Rolul activ al instanței de judecată.. Jurisprudență Procedură civilă şi penală (căi de atac, competenţe etc.)
| Comentarii |
|
Tribunalul MARAMUREŞ-Secţia I Civilă Decizie nr. 190/R din data de 09.11.2016
Art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă 1865 arată că: "Judecătorii au în¬da¬to¬rirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală pri¬vind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea co¬¬rectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor pu¬tea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă păr¬țile se împotrivesc";.
În respectarea dispozițiilor legale mai sus enunțate prima instanță se im¬punea să dispună efectuarea unei expertize tehnice judiciare în specialitatea to¬po¬grafie.
Potrivit art. 305 Cod procedură civilă 1865, în instanța de recurs nu se pot pro¬duce probe noi, cu excepția înscrisurilor.
Expertiza tehnică judiciară este o probă care nu poate fi administrată în re¬curs, însă este o probă necesară pentru soluționarea cauzei.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut constant în jurisprudența sa că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenție nu poate trece drept efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt în mod real ascultate, adică în mod real și concret examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 din Convenție implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de probă și al argumentelor părților.
În ceea ce privește motivarea hotărârii judecătorești, aceasta trebuie să exprime respectarea de către judecători a principiilor enunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, să răspundă susținerilor părților și mijloacelor de apărare ale acestora, să reflecte examinarea tuturor chestiunilor în fapt și în drept aflate în litigiu
Prin sentința civilă nr. 305/18.02.2016 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr. 3687/307/2011 s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții B. P. și B. I. în contradictoriu cu pârâtul P. P..
S-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții B. P. și B. I. în contradictoriu cu moștenitorii pârâtului J. V., continuată față de moștenitoarea J. D. M..
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență următoarele: în cauza 3687/307/2011, urmare a disjungerii dispusă prin Sentința civilă nr. 2848 din data de 10,11,2011 din dosar 956/307/2011, instanța a fost investită cu judecarea cererii reconvenționale formulată în dosar 956/307/2011, cu ocazia judecării cauzei în fond (fila 111).
Conform acestei cereri, pârâtul reclamant reconvențional B. P. a solicitat instanței să dispună validarea contractului de întreținere încheiat la data de 18,02,2008 între acesta împreună cu soția sa B. I. și pârâtul B. G., decedat la data de 01.03.2010.
Judecata în prezenta cauză a fost suspendată la data de 7 iunie 2012 până la soluționarea irevocabilă a dosarului 956/307/2011*.
Cauza nr. 956/307/2011* a fost soluționată irevocabil la data de 25,02,2014 prin Sentința Civilă nr. 535/25,02,2014. Urmarea a formulării cereri de repunere pe rol, judecata a fost reluată în dosar la data de 03,07,2014.
Prin completarea de acțiune depusă în cauză la fila 18, pârâții reclamanți reconvențional B. P. și B. I. solicită instanței să dispună cu privire la dobândirea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii de lungă durată asupra imobilului casă din Sighet str. Mocăniței nr. 1b, și a terenului aferent în suprafață de 515 m.p. plus 206 m.p., plus 296 metri pătrați, din care suprafața de 515 metri pătrați se susține că au fost cumpărați de tatăl defunctului pârât B. G., numitul B. V., de la numitul J. D., cu consecința validării contractului de întreținere în precedent precizat și a înscrierii în CF a dreptului de proprietate a pârâților reclamanți reconvenționali asupra acestei case și a suprafețelor de teren indicate.
Întrucât s-a învederat instanței că pârâtul chemat anterior în judecată J. V. a decedat raportat la în calitate de moștenitor al lui J. D.s-a solicitat introducerea în cauză a moștenitoarei acestuia, J. D. M., instanța dispunând introducerea în cauză a acesteia la termenul de judecată din 30.10.2014 .
Contractul de întreținere a cărei validare se cere a fi constatată în prezenta cauză este depus la fila 77 din dosar 956/307/2011.Conform mențiunilor din cuprinsul acestuia, obiect al contractului îl constituie predarea imobilului situat în Sighetu Marmației, str. Mocăniței nr. 1B, în natură casă veche compusă dintr-o cameră, și bucătărie și anexe gospodărești precum și terenul aferent în suprafață totală de 0,7 hectare, în schimbul întreținerii ce va fi prestată de pârâții reclamanți reconvenționali, lui B. G., decedat cum s-a precizat.
Apreciind asupra cauzei, raportat la soluția dată în cauza 956/307/2011*, se reține că urmare a pronunțării Sentinței Civilă nr. 535/25.02.2014, pârâtului reclamant reconvențional B. P. i s-a atribuit în întregime imobilul de pe strada Mocăniței nr. 1B, în natură casă compusă din cameră, bucătărie și anexe gospodărești. Totodată instanța a luat act de renunțarea pârâților reclamanți reconvenționali la judecarea cererii reconvenționale formulate în dosar nr. 956/307/2011. În fapt, pârâții reclamanții reconvenționali au dobândit proprietatea asupra casei din strada Mocăniței nr. 1B Sighetu Marmației prin efectul sentinței civile nr. 535/25,02,2014, și au renunțat la judecarea cererii reconvenționale prin care solicitau validarea contractului de întreținere imobiliar încheiat cu defunctul pârât B. G., având ca obiect același imobil.
În dosarul format urmare a disjungerii cererii reconvenționale cum s-a precizat anterior, reclamanții pârâți reconvenționali au formulat cereri noi, prin care solicită a se constata dobândirea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii de lungă durată, nu doar asupra terenului de 0,7 ha obiect al contractului de întreținere dar și a unei suprafețe suplimentare de teren, respectiv cea invocată a fi fost cumpărată de la J. D. de către tatăl pârâtului defunct B. G..
Cererea privind validarea contractului de întreținere precizat, asupra casei din Sighetu Marmației str. Mocăniței nr. 1B, nu a putut admisă raportat la soluția dată prin Sentința civilă nr. 535/25.02.2014, întrucât acest imobil a fost atribuit în întregime pârâtului reclamant reconvențional cu ocazia dezbaterii succesiunii, iar validarea prin soluția dată în acest dosar, a contractului de întreținere în condițiile din cuprinsul acestuia, ar duce la încălcarea autorității de lucru judecat din Sentința civilă nr. 535/25.02.2014. De altfel, cum s-a reținut, pârâții reclamanți reconvenționali au renunțat la judecarea cererii reconvenționale din dosar 956/307/2011.
Prin urmare, în prezenta cauză a rămas analizat dacă, cererea privind dobândirea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii de lungă durată asupra imobilului situat în Sighetu Marmației str. Mocăniței nr. 1 în natură teren cu construcții, curte și arabil înscris în CF nr 54732 Sighetu Marmației nr top 6520/6133/4/b/3/f/2/3 în suprafață de 206 mp, CF 54734 Sighetu Marmației nr top 6520/6133/4/b/3/f/2/2 în suprafață de 296 mp și CF 54786 Sighetu Marmației nr. top 6520/6133/4/b/3/d/1/2 în suprafață de 219 mp, este admisibilă.
În susținerea acestei cereri pârâții reclamanți reconvenționali, deveniți reclamanți în cauză, urmare a disjungerii cererii reconvenționale, cum s-a precizat în precedent, au solicitat a fi administrată proba cu martori și proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei constând în copie carte identitate B. P., notă constatare extrajudiciară întocmită de inginer topograf Solomciuc P., certificat deces B. G., certificat naștere J. V., certificat naștere B. P., extras carte funciară 54734 Sighetu Marmației, foi posesiune și proprietate pentru nr. top. 6520/6133/4/b/3/f/2/2 și nr top. 6520/6133/4/b/3/f/2/3, plan de amplasament și delimitare, estras cf 54786 Sighetu Marmației, adeverință emisă de primăria Sighet, taxă timbru judiciar.
De asemenea, reclamanții B. P. și B. I. au adus la dosarul cauzei un înscris intitulat ,,Tranzacție’’, prin care învederează instanței că între reclamanții B. P. și B. I., pârâtul P. P. și J. V., a intervenit o înțelegere, cu privire la dobândirea de către reclamanți a dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii, asupra terenurilor precizate anterior, inclusiv asupra construcțiilor casă de locuit din strada Mocăniței nr. 1 din Sighetu Marmației.
Tranzacția depusă la dosar nu a fost recunoscută de pârâtul P. P.. Pârâta J. D. a declarat instanței că a semnat înscrisul intitulat Tranzacție, însă in cuprinsul acestuia rezultă că tranzacția s-a încheiat cu J. V., antecesorul său și nu cu J. D.. Ulterior se depune la dosar o nouă tranzacție cu același cuprins în locul pârâtului J. V. fiind menționată pârâta J. D..
Martorii audiați în cauză, G.A. și G. I. nu au lămurit aspectele ce privesc întinderea terenurilor, vecinătățile, perioadele efective de posesie și cine a exercitat-o raportat la împrejurarea că, în CF 44786 Sighetu Marmației, nr top 6520/6133/4/b/3/d/1/2 asupra terenului în suprafață de 215 m.p. cu privire la care se solicită constatarea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii, din anul 2003 era înscris ca proprietar B. G., defunctul pârât, cu care se invocă a fi fost încheiat contractul de întreținere.
Situația este cu atât mai mult ambiguă și nedovedită de reclamanții B. P. și B. I., având în vedere că încheierea contractului de întreținere invocat, a avut loc la data de 18 decembrie 2008, (fila 77 dosar fond 956/307/2009), în timp ce B. G. era deja proprietar tabular a suprafeței de 215 m.p. tocmai precizată, încă din anul 2003, fără însă ca în cuprinsul acestui contract să se fi făcut vreo mențiune cu privire la calitatea de proprietar tabular, a întreținutului.
Posesia exercitată de B. G. asupra terenului în suprafață de 215 m.p. ca atribut al dreptului său de proprietate, nu poate fi unită cu posesia reclamanților B. P. și I., ci eventual opusă proprietarului tabular, și în atare ipoteză, nu ar mai fi îndeplinită cerința curgerii termenului de 30 de ani.
Prin urmare, nefiind lămurită cu certitudine exercitarea posesiei neîntrerupte asupra fiecăruia dintre terenurile pentru care se solicită a dispune constatarea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii, precum și limitele întinderii acestora în raport de care să se fi exercitat această posesie, instanța a reținut că această cerere a reclamanților nu este dovedită și a respins-o.
Raportat la toate cele expuse în precedent, reținând calitatea dobândită de pârâții reclamanți reconvenționali B. P. și B. I. din dosarul 956/307/2009, urmare a disjungerii judecății cu privire la cererea reconvențională a acestora cu consecința formări unui dosar nou, s-a respins acțiunea conform dispozitivului.
Împotriva sentinței civile nr. 305/18.02.2016, pronunțată de către Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr. 3687/307/2011 în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă 1865, au formulat recurs recurenții B. P. și B. I., solicitând admiterea recursului și în principal modificarea în tot a sentinței recurate, în baza art. 312 alin 2 Cod procedură civilă 1865, cu consecința admiterii acțiunii în sensul următor: să se constate că numitul B. G. a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune de lungă durată asupra imobilului situat în Sighetu Marmației str. Mocăniței nr. 1 în natură teren, curte și arabil în suprafață totală de 515 m.p., înscris în C.F. nr. 54732 Sighetu Marmației nr. top. 6520/6133/4/b/3/f/2/3 în suprafață de 206 m.p. și C.F. nr. 54734 Sighetu Marmației nr. top. 6520/6133/4/b/3/f/2/2 în suprafață de 296 m.p.; să se constate că B. P. a dobândit dreptul de proprietate asupra casei de locuit și a anexelor gospodărești (bucătărie de vară, două șoproane și pivniță) situate în Sighetu Marmației str. Mocăniței nr. 1, cu titlu de drept lege în baza sentinței civile nr. 532/2014 pronunțată în dosar nr. 956/307/2009* al Judecătoriei Sighetu Marmației, cu înscrierea în CF a dreptului de proprietate; să se valideze contractul de întreținere încheiat pe data de 18 decembrie 2008 între numitul B. G. (în calitate de întreținut) și recurenții B. P. și B. I. (în calitate de întreținători) cu privire la imobilul situat în Sighetu Marmației str. Mocăniței nr. 1 în natură teren cu construcții, curte și arabil înscris în C.F. nr. 54732 Sighetu Marmației nr. top. 6520/6133/4/b/3/f/2/3 în suprafață de 206 m.p., C.F. nr. 54734 Sighetu Marmațieinr. top. 6520/6133/4/b/3/f/2/2 în suprafață de 296 m.p. și C.F. nr. 54786 Sighetu Marmației nr. top. 6520/6133/4/b/3/d/l/2 în suprafață de 219 m.p., în sensul de a pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de întreținere imobiliar, precum și să se dispună înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Sighetu Marmației str. Mocăniței nr. 1 în natură teren, construcții, curte și arabil înscris în C.F. nr. 54732 Sighetu Marmației nr. top. 6520/6133/4/b/3/f/2/3 în suprafață de 206 m.p., C.F. nr. 54734 Sighetu Marmației nr. top. 6520/6133/4/b/3/f/2/2 în suprafață de 296 m.p. și CF nr. 54786 Sighetu Marmației nr. top. 6520/6133/4/b/3/d/l/2 în suprafață de 219 m.p., precum și construcții (casă de locuit), anexe gospodărești (bucătărie de vară, două șoproane și pivniță.
În motivare recurenții au solicitat, în temeiul art. 312 alin. 3 teza a II-a Cod procedură civilă 1865, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe.
În subsidiar, recurenții evocă soluția atacată, pe care o critică pentru nelegalitate și netemeinicie. Invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă 1865, recurenții învederează instanței de recurs că hotărârea recurată conține motive contR.ictorii și străine de natura pricinii, că prima instanță a interpretat greșit actul dedus judecății și că a pronunțat hotărârea cu aplicarea greșită a legii.
Analizând considerentele sentinței atacate, pe care le evocă în memoriul de recurs, recureții arată că prima instanță a intepretat greșit cererile și susținerile părților.
Citând afirmația din considerentele sentinței vizând constatarea că pârâtul P. P. nu a recunoscut tranzacția, recurenții arată că acest act este semnat de P. P.. P. P., arată recurenții, nu are calitatea de moștenitor al defunctului B. G. și nici de succesor al proprietarului tabular. Acest pârât a rămas în proces după disjungerea cererii reconvenționale dintr-un dosar anterior.
Recurenții reclamă greșita intepretare a probelor, cu referire la analiza declarațiilor martorilor G.A. și G.I..
Recurenții critică reținerile din motivarea sentinței care se referă la constatarea unei situații ambigue de către instanța de fond, precum și concluzia instanței de fond potrivit căreia cererea reclamanților nu este dovedită, evocând în memoriul de recurs probele solicitate, încuviințate și administrate de către prima instanță.
Analizând sentința civilă nr. 305/18.02.2016 a Judecătoriei Sighetu Marmației, pe baza motivelor de recurs formulate și în considerarea dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă 1865, tribunalul constată că, sub aspectul solicitării subsidiare de casare a sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare, recursul reclamanților este fondat și urmează a fi admis ca atare, cu consecința casării soluției atacate cu trimiterea spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru considerentele ce succed:
Art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă 1865 arată că: "Judecătorii au în¬da¬to¬rirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală pri¬vind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea co¬¬rectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor pu¬tea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă păr¬țile se împotrivesc";.
În respectarea dispozițiilor legale mai sus enunțate prima instanță se im¬punea să dispună efectuarea unei expertize tehnice judiciare în specialitatea to¬po¬grafie.
Potrivit art. 305 Cod procedură civilă 1865, în instanța de recurs nu se pot pro¬duce probe noi, cu excepția înscrisurilor.
Expertiza tehnică judiciară este o probă care nu poate fi administrată în re¬curs, însă este o probă necesară pentru soluționarea cauzei.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut constant în jurisprudența sa că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenție nu poate trece drept efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt în mod real ascultate, adică în mod real și concret examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 din Convenție implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de probă și al argumentelor părților.
În ceea ce privește motivarea hotărârii judecătorești, aceasta trebuie să exprime respectarea de către judecători a principiilor enunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, să răspundă susținerilor părților și mijloacelor de apărare ale acestora, să reflecte examinarea tuturor chestiunilor în fapt și în drept aflate în litigiu.
În speță din analiza actelor și lucrărilor dosarului, a conținutului sentinței atacate, rezultă că urmare disjungerii operată prin dispozitivul sentinței civile nr. 2848/10.11.2011 pronunțate în dosarul nr. 956/307/2009 al Judecătoriei Sighetu Marmației, a cererii reconvenționale formulate de pârâtul reclamant reconvențional din dosarul nr. 956/307/2009 a fost format dosarul nr. 3687/307/2011, în care s-a pronunțat soluția recurată cu prezentul recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului nr. 3687/30772011, tribunalul constată întemeiate criticile din memoriul de recurs vizând incidența în cauză a dispozițiilor art. 312 alin. 3 și 5 Cod procedură civilă 1865, având drept consecință casarea cu trimitere spre rejudecare.
Astfel, așa cum rezultă din cuprinsul hotărârii recurate, prima instanță după disjungerea acestei cereri din dosarul nr.956/307/2009*, nu procedează, în acord cu dispozițiile art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă 1865, la punerea în discuție și stabilirea corectă a cadrului procesual în acest nou dosar format urmare disjungerii, după cum nu elucidează aspectele legate de calitatea procesuală pasivă în dosarul disjuns respectiv aspectele vizând obiectul dosarului format în urma disjungerii.
Aceste omisiuni conduc instanța fondului la concluzia existenței unei situații ambigue și nedovedite, alegații care reliefează necercetarea corespunzătoare a fondului în dosarul nou creat, după disjungere, echivalând cu necercetarea fondului cauzei.
