, însă daunele morale nu reprezintă un echivalent al acestor suferințe, ci doar o modalitate de reparare a prejudiciului moral cauzat prin fapta ilicită.

Așadar, instanța, în temeiul art. 14 și art. 346 C.proc.pen., raportat la art. 998-1000 C.civ., a admis în parte acțiunea civilă și a obligat inculpatul V.I. și inculpata V.I. să plătească părții civile suma de suma de 100 de lei fiecare daune morale, valoare reparatorie, reprezentând suferințele fizice și psihice ale părții vătămate.

în baza art. 112 lit. f) și art. 118 lit. b) instanța a dispus și confiscarea în folosul statului a coasei - obiect de care s-a folosit inculpatul V.I. la săvârșirea infracțiunilor.

în temeiul art. 191 alin. (1) C.proc.pen., instanța a obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de 375 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, cheltuielile apărătorului din oficiu în cuantum de 600 lei urmând a fi achitate din fondurile Ministerului Justiției.

în termen legal împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor criticând-o pentru motive de nelegalitate și solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare.

S-a invocat faptul că instanța de fond a dispus condamnarea inculpaților pentru o altă infracțiune decât aceea pentru care au fost trimiși în judecată, situație în care și pedepsele au fost stabilite într-un cuantum nelegal.

în ceea ce privește latura civilă a cauzei s-a invocat faptul că în mod greșit au fost obligați fiecare dintre inculpați la despăgubiri față de partea civilă și că în mod corect trebuia să se dispună obligarea inculpaților la despăgubiri în mod solidar, câtă vreme au comis fapta împreună.

Recursul declarat procuror este fondat și urmează a fi admis.

Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele, în conformitate cu art. 3856 alin. (3) C.proc.pen., Curtea reține că în cauză sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 9 C.proc.pen. (motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii) și art. 3859 alin. (1) pct. 12 C.proc.pen. (instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, fără a face aplicarea art. 334 C.proc.pen., referitoare la schimbarea încadrării juridice).

Se are în vedere că prin actul de sesizare al instanței s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V.I. pentru două infracțiuni de „violare de domiciliu” prevăzute de art. 192 alin. (2) C.pen. (părți vătămate S.C. și G.C.) precum și a inculpatei V.I. pentru o infracțiune de „violare de domiciliu” prevăzute de art. 192 alin. (2) C.pen. (parte vătămată G.C.) însă instanța de fond a dispus condamnarea inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (1) C.pen. (forma simplă a „infracțiunii de violare de domiciliu”) fără a pune în discuția părților schimbarea încadrării juridice.

Deși în expozitivul hotărârii se arată că faptele comise de inculpații V.I. și V.I. constituie infracțiunile de „violare de domiciliu” în formă calificată, prevăzute de art. 192 alin. (2) C.pen. (pentru care sancțiunea este închisoarea de la 3 la 10 ani), în dispozitivul hotărârii instanța de fond a dispus condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii „violare de domiciliu” în formă simplă, prevăzute de art. 192 alin. (1) C.pen. (pentru care sancțiunea este închisoarea de la 6 luni la 4 ani).

De altfel și pedepsele aplicate de instanța de fond reflectă faptul că a avut în vedere limitele de pedeapsă de la forma simplă a infracțiunii de „violare de domiciliu”, contradicția dintre motivarea soluției și dispozitivul hotărârii fiind astfel evidentă.

Așa fiind Curtea constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor este întemeiat și, potrivit art. 385 15 pct. 2 lit. c) C.proc.pen. în referire art. 3859 alin. (1) pct. 9 C.proc.pen., va casa în întregime hotărârea supusă controlului judiciar și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

în rejudecare se va avea în vedere și celălalt motiv de recurs invocat de procuror, vizând latura civilă a cauzei, și se va proceda la reanalizarea încadrării juridice a infracțiunii de violare de domiciliu comisă de inculpatul V.I. în dauna părții vătămate S.C., raportat la dispozițiile art. 151 alin. (2) C.pen.

Vor fi menținute actele procedurale efectuate de instanța de fond până la data de 19.09.2011.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C.proc.pen.

(Judecător Istrate Marcian-Marius)

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărârii. Hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată