Neaplicarea art. 65 alin. (2) C.pen. - pedeapsă complementară - raportat la infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1, 2) C.pen.
| Comentarii |
|
Sancţiunea pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)¹ C.pen. este „închisoare de la 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi”. Potrivit art. 65 alin. (2) C.pen. „aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă”, iar atunci când nu sunt reţinute în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante, nu sunt aplicabile prevederile art. 76 alin. (3) C.pen., care prevede următoarele: „când există circumstanţe atenuante, pedeapsa complementară privativă de drepturi, prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, poate fi înlăturată”.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 767 din 6 septembrie 2011
Prin sentința penală nr. 810/06.06.2010 a Judecătoriei Tulcea, pronunțată în dosar nr. 2102/327/2011, s-a hotărât:
„în baza art. 197 alin. (1) - alin. (2) lit. b)1C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C.pen., art. 33 lit. a) și b) C.pen., condamnă inculpatul D.T., născut la data de 23.11.1981 în Niculițel, jud. Tulcea, cu domiciliul în Tulcea, la 7 ani închisoare.
în baza art. 61 C.pen., revocă liberarea condiționată privind pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 319/2009 a Judecătoriei Tulcea și contopește restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară (168 de zile) cu pedeapsa aplicată de 7 ani închisoare, inculpatul executând 7 ani închisoare.
în baza art. 203 C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 33 lit. a) și b) C.pen. condamnă inculpatul la 3 ani închisoare.
în baza art. 61 C.pen. revocă liberarea condiționată privind pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 319/2009 a Judecătoriei Tulcea și contopește restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară (168 de zile) cu pedeapsa aplicată de 3 ani închisoare, inculpatul executând 3 ani închisoare.
în baza art. 180 alin. (2)1C.pen.^#cu aplicarea art. 37 lit. a) C.pen., art. 33 lit. a) și b) C.pen. condamnă inculpatul la 1 an închisoare.
în baza art. 61 C.pen. revocă liberarea condiționată privind pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 319/2009 a Judecătoriei Tulcea și contopește restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară (168 de zile) cu pedeapsa aplicată de 1 an închisoare, inculpatul executând 1 an închisoare.
în baza art. 34 lit. b) C.pen. contopește pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare la care se adaugă un spor de 1 an închisoare, inculpatul urmând să execute în final 8 ani închisoare.
în baza art. 71 C.pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a și lit. b) C.pen.
în baza art. 350 C.pen. menține starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) deduce durata reținerii și arestării preventive de la 25.11.2010 la zi.
Ia act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.”
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
în seara zilei de 18.11.2010 pe fondul consumului de băuturi alcoolice, inculpatul Dobrea Tudorel aflându-se în locuința mamei sale, D.S., i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu pumnii în zona feței și corpului și i-a adus amenințări cu moartea, însă în legătură cu aceste fapte, partea vătămată inițial nu a dorit să formuleze plângere penală prealabilă pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 180 și 193 C.pen.
Ulterior, în data de 22.11.2010, inculpatul D.T. a consumat băuturi alcoolice pe raza comunei Niculițel, iar în jurul orei 1:00 a revenit la domiciliul părții vătămate D.S. pe care a găsit-o stând în pat în camera ei. Intenționând să întrețină un raport sexual cu partea vătămată, inculpatul a luat un cuțit cu care a amenințat-o pe D.S., după care, urmare a împotrivirii părții vătămate, inculpatul a imobilizat-o în pat cu picioarele și a amenințat-o cu acte de violență și cu moartea dacă mai opunea rezistență, după care a dezbrăcat-o de haine și a început să întrețină raport sexual normal cu partea vătămată pe patul din camera acesteia.
Apoi , inculpatul a luat-o în brațe pe partea vătămată și a dus-o în camera lui din același imobil, unde pe patul său a continuat raportul sexual cu partea vătămată, până la finalizarea acestuia.
Fiind audiată, partea vătămată D.S. a declarat că de la data de 17.11.2010, de când fiul său D.T. a fost liberat din penitenciar, acesta a locuit în Niculițel, în același imobil cu partea vătămată, dar în camere diferite.
Pe fondul consumului de alcool, inculpatul provoca scandal și avea un comportament agresiv față de partea vătămată. în aceste împrejurări, la data de 18.11.2010 în jurul orelor 21:00, inculpatul a lovit-o pe numita D.S., aplicându-i 3 - 4 lovituri cu pumnul în zona capului și a toracelui.
în noaptea de 22/23.11.2010, D.T. a revenit la domiciliul mamei sale, în jurul orelor 01:00 și a intrat în camera în care se afla partea vătămată, întrucât accesul în camera inculpatului se putea face și din acea cameră.
D.S. a declarat că se afla întinsă pe patul său și a observat că fiul său avea privirea schimbată și părea a fi sub influența băuturilor alcoolice. Fiul său s-a așezat pe marginea patului și i-a spus acesteia că are tot felul de idei ciudate și că nu poate să doarmă.
în momentul în care D.S. a vrut să se ridice din pat, D.T. i-a pus o mână în piept și cu cealaltă a apucat-o de gât, spunându-i că nu o lasă să se ridice din pat, afirmând totodată că ea nu este mama lui, ci doar un duh rău care a luat chipul mamei lui și că trebuie să termine cu ea odată pentru totdeauna.
Partea vătămată a reușit să se ridice din pat, însă la un moment dat inculpatul a luat un cuțit și la îndreptat către pieptului părții vătămate, afirmând că o omoară.
Concomitent cu amenințările cu moartea, inculpatul a trântit-o pe mama sa pe pat și i-a pus cuțitul la gât.
In continuare, în timp ce afirma că partea vătămată nu este mama lui, i-a scos pantalonii și chiloții, după care inculpatul s-a descheiat la pantaloni și a început să întrețină un raport sexual normal cu mama sa.
Apoi, inculpatul a luat-o pe mama sa în brațe și a dus-o la el în cameră, unde a trântit-o pe patul său, spunându-i că îi este mai comod să întrețină raportul sexual pe patul său.
D.T. i-a scos și bluza mamei sale și a continuat raportul sexual, până la finalizarea acestuia. în acest timp, a declarat partea vătămată, inculpatul ținea într-un dintre mâini, cuțitul cu care a amenințat-o pe D.S. cu moartea.
După finalizarea actului sexual, partea vătămată fiind traumatizată de cele întâmplate, fară să mai spună ceva, s-a ridicat din patul fiului său și a mers în camera sa și s-a îmbrăcat cu hainele cu care fusese anterior consumării actului sexual.
în acest timp, inculpatul s-a așezat în patul său și a continuat să îi spună părții vătămate că ea nu este mama lui și că ea doar l-a crescut.
La data de 23.11.2010, partea vătămată a relatat cele întâmplate fiicei sale G.E. și fiului său D.N.N., iar la insistențele acestora aceasta a înțeles să reclame organelor de poliție faptele săvârșite de inculpat, care este și fiul părții vătămate.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea și inculpatul D.T., dosarul fiind înaintat Tribunalului Tulcea.
Prin decizia nr. 167/2.08.2011 a Tribunalului Tulcea, pronunțată în dosar nr. 2102/327/2011, s-a hotărât:
„în temeiul art. 42 alin. (1) C.proc.pen.
Declină competența soluționării recursului în favoarea Curții de Apel Constanța.
în temeiul art. 3002C.proc.pen.
Menține măsura arestării preventive a inculpatului începând cu data de 2.08.2011.”
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că potrivit art. 281 pct. 3 C.proc.pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, Curtea de Apel ca instanță de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în primă instanță cu excepția celor date în competența Tribunalului.
Tribunalul, ca instanță de recurs, judecă, printre altele, recursurile împotriva sentințelor pronunțate de judecători privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Inculpatul-recurent a fost trimis în judecată pentru trei infracțiuni, numai pentru una dintre acestea, care prevăzute de art. 180 alin. (2.1) C.pen., acțiunea penală punându-se în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Pentru celelalte două infracțiuni, cea de viol și cea de incest, organul de urmărire penală se sesizează din oficiu potrivit art. 221 alin. (1) C.proc.pen. în aceste condiții, tribunalul nu este competent să soluționeze cele două recursuri competente revenind Curții de Apel Constanța în favoarea căreia se va declina competența în conformitate cu dispozițiile art. 42 alin. (1) C.proC.pen.
în consecință, dosarul s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. 2102/327/2011.
Curtea reține că în dezvoltarea motivelor de recurs ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea s-a solicitat aplicarea inculpatului a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, arătându-se că potrivit art. 65 alin. (2) C.pen. raportat la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)¹ C.pen. aplicarea pedepsei complementare este obligatorie.
în dezvoltarea motivelor de recurs ale inculpatului s-a solicitat de către apărătorul acestuia casarea deciziei atacate în temeiul art. 3859 pct. 14 C.proc.pen. și, rejudecând, să se dispună reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia întrucât persoana inculpatului nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea reține că inculpatul personal a precizat personal motivele de recurs, în sensul că este nevinovat, că probele administrate în cauză sunt indirecte, că partea vătămată și-a schimbat declarația în instanță, că martorii au declarat în contradictoriu iar expertiza efectuată în cauză nu îl incriminează.
în recurs inculpatul a depus la dosar o copie a ordonanței a Prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea prin care s-a respins cererea de recuzare a procurorului care a supravegheat activitatea de cercetare penală și o copie a concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză și care se află atașat la dosar.
La termenul din data 6.09.2011, inculpatul a precizat personal că nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs, uzând de dreptul la tăcere prevăzut de art. 70 alin. (2) C.proc.pen.
Examinând sentința recurată în raport de motivele de recurs și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că doar recursul formulat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea este fondat, recursul inculpatului fiind nefondat, pentru următoarele:
Prima instanță a reținut corect starea de fapt și a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reținând vinovăția inculpatului sub forma intenției directe prevăzută de art. 19 pct. 1 lit. a) C.pen.
în acest sens, Curtea are în vedere:
- plângerea și declarațiile părții vătămate
- procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă
- raportul de constatare tehnico-științifică nr. 439971/902.03.2011
- raportul medico-legal nr. 1334 din 25.11.2010
- declarațiile martorilor D.N.N. și G.E.
- declarațiile inculpatului de recunoaștere a faptelor.
Astfel, Curtea reține că în declarația olografă dată de către inculpatul D.T. la data de 25.11.2011 (deci la 3 zile de la data săvârșirii faptei), acesta a precizat: „fiind amândoi în stare de ebrietate, am hotărât împreună să întreținem un raport sexual, astfel că fiecare și-a dat jos hainele proprii și am început un raport sexual normal în patul din camera mamei. întrucât mă simțeam incomod în acel pat, am încercat să o duc în brațe în camera mea dar nu am reușit și am mers împreună în patul meu unde am continuat raportul sexual”.
Curtea constată că schimbarea ulterioară a declarațiilor inculpatului nu a fost justificată în mod credibil de către acesta, potrivit art. 325 C.proc.pen.
Susținerea inculpatului, în sensul că mama acestuia a consimțit la întreținerea raportului sexual, nu se coroborează cu nici un mijloc de probă administrat în cauză, fiind chiar contrazisă de declarația mamei sale, această ultimă declarație coroborându-se și cu raportul medico-legal nr. 1334 din 25.11.2010 întocmit de către S.M.L.J Tulcea prin care s-a concluzionat că partea vătămată D.S. „prezintă leziuni traumatice contuze tegumentare, care au putut fi produse prin lovire cu sau/și de corp plan/dur, având o vechime de 5-8 zile. Necesită îngrijiri medicale timp de 4-5 zile (patru-cinci) zile de la data producerii. Prezintă leziuni ale mucoasei introitului vaginal, de vârstă relativ recentă, care au putut fi cauzate prin interferență mecanică locală. Absența spermatozoizilor în secreția vaginală recoltată în timp util de la presupusul abuz sexual, nu poate infirma consumarea unor activități mecanice în zona anatomică respectivă”.
De asemenea, Curtea constată că recurentul a depus la dosar doar prima pagină a concluziilor raportul de constatare tehnico-științifică nr. 439971/902.03.2011, nu și cea de a doua pagină în care s-a concluzionat că urma notată T439971011 (de pe chilotul părții vătămate - mama inculpatului) a pus în evidență „corespunzător locilor kitului Y-filer analizați, un haplotip identic cu cel al ADN extras din proba biologică de referință recoltată de la numitul D.T.”.
Curtea mai apreciază că nu este reală susținerea inculpatului din motivele de recurs în sensul că în fața instanței partea vătămată ar fi declarat (referitor la cele două perechi de chiloți ridicați de către organele de poliție cu ocazia cercetării la fața locului) că nu a folosit acei chiloți nici o secundă în acea seară, Curtea reținând că atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești partea vătămată a declarat că a avut o pereche de chiloți înainte de consumarea actului sexual: „acei chiloți i-am avut pe mine înainte de a se consuma actul sexual”; „cu una din mâini mi-a dat jos pantalonii cu tot cu chiloți cu ușurință și a început să mă pipăie … știind că urma să fiu examinată la ginecologie, chiloții purtați în momentul violului i-am lăsat în camera mea, schimbându-mă și spălându-mă sumar pe corp și în zona vaginală”.
Față de aspectele expuse, Curtea reține că apărarea inculpatului nu justifică în nici un fel prezența urmelor biologice ale inculpatului pe chilotul părții vătămate.
Având în vedere că partea vătămată a precizat că s-a spălat în zona vaginală după consumarea violului confirmă concluziile raportul medico-legal nr. 1334 din 25.11.2010 întocmit de către S.M.L.J Tulcea în sensul că absența spermatozoizilor în secreția vaginală nu poate infirma consumarea unor activități mecanice în zona anatomică respectivă.
Curtea constată că nu sunt reale nici susținerile inculpatului în sensul că partea vătămată nu ar fi declarat în fața instanței de fond că inculpatul nu ar fi amenințat-o cu un cuțit în timpul raportului sexual, partea vătămată susținând în fața instanței de fond că „mi-a înfipt mâna stângă în gât iar în mâna dreapta ținea un cuțit pe care îl luase de pe un scaun din camera mea”.
De asemenea, nu sunt întemeiate nici criticile recurentului, în sensul că declarațiile martorilor sunt contradictorii, din examinarea declarațiilor martorilor L.S. (cunoștință a părții vătămate), D.N.N. și G.E. (copii părții vătămate) Curtea reținând că aceștia au declarat cele relatate de către partea vătămată, respectiv că a fost agresată fizic de către inculpat, amenințată cu un cuțit iar ultimilor doi martori (fiind în relație mai apropiată cu aceștia) le-a spus și că a fost violată de către inculpat.
încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpat este legală, instanța de fond efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie.
Astfel, fapta inculpatului D.T. de a întreține, prin constrângere și amenințare cu cuțitul, în noaptea de 22/23.11.2010, un raport sexual normal, cu numita D.S., mama sa, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)1 C.pen. și art. 203 C.pen. cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. b) C.pen.
Fiind întrunite toate condițiile cerute de dispozițiile art. 345 alin. (2) C.proc.pen., în mod corect, aceasta a dispus condamnarea inculpatului pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată.
în cadrul operațiunii de individualizare judiciară a pedepselor ce urmau a fi aplicate, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) și a stabilit pentru inculpat pedepse corespunzătoare gradului de pericol social concret a infracțiunilor și persoanei inculpatului.
Astfel, Curtea are în vedere gradul de pericol social al faptei, starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 alin. (1) lit. a) din C.pen., față de pedeapsa aplicată prin sentința penală 319/03.09.2009 a Judecătoriei Tulcea (din executarea căreia s-a liberat condiționat la data de 17.11.2010, cu un rest de 168 de zile), faptul că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală (fiind condamnat la 1 an cu suspendare prin sentința penală 123/2006 a Judecătoriei Babadag și la 1 an și 3 luni închisoare prin 319/2009 a Judecătoriei Tulcea, fiind incidente dispozițiile art. 37 lit. a) C.pen.
Curtea mai constată că prima instanță a apreciat în mod corect că pedeapsa cea mai grea nu este îndestulătoare pentru constrângerea și reeducarea inculpatului (având în vedere perseverența infracțională a inculpatului, natura infracțiunilor săvârșite, gradul de pericol social ridicat al acestora) și în mod temeinic s-a aplicat un spor de 1 an, astfel că pedeapsa aplicată în final inculpatului este de 8 ani închisoare.
Curtea constată, însă, că este fondat recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea, în ceea ce privește omisiunea instanței de fond a aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.
Astfel, Curtea reține că sancțiunea pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzute de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)¹ C.pen. este „închisoare de la 5 la 18 ani și interzicerea unor drepturi”.
De asemenea, potrivit art. 65 alin. (2) C.pen. „aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă” și, nefiind reținute în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, nu sunt aplicabile prevederile art. 76 alin. (3) C.pen.: „când există circumstanțe atenuante, pedeapsa complementară privativă de drepturi, prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, poate fi înlăturată”.
Modalitatea de executare a fost stabilită corespunzător de prima instanță, scopul pedepsei prevăzute de art. 52 C.pen. putând fi atins numai prin executarea efectivă a pedepsei.
Față de ansamblul considerentelor expuse, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C.proc.pen., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul D.T.
în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C.proc.pen., Curtea va admite recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea, va casa sentința recurată și rejudecând:
în baza art. 197 alin. (2) C.pen., va aplica inculpatului D.T. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a), b) C.pen. pe timp de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.
în baza art. 35 alin. (1) C.pen., se va aplica pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a), b) C.pen. pe timp de 5 ani pe lângă pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
în baza art. 385 16 alin. (2) raportat la art. 381 C.proc.pen. și art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), Curtea va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului și perioada de arest preventiv de la 6.06.2011 (data pronunțării hotărârii recurate) la zi.
(Judecător Dan Iulian Năstase)
