Neanalizarea fondului. Jurisprudență Procedură civilă şi penală (căi de atac, competenţe etc.)

Tribunalul MARAMUREŞ-Secţia I Civilă Decizie nr. 647/A din data de 07.11.2016

Fără a mai face considerații asupra ordinii de soluționare a incidentelor procedurale în privința petitului având ca obiect despăgubiri (renunțarea la judecată în condițiile unui timbraj neclarificat și neîndeplinit) se constată că în mod greșit prima instanță a luat act de renunțarea reclamantei la petitul privind pretențiile de 30.000 euro. Din modul de desfășurare a dezbaterilor rezultă cu claritate că, chiar susținând o renunțare la judecata acestui petit, mandatarul nu exprima voința mandantei, care a trimis pentru termen o cerere semnată personal prin care explicita pretențiile. Ca atare, ținând seama de împrejurarea că mandatarul nici nu a înfățișat o procură specială pentru renunțarea la judecată, în sensul prevăzut de art. 406 alin. 2 Cod procedură civilă, se constată că în mod greșit prima instanță a luat act de renunțarea la judecata acestui petit. [...]

Prima instanță a omis să observe că încă de la momentul introducerii cererii reclamanta a pretins repararea pagubei și a anexat un calcul sumar al acestor despăgubiri; apoi, poziția procesuală a reclamantei în ce privește porțiunea de gard a cărei demolare a solicitat-o nu s-a modificat substanțial, aspect ce rezultă și din marcarea efectuată pe planșa depusă la fila 88 dosar.

Instanța a apreciat ca lipsită de interes și fără obiect solicitarea reclamantei de a i se permite să demoleze gardul, pe cheltuiala pârâtei, raportat la încheierea executorului judecătoresc Batin P. din data de 16.09.2015, din care rezultă că s-a procedat la executarea obligațiilor stabilite în titlul executoriu. Celelalte considerente se subsumează aprecierii ca "nefondată"; a acțiunii reclamantei, deși aceasta a fost considerată totuși ca lipsită de interes.

Sub acest aspect Tribunalul consideră, raportat la argumentația expusă în considerente, că prima instanță nu a procedat la o cercetare efectivă a pricinii, pentru stabilirea exactă a situației de fapt și clarificarea deplină a pretențiilor părții, cererea introductivă nefiind de altfel întemeiată în drept. Din analiza planșelor foto depuse la dosar prima instanță a concluzionat că s-a demolat gardul, deși aceleași planșe relevă că porțiunea de acces nu este liberă lato sensu, susținându-se că în prezent este montată o poartă. De asemenea prima instanță a considerat că reclamanta nu are interes întrucât prin încheierea executorului judecătoresc din data de 16.09.2015 executarea silită a sentinței civile nr. 1456/2013 s-a finalizat, constatându-se că s-a procedat la executarea obligațiilor stabilite în titlul executoriu, inclusiv la încasarea creanței și a cheltuielilor de executare. Cu toate acestea, pretenția reclamantei nu a fost lămurită și analizată efectiv, nu s-au determinat de exemplu momentul și împrejurările în care s-a amplasat acea poart

Prin sentința civilă nr. 20/2016 din 21.01.2016, pronunțată de Judecătoria D.ești în dosarul nr. 644/224/2015, s-a luat act de renunțarea reclamantei CM. la petitul privind pretențiile de 30.000 euro față de pârâta S.C. M S.R.L. SLOBOZIA. S-a respins ca nefondată excepția autorității de lucru judecat invocată de instanță din oficiu. S-a admis excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii. S-a respins ca lipsită de obiect excepția prescripției dreptului de a formula acțiune în pretenții, invocată de pârâtă prin întâmpinare. S-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta CM., prin mandatar CG. în contradictoriu cu pârâta S.C. M S.R.L. SLOBOZIA prin administrator M.N., având ca obiect obligația de "a face";-demolarea gardului din punctele G-H din Raportul de expertiză întocmit în dos nr. 358/224/2012 de către ing. expert F. I..

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 1456/19.12.2013 din dos nr. 358/224/2012 al Judecătoriei Dragomirești s-a admis acțiunea civilă intentată de reclamanta-pârâtă S.C. M SRL, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă C M., s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă CM., prin mandatar CG., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă S.C. M. SRL și în consecință:

1. Pârâta-reclamantă a fost obligată să se prezinte la un notar public pentru a încheia în formă autentică promisiunea de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul de natură teren, situat în Săliștea de Sus la locul numit Șes-Fața Stejarilor, înscris în C.F. 50266 nr. cadastral 50266 în suprafață de 246 m.p., identificată între pct. 22-A-B-3-4-5-6-7-22, din Anexa grafică nr. 1 a raportului de expertiză întocmit de expert F. I., dintre vecinii la nord S.C. M. SRL, la est Vlad V., la sud Drum județean și la vest C. M., asumată prin antecontractul de vânzare-cumpărare imobiliară autentificat sub nr. 2049 din 11.11.2009 și actul adițional autentificat sub nr. 306 din 25.02.2010 la BNP Urda M. cu sediul în Dragomirești, bl.89, județul Maramureș; în caz contrar hotărârea să țină loc de contract.

2. S-a stabilit linia despărțitoare dintre proprietățile părților ca fiind linia care unește pct. 7-22-21-18 din Anexa grafică nr. 1 a raportului de expertiză întocmit de expert F. I..

3. S-a constatat că pârâta-reclamantă reconvențional C. M. are un drept de acces la Postul/Stâlpul Trafo de curent electric amplasat pe proprietatea reclamantei-pârâte, identificat între pct. G-3-H-K-G, în lungime de 9,30 m, lățime de 3,50 m, cu o suprafață totală de 33 m.p. din Anexa grafică nr. 1 a raportului de expertiză întocmit de expert F. I..

4. Reclamanta-pârâtă a fost obligată să-i permită accesul neîngrădit, fără nicio tulburare, pârâtei reclamante pe drumul de mai sus.

5. Reclamanta-pârâtă a fost obligată să desființeze gardul de la drum între pct. 3-H din Anexa grafică nr. 1 a raportului de expertiză întocmit de expert F. I..

6. S-a respins petitul din cererea reconvențională prin care pârâta-reclamantă a solicitat a se constata că suprafața care a fost convenită a fi vândută și cumpărată de către părțile semnatare ale antecontractului de vânzare cumpărare nr. 2049/11.11.2009, completat prin Actul Adițional nr. 306/25.02.2010 este de 254 m.p., fiind delimitată de pct. F-B prin linia punctată potrivit Anexei grafice nr. 3 a raportului de expertiză întocmit de expert F. I. și că are forma unui dreptunghi regulat în lungime de 23,48 m și lățime de 10,82 m.

7. Reclamanta-pârâtă a fost obligată să plătească pârâtei-reclamante suma de 3.595 lei cheltuieli de judecată.

Prin decizia Tribunalului Maramureș nr. 95/R/25.02.2015 s-a respins ca tardiv recursul declarat de C. M. și s-a admis în parte recursul declarat de SC M. SRL, obligând-o pe aceasta din urmă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1100 lei.

În acțiunea de față având ca obiect obligația de "a face";, reclamanta C. M., prin mandatar C. G., în contR.ictoriu cu pârâta S.C. M. S.R.L. SLOBOZIA, a solicitat ca instanța să încuviințeze dărâmarea gardului dintre punctele G-H de către reclamanta C. M. pe cheltuiala pârâtei S.C. M. S.R.L., precum și recuperarea tuturor pierderilor cauzate de blocarea căii de acces la Postul Trafo datorită nedărâmării gardului.

Deși i s-a pus în vedere prin Rezoluția din data de 26.10.2015 să precizeze exact obiectul cererii de chemare în judecată și să indice probele cu care înțelege să își dovedească pretențiile, în precizarea de la f. 32, aceasta susține că obiectul cererii de chemare în judecată în dos nr. 644/224/2015 este "respectarea și reanalizarea în întregime a sentinței civile nr. 1456/2013 din dos nr. 358/224/2012, respectiv "a punctelor 3, 4 și 5 din sentință";, precum și "plata pagubelor cauzate de nerespectarea acestor obiective";, "recuperarea cheltuielilor de realizare a lor, inclusiv a cheltuielilor de transport calculate";, însă fără să precizeze exact suma solicitată.

Reclamanta a susținut că probele "sunt cuprinse în cererea și procesul verbal de constatare a executorului judecătoresc Batin P. și ing. expert F. I."; și se găsesc la dosarul execuțional nr. 120/2015, însă nu le indică în cererea de chemare în judecată, așa cum prevede art. 194, lit e) NCPC. Având în vedere că s-a achitat taxa de timbru în sumă de 20 lei, instanța a considerat îndeplinite obligațiile legale și condițiile art. 201, alin. 1 NCPC pentru petitul având ca obiect "obligația de a face";, astfel că, prin Rezoluția instanței din data de 05.11.2015 s-a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor cu pârâta.

După depunerea întâmpinării de către pârâta S.C. M. SRL, care a arătat că a procedat la demolarea gardului și a plătit cheltuieli de judecată și de executare reclamantei și că s-a constatat încetată executarea silită în dos nr. 120/2015 prin Încheierea executorului judecătoresc Batin P. din data de 16.09.2015 și invocarea mai multor excepții, în Răspunsul la Întâmpinare reclamanta arată că poza corespunde adevărului, însă nu este de acord cu modul în care s-a pus în executare sentința civilă nr. 1456/2013 deoarece nu are acces la punctul Trafo, solicitând, diferit față de acțiunea inițială, când a solicitat desființarea gardului delimitat de punctele G-H, dărâmarea gardului între punctele 3-4, pe cheltuiala pârâtei SC M. SRL.

Referitor la pretențiile în bani, deși explică, "pentru a se putea înțelege mai ușor pagubele";, indicând mai multe sume de bani, nici în această fază procesuală reclamanta nu indică în concret pretențiile pe care le are de la pârâtă, respectiv suma totală pe care pretinde să i-o plătească aceasta și ce reprezintă pagubele provocate de S.C. M. S.R.L. prin reprezentantul său legal M.N., susținând că din poza prezentată de acesta, "el minte că este dărâmat gardul";, deși mai sus a arătat că susținerea pârâtei privind demolarea gardului corespunde adevărului.

În ședința publică din data de 14.01.2016 reclamanta, prin mandatar, a mai depus o precizare de acțiune, prin care indică suma de 30.000 Euro ca reprezentând cuantumul despăgubirilor solicitate de la pârâtă și depune chitanța privind plata taxei de timbru în sumă de 385 lei, însă aducându-i-se la cunoștință faptul că taxa de timbru este mult mai mare, existând o diferență de taxă judiciară de timbru de 3.906 lei, reprezentantul reclamantei a precizat că susține doar primul petit privind "obligația de a face";, solicitând restituirea chitanței cu suma de 385 lei.

Având în vedere cererea de renunțare la judecarea petitului privind pretențiile civile, instanța a restituit originalul chitanței prin care reclamanta a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 385 lei și luând act de renunțarea reclamantului la cel de-al doilea petit, s-a considerat investită doar cu petitul având ca obiect obligația de a face prin care reclamanta solicită să i se permită demolarea gardului în punctele G-H din raportul de expertiză întocmit de ing. F. I. în dos nr. 385/224/2012 al Judecătoriei Dragomirești, raportat la faptul că mandatarul reclamantei a susținut acțiunea așa cum a fost formulată inițial, iar nu cum s-a solicitat în Răspunsul la întâmpinare de la data de 14.12.2015, "între punctele 3-4";.

Cu privire la excepția prescripției dreptului de a formula acțiune în pretenții invocată de pârâtă prin întâmpinare, având în vedere că reclamanta a renunțat la judecarea acestui petit, nemaisolicitând în acest proces obligarea pârâtei la plata despăgubirilor, instanța a respins-o ca lipsită de obiect.

Cu privire la excepția autorității de lucru judecat invocată de instanță din oficiu, față de formularea cererii din acțiunea introductivă prin care reclamanta a solicitat ca instanța "să aprobe dărâmarea gardului între pct. G-H de către C. M. pe cheltuiala S.C. M. S.R.L.";, raportat la faptul că prin sentința civilă nr. 1456/2013 din dos nr. 358/224/2012, la punctul 5 reclamanta-pârâtă a fost obligată "să desființeze gardul de la drum între pct. 3-H din Anexa grafică nr. 1 a raportului de expertiză întocmit de expert F. I.";, instanța apreciază că solicitarea din prezentul dosar este, practic, subsidiară situației în care pârâta nu ar respecta hotărârea judecătorească, iar reclamanta solicită ca instanța să îi permită ei să execute aceste lucrări, pe cheltuiala pârâtei, astfel că instanța, raportat la prev. art. 430 NCPC a considerat excepția neîntemeiată.

Cu privire la excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii, având în vedere că executarea silită a sentinței civile nr. 1456/2013 din dos nr. 358/224/2012 s-a finalizat, aspect ce rezultă atât din Încheierea executorului judecătoresc Batin P. din data de 16.09.2015, în care se constată că s-a procedat la executarea obligațiilor stabilite în titlul executoriu, inclusiv la încasarea creanței și a cheltuielilor de executare, dispunându-se încetarea executării silite în dosarul execuțional nr. 120/2015 "întrucât s-a realizat integral obligația stabilită prin titlul executoriu… fiind plătite în totalitate și cheltuielile de executare";, creditorului remițându-i-se personal titlul executoriu, cât și din planșele foto de la f. 66, 67, necontestate de către reclamantă, având în vedere că s-a realizat obligația principală de către pârâtă, respectiv s-a demolat gardul între punctele 3-H, așa cum s-a dispus prin hotărâre judecătorească, instanța a apreciat că solicitarea reclamantei din acest dosar ca instanța să îi permită ei înseși demolarea gardului, pe cheltuiala pârâtei, este lipsită de interes, rămânând și fără obiect, motiv pentru care instanța a admis excepția.

În plus, acțiunea reclamantei este și nefondată. Faptul că aceasta nu este mulțumită de hotărârile judecătorești pronunțate de Judecătoria Dragomirești și Tribunalul Maramureș, care au intrat în puterea lucrului judecat, nu îi dă acesteia dreptul de a solicita, pe cale separată, demolarea gardului în alte puncte decât cele stabilite definitiv de instanțe.

Deși i s-a remis titlul executoriu și încheierea prin care s-au constatat executate obligațiile din titlul executoriu, reclamanta-creditoare nu a formulat în termenul legal contestație la executare împotriva modului în care s-au adus la îndeplinire dispozițiile acestuia, ci o acțiune separată, având ca obiect "obligația de a face";, înregistrată la data de 23.10.2015, la peste o lună de la pronunțarea încheierii executorului judecătoresc din data de 16.09.2015 prin care s-a constatat încetată executarea silită.

Pentru aceste considerente, instanța a respins acțiunea reclamantei.

Pronunțând o soluție de respingere a acțiunii, având în vedere că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată, nu au fost acordate.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta C.M., solicitând a se dispune admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate, reținând cauza spre judecată proprie, admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost precizată, și în consecință, să se dispună: obligarea intimatei-pârâte la demolarea, pe cheltuiala sa, a gardului cu care blochează accesul la Postul Trafo, conform punctului 5 din dispozitivul Sentinței Civile Nr.1456/2013, pronunțate de Judecătoria Dragomirești în Dosarul Civil Nr.358/224/2012; obligarea intimatei-pârâte la plata sumei de 30.000 de Euro (respectiv 135.000 de lei noi), reprezentând pagubele bănești pe care intimata-pârâtă le-a creat și provocat prin împiedicarea accesului la Postul Trafo al apelantei și prin împiedicarea valorificării și amortizării investiției pe care a făcut-o prin amplasarea acestui Post Trafo; obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea apelului s-a învederat Tribunalului că apelanta a solicitat instanței de fond să dispună prin hotărârea pe care urma să o pronunțe, două lucruri, respectiv să încuviințeze dărâmarea gardului existent între proprietatea pârâtei și proprietatea apelantei reclamante, între punctele G-H, așa cum a fost stabilit în sentința civilă nr. 1456/2013; să oblige pârâta la plata către apelanta-reclamantă a cheltuielilor care reprezentau pagube și pierderi bănești, cauzate de blocarea căii de acces la Postul Trafo și nedărâmarea gardului de acces, care se ridicau în opinia sa la suma de 30.000 de Euro. La cererea de chemare în judecată a anexat un calcul în care arată în mod concret în ce anume constau pagubele bănești și care este valoarea lor integrală, precum și o copie după procesul-verbal încheiat la data de 19 August 2015, în cuprinsul căruia executorul judecătoresc a consemnat faptul că la data de 19 August 2015, gardul nu era demolat..

Apelanta a mai învederat că la data de 4 noiembrie 2015 și-a precizat, prin mandatarul său, cu scris de mână, cererea inițială, arătând că "precizez că obiectul cererii de chemare în judecată este: respectarea și realizarea în întregime a sentinței civile nr.1456/2013, din dosarul nr.358/224/2012, și anume a punctelor 3, 4 și 5 din sentință, precum și plata pagubelor cauzate de nerespectarea acestor obiective, recuperarea cheltuielilor de realizare a lor, inclusiv a cheltuielilor de transport."

Apelanta a arătat că pârâta s-a apărat în esență cu faptul că executorul judecătoresc Batin P. a emis la data de 16 septembrie 2009, o încheiere în dosarul de executare silită nr. 120/2015, prin care a dispus "încetarea" executării silite pe motivul că s-ar fi realizat "integral" obligația stabilită prin Titlul executoriu. În aceasta, executorul judecătoresc Batin P., nu face nici o mențiune referitoare la faptul dacă gardul s-ar fi demolat sau nu de către intimata-pârâtă, ci se referă expres doar la achitarea integrală a cheltuielilor judiciare pe care le avea de achitat față de apelantă-reclamantă, precum și la achitarea cheltuielilor legate de executarea silită.

Apelanta a precizat expres că gardul nu este dărâmat, așa cum a afirmat total neadevărat intimata-pârâtă, în întâmpinarea pe care a depus-o la dosar, însăși intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei o fotografie, din care rezultă că și la momentul actual, gardul nu este demolat.

Pretențiile bănești pe care le-a solicitat prin cererea de chemare în judecată le justifică prin faptul că datorită împiedicării accesului la postul Trafo, care a fost împrejmuit în mod ilegal de către intimata-pârâtă, acest stâlp transformator de curent nu-l mai poate folosi pentru viitor. Acest Post Trafo trebuia pus în funcțiune și întreținut în tot acest răstimp prin servicii periodice, acum trebuie să-l înlocuiască, ceea ce presupune alte cheltuieli. Pentru înlocuirea lui trebuie să facă un nou proiect pe care trebuie să i-l aprobe Enel-ul, și alte cheltuieli de achiziționare, care toate împreună, depășesc suma de 30.000 de Euro.

Apelanta a învederat că în mod greșit a reținut prima instanță că ar fi solicitat prin acțiunea sa, pe care și-a precizat-o, inclusiv "rea(n)alizarea" sentinței civile nr.1456, pe care tot Judecătoria D.ești a pronunțat-o în dosarul civil nr.358/224/2012. În baza acestei idei preconcepute pe care instanța și-a format-o asupra așa-zisei intenții pe care apelantă-intimată ar fi avut-o cu acest proces, respectiv "rea(n)alizarea" sentinței, instanța a ridicat și pus în discuție din oficiu, excepția autorității lucrului judecat. Apelanta a arătat că nu a cerut niciodată în fața instanței de fond să se "rea(n)alizeze" sentința civilă nr.1456/2013, ci să se realizeze integral dispozitivul ei, în sensul ca intimata-pârâtă să fie obligată pe cale judecătorească în cursul soluționării acestui proces să treacă la executarea obligatorie a punctului 5 din dispozitivul sentinței civile nr.1456/2013, întrucât nu a respectat benevol această hotărâre judecătorească, nici măcar după ce a pus-o în executare.

Apelanta a susținut că în mod greșit s-a considerat că nu a avut vreun interes real să fi promovat acțiunea, deoarece gardul a fost demolat de către intimata-pârâtă. Din fotografiile care au fost depuse de către intimata-pârâtă reiese în mod cât se poate de clar că intimata-pârâtă nu a demolat gardul, iar apelanta a cerut realizarea acestei "obligații" care izvorăște pentru intimată din sentința menționată. Greșeala este a instanței de fond care a înțeles greșit tocmai această "situație" de fapt și juridică, care îi era dedusă spre judecare, și a calificat-o în mod eronat ca fiind inadmisibilă.

Apelanta a mai arătat că prima instanță a înțeles tot greșit faptul că reclamanta ar fi renunțat la capătul de cerere privind suma de 30.000 de Euro pe care o pretindea de la intimata-pârâtă. Cauza a avut un singur termen de judecare, respectiv data de 14 ianuarie 2016. La acest unic termen de judecată s-a discutat și probatoriul, și excepțiile, precum și "cadrul procesual" al cauzei. Apelanta-intimată nu a fost reprezentată la acel termen de către un avocat, ci de către soțul său C. G., în baza unei procuri notariale. În discuția care a avut loc la acel termen, cu privire la timbrajul capătului de cerere privitor la suma de 30.000 de Euro, mandatarul apelantei i-a cerut instanței ca până la termenul următor să-i pună în vedere ce sumă are de plătit ca taxă de timbru judiciară, la valoarea sumei de 30.000 de Euro (transformată în lei). Instanța a apreciat totalmente greșit că apelanta ar fi renunțat la acest capăt de cerere, lucru care este total neadevărat. Prin urmare, apelantă-reclamantă critică soluția instanței de fond și sub acest aspect, și anume că a reținut în mod greșit și neadecvat doleanțele integrale pe care apelanta le-a arătat în cererea sa de chemare în judecată, pronunțându-se asupra unor lucruri pe care nu le-a cerut și nu a luat în considerare tocmai lucrurile majore pe care le-a cerut. Faptul că nu a achitat taxa de timbru judiciară corespunzătoare nu s-a datorat vreunei renunțări la pretențiile pe care le avea față de intimata-pârâtă, ci unei prudențe pe care a avut-o de a nu face această plată.

Instanța de fond a apreciat în mod greșit probatoriul administrat, respectiv înscrisurile care au fost depuse de către părți. Din fotografiile care au fost depuse la dosar se poate observa că gardul care împrejmuiește Postul Trafo și care îi blochează accesul la acesta, există. Faptul că instanța îi impută că nu a atacat încheierea executorului judecătoresc nu o degrevează de obligația de a aprecia corect, just probele din acest dosar.

Apelanta a mai arătat că instanța de fond a admis în mod greșit excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, a apreciat în mod eronat că încheierea executorului judecătoresc emisă la data 16.09.2015, ar reflecta tocmai situația de necontestat că intimata-pârâtă și-ar fi îndeplinit față de apelantă-reclamantă toate obligațiile. Judecătoria D.ești, atunci când face referire la faptul că apelanta nu a atacat în termenul prevăzut lege (respectiv în 15 zile, așa cum prevede art. 714, din NCPC), nici nu a calificat acțiunea apelantei-reclamante ca fiind "de facto" o veritabilă "contestație la executare" tardiv introdusă, ci a considerat-o o acțiune civilă care este distinctă de o contestație la executare. Câtă vreme punctele 3,4,5, din dispozitivul sentinței civile nr.1456/2013 nu sunt respectate de către intimata-apelantă, iar apelantei îi este încălcat constant și continuu de către pârâtă dreptul de acces la Postul Trafo, care a fost ocupat și împrejmuit în mod nelegal, de asemenea atâta timp cât apelantei îi este îngrădit accesul, și la propriu (prin existența gardului), și la figurat prin refuzul de a i se permite intrarea pe proprietatea sa, și atâta vreme cât gardul nu este demolat, fizic și concret așa cum a stabilit tot Judecătoria D.ești, apelanta consideră că are un interes mereu actual să facă tot ceea ce îi stă în putință și pe cale contencioasă și necontencioasă pentru a obține realizarea respectării punctelor 3,4 și 5 din dispozitivul hotărârii judecătorești. Noul Cod de procedură civilă nu condiționează și nu prevede vreo interdicție expresă că dacă o încheiere a unui executor judecătoresc nu a fost atacată cu o "contestație la executare", persoana care are de apărat o situație și o realitate juridică și de fapt care a fost constatată și creată în favoarea ei pe cale judecătorească, să nu se poată adresa unei instanțe judecătorești pentru apărarea acelei situații juridice.

Prin întâmpinare intimata SC M. SRL a solicitat respingerea apelului.

Intimata a susținut că în ceea ce privește demolarea gardului, conform încheierii din data de 16.09. 2015 executorul judecătoresc a declarat încetată executarea, toate aspectele din hotărâre care erau susceptibile de executare au fost aduse la îndeplinire. În cuprinsul încheierii se face pe deplin dovada desființării gardului în punctele indicate în hotărâre, aspect care îndreptățește instanța ca la acest moment să respingă această solicitare a reclamantei ca fiind lipsită de obiect. Astfel cum rezultă din planșele foto gardul a fost desființat și există poartă, cale de acces la acel stâlp. Aprecierea ca fiind o cerere subsidiară această desființare a gardului pe cheltuiala apelantei este o interpretare permisivă pentru a nu se aprecia autoritate de lucru judecat. Deși la instanța de fond s-a apreciat a fi o cerere subsidiară, adică dacă intimata nu demolează să i să permită reclamantei să demoleze, la acest moment prin cererea de apel se solicită fără dubiu obligarea intimatei la demolarea gardului. În atare situație, intimata apreciază că o nouă cerere nu poate fi primită în apel, pentru că astfel s-ar modifica petitul acțiunii, iar în situația în care se modifică acțiunea, invocă excepția autorității de lucru judecat având în vedere că s-a mai pronunțat o instanță în mod definitiv cu privire la acest aspect. S-a executat deja obligația de demolare a gardului.

În ceea ce privește obligarea intimatei la plata despăgubirilor, s-a arătat că la instanța de fond apelanta a cerut aproximativ aceeași sumă, dar a identificat-o ca fiind generată de alte fapte materiale care să fi cauzat prejudiciu și anume lipsa de folosință. Dacă în apel se face referire la aceleași fapte generatoare de prejudicii, solicită a se observa că în cuprinsul hotărârii se face mențiune că nu a fost achitată taxa judiciară de timbru pentru acest petit al acțiunii, fiind depusă doar o plată parțială a taxei de timbru. Atunci când reprezentantul apelantei a aflat valoarea taxei de timbru datorate, a menționat că se renunță la acest capăt de cerere. Deși procedural ar fi trebuit anulată cererea formulată în acest sens pentru neplata taxei de timbru, totuși instanța a luat act de renunțarea la judecată. În acest context manifestarea de voință a apelantei a avut întâietate față de neplata taxei de timbru. Intimata a susținut că nu poate fi analizată ca o veritabilă critică a hotărârii modalitatea de soluționare a cererii cu privire la acordarea despăgubirilor, atâta vreme cât instanța nu a fost învestită corespunzător pentru a soluționa o asemenea cerere. Dacă se apreciază că la acest moment suma de 30000 euro reprezintă încercarea de acoperire a altor pagube, cauzate de alte fapte, atunci intimata apreciază că este inadmisibilă în apel modificarea cererii de chemare în judecată, iar din punct de vedere procedural cererea astfel cum este detaliată în cuprinsul motivelor de apel este neîntemeiată.

Prin note scrise apelanta a mai precizat că planșele foto dovedesc faptul că la momentul actual, respectiv la data de 15.09.2016, intimata nu respectă punctele 3, 4, și 5 din dispozitivul sentinței civile nr. 1456/2013. În această hotărâre s-a dispus demolarea gardului, fără a lăsa intimatei ca o "posibilitate alternativă"; să poată construi, în locul porțiunii demolate o poartă de acces, ci să demoleze efectiv și pentru totdeauna, porțiunea de gard indicată în hotărâre, subînțelegându-se logic și necesar ca odată demolată, nimic altceva nu va mai ține locul porțiunii demolate. S-a subliniat că gardul nu este demolat, gardul există, iar blocarea accesului apelantei la Postul Trafo continuă. Judecătoria D.ești nu a condiționat accesul apelantei de vreun accept pe care ar trebui să i-l dea intimata de fiecare dată când apelanta și soțul său sau vreun angajat al apelantei sau reprezentant al Enel-ului ar trebui să ajungă lângă postul trafo și să opereze sau efectueze anumite acțiuni sau servicii de întreținere. Porțiunea de gard care împiedică accesul nu blochează acest acces doar pe linia orizontală, ci și în adâncime, fiindcă porțiunea de acces nu este o simplă poartă sau ușă, ci un gang, respectiv o porțiune de teren care are ca și formă perimetrică, forma unui dreptunghi, cu o adâncime de 9,30 m liniari și o lățime de 3,50 m liniari. Excluderea acestui post Trafo de pe terenul intimatei și lăsarea lui în afara terenului aferent proprietății sale, echivalează pentru intimată cu recunoașterea implicită a punctului de vedere pe care apelanta l-a susținut constant în timpul desfășurării procesului care a format obiectul dosarului nr. 358/224/2012, că reprezentantul intimatei i-a ocupat apelantei ilegal o suprafață de teren, cu 100 de metri mai mult decât cea convenită prin antecontractul de vânzare cumpărare, iar pe de altă parte a împiedicat-o pe apelantă să se folosească de un bun al său, amplasat pe proprietatea sa. Acești 32,55 mp nu fac parte din proprietatea intimatei, ci sunt ocupați ilegal de către intimată, fiindcă Postul Tarfo nu a fost amplasat de către apelantă pe proprietatea intimatei, ci pe propria sa proprietate.

Apelanta a susținut că nici dacă intimata ar îndepărta grilajul metalic în porțiunea de gard cuprinsă între punctele 3 și H, nu ar respecta distanța de acces în lățime de 3,50 m liniari, așa cum a fost obligată prin sentința civilă nr. 1456/2013, deoarece stâlpii care susțin acest grilaj sunt mai lați cu cel puțin 20 de centimetri fiecare, ceea ce presupune subțierea lor ca să poată avea acces vehiculele și utilajele de mentenanță ale Enel-ului.

La rândul său intimata SC M. SRL a precizat prin note scrise că apelantei i s-a explicat și de către expertul F. I. de față la momentul încheierii actului de executare silită și de către executorul judecătoresc Batin P., că terenul aparține SC M. SRL și că reclamanta are drept de acces neîngrădit la stâlp pe acea suprafață care nu trebuie, nu este și nu va fi obstrucționată niciodată cu construcții sau alte materiale depozitate pe acel perimetru de 33 mp. La momentul actului de executare silită s-a stabilit exact locul construirii porții de acces la stâlp așa cum reiese din încheierea nr. 120/2015 emisă de către executorul judecătoresc Batin P.. În fața executorului judecătoresc apelanta a solicitat accesul exclusiv și implicit deposedarea cumpărătoarei de cei 33 mp pentru a nu fi acuzată în cazul intrării pe proprietatea firmei de furturi sau distrugeri. I s-a arătat că sunt instalate camere de supraveghere, i s-a spus că poate apela în orice moment pentru a fi un reprezentant al firmei acolo atunci când are lucrări de executat, dacă nu dorește să intre neînsoțită. După demolarea fundației gardului și construirea porții, reclamanta a fost chemată și nu a dorit să se prezinte să își ia cheile de la lacăt și nici să-l înlocuiască cu altul, așa cum a cerut în fața executorului judecătoresc la întocmirea actului de executare, lucru pe care nu și-l mai dorește, ci dorește cu orice preț să se demoleze gardul definitiv și să fie lăsată proprietatea deschisă tuturor. Nu a cerut nici să fie construit gardul decupat așa cum cere acum, ci doar să aibă acces la stâlp pe care l-a avut dintotdeauna chiar dacă ar fi făcut-o pe poarta existentă, dar nu a cerut acest lucru.

La dosar au fost depuse în probațiune înscrisuri.

Analizând sentința apelată, Tribunalul reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta C. M. a solicitat instanței să aprobe dărâmarea gardului între punctele G-H de către reclamantă pe cheltuiala SC M. SRL și recuperarea pierderilor cauzate de blocarea căii de acces la Postul Trafo prin executarea acestui gard și nedărâmarea gardului pentru acces, calcule anexate cererii și detaliate (o sumă totală de 13400 Euro și 10252 lei, incluzând cheltuieli de executare, deplasări etc.). Reclamanta a susținut că SC M. SRL refuză acest lucru (dărâmarea gardului), după cum rezultă din procesul-verbal al executorului judecătoresc. S-a anexat cererii procesul-verbal din 19.08.2015, întocmit de executor judecătoresc Batin P..

Cererea nu a fost întemeiată în drept.

Prin rezoluția din data de 26.10.2015 reclamantei i s-a pus în vedere să precizeze obiectul cererii de chemare în judecată, să indice adresele imobilelor între care se solicită demolarea gardului, inclusiv cu date de identificare CF, lungimea gardului etc., să depună hotărârea judecătorească, să indice toate probele și să timbreze cererea de chemare în judecată cu suma de 20 lei.

Prin răspunsul depus la dosar, reclamanta a arătat că obiectul cererii de chemare în judecată este respectarea și realizarea în întregime a sentinței civile nr. 1456/2013 (punctele 3, 4 și 5), plata pagubelor cauzate de nerespectarea acestor obiective, recuperarea cheltuielilor de realizare a lor, inclusiv a cheltuielilor de transport.

Apreciind îndeplinite condițiile pentru cererea de chemare în judecată, prin rezoluția din data de 5.11.2015 instanța a dispus comunicarea acesteia, pârâtei.

Prin întâmpinare pârâta a solicitat a se respinge ca lipsit de obiect capătul de cerere cu privire la desființarea gardului, prevalându-se de încheierea din 16.09.2015 prin care executorul judecătoresc a declarat încetată executarea.

Prin răspunsul la întâmpinare reclamanta a arătat că nu are acces la stâlpul trafo, cere să vină cu executor judecătoresc și cu expert să dărâme gardul între pct. 3-4 pe cheltuiala pârâtei, nu corespunde realității că ar fi dărâmat gardul.

Prin rezoluția din data de 15.12.2015 s-a fixat primul termen de judecată, punându-se în vedere reclamantei să precizeze dacă, pe lângă obligația de a face, mai are și pretenții bănești de la pârâtă, în ce cuantum exact, ce reprezintă suma și să timbreze pretențiile la valoare.

În ședința publică din data de 14.01.2016 mandatarul reclamantei a depus la dosar un răspuns semnat personal de reclamantă prin care aceasta a precizat că solicită a fi despăgubită cu suma de 30000 euro. Mandatarul a arătat că susține acțiunea astfel cum a fost formulată și a prezentat chitanța în vederea justificării achitării de către reclamantă a sumei de 385 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru.

Așadar, manifestarea de voință expresă a reclamantei a fost aceea de a susține acțiunea în întregime.

După verificarea competenței, instanța a pus în discuție excepțiile interesului reclamantei în promovarea acțiunii, autoritatea de lucru judecat în ce privește desființarea gardului și prescripția de a formula acțiunea în pretenții bănești mai veche de anul 2012, iar mandatarul reclamantei a solicitat a i se pune în vedere să achite diferența de taxă judiciară de timbru pentru că a plătit doar o parte.

Instanța a stabilit că mai este de achitat o diferență de taxă judiciară de timbru de 3906 lei, iar mandatarul reclamantei a solicitat amânarea cauzei pentru a face dovada achitării acesteia.

După cum relevă încheierea de dezbateri, deși se pronunțase asupra competenței în condițiile art. 131 și 132 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța a pus în discuție competența teritorială pentru soluționarea petitului privind pretențiile, raportat la dispozițiile art. 107 alin. 1 Cod procedură civilă- normă de ordine privată.

În aceste condiții, mandatarul reclamantei a arătat că renunță la petitul privind pretențiile civile solicitate, urmând să promoveze acțiune la instanța din Slobozia, sens în care instanța i-a restituit originalul chitanței de achitare a taxei judiciare de timbru.

În ce privește admiterea excepției lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii, se rețin următoarele:

Neanalizarea fondului. Jurisprudență Procedură civilă şi penală (căi de atac, competenţe etc.)

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Neanalizarea fondului. Jurisprudență Procedură civilă şi penală (căi de atac, competenţe etc.)