Respingerea revocării liberării provizorii sub control judiciar şi a cererii de luare a măsurii arestării preventive. Încălcarea art. 290 C.proc.pen. vizând publicitatea şedinţei de judecată privind cererea de revocare a liberării provizorii sub control j
| Comentarii |
|
Dacă cererea de luare a măsurii preventive faţă de persoana juridică se soluţiona prin încheiere în cameră de consiliu, potrivit art. 4795 alin. (4) C.proc.pen., printr-o încheiere atacabilă cu recurs in 3 zile de la pronunţare sau de la comunicare, la cererea procurorului, în ce priveşte propunerea de revocare a liberării provizorii, judecarea acestei cereri se impunea a fi efectuată pe timpul urmăririi penale, potrivit dispoziţiile art. 160 10 C.proc.pen., cu respectarea dispoziţiilor privind publicitatea şedinţei de judecată, întrucât în conţinutul secţiunii V din Titlul IV al Părţii Generale a Codului de procedură penală, nu există nici o normă procedurală care să deroge cu titlu special de la regula generală prevăzută de art. 290 C.proc.pen. În cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 1491 alin. (4) C.proc.pen., întrucât cererea vizează analizarea unei măsuri procesuale (dispunerea sau revocarea liberării provizorii) şi nu vizează luarea măsurii arestării preventive tratată ca măsură preventivă, câtă vreme arestarea preventivă dispusă iniţial faţă de inculpat, nu fusese revocată, înlocuită cu altă măsură şi nici nu era încetată.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 656 din 14 iulie 2011
Tribunalul Constanța, prin încheierea de ședință nr. 68 din 7.07.2011, pronunțată în dosarul penal nr. 9806/118/2011, a respins excepția nelegalei sesizări a instanței.
în baza art. 160 10 C.proc.pen., a respins ca nefondată cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, de revocarea liberării provizorii sub control judiciar și arestare preventivă a inculpatului D.V.
în baza art. 4795 alin. (4) C.proc.pen. raportat la art. 4795alin. (1) lit. e) în referire la art. 4795 alin. (3) C.proc.pen., a respins ca nefondată cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, de luare a măsurii preventive a interzicerii de a desfășura activități de natura celor în exercițiu sau cu ocazia cărora a fost comisă infracțiunea, pe o durată de 60 de zile, față de SC D.I.E. SRL, cu sediul social în Constanța, Aleea M.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul D.V. a fost arestat preventiv, în perioada 14.12.2010 - 26.01.2011 când, prin decizia penală nr. 94 din 26.01.2011 a Tribunalului Constanța, pronunțată în dosarul penal nr. 1354/212/2011, s-a admis recursul declarat de inculpatul D.V. împotriva încheierii de ședință din data de 24.01.2011 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. 1354/212/2011, s-a dispus admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat și punerea de îndată în libertate provizorie sub control judiciar a acestuia.
Ulterior, prin ordonanța nr. 874/P/2010 din 1.02.2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanta, ca urmare a reunirii dosarului nr. 128D/P/2010 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanta, s-a dispus: extinderea cercetărilor penale față de inculpatul D.V. pentru infracțiunile prevăzute de dispozițiile art. 2961 alin. (1) lit. 1) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen., art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. și art. 295 lit. a) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.; începerea urmăririi penale față de inculpatul D.V. pentru săvârșirea infracțiunii continuate de speculă prevăzute de art. 295 lit. a) C.pen.cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen.; punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul D.V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 295 lit. a) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen.
Prin ordonanța nr. 874/P/2010 din 3.06.2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, în temeiul dispozițiilor art. 238 C.proc.pen., art. 228 alin. (1) C.proc.pen. și art. 235 C.proc.pen.s-a dispus: extinderea cercetărilor penale față de făptuitorul D.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzute de dispozițiile art. 215 alin. (1,2) și alin. (5) C.pen. în condițiile art. 41 alin. (2) C.pen. și față de făptuitorii N.P. și N.E. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 215 alin. (1) și alin. (2) C.pen. în condițiile art. 215 alin. (1) și alin. (2) C.pen. în condițiile art. 41 alin. (2) C.pen.; extinderea cercetărilor penale față de SC D.I.E. SRL Constanța pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2961 alin. (1) lit. 1) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen., art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea, art. 41 alin. (2) C.pen.și art. 295 lit. a) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. și art. 215 alin. (1, 2) și alin. (5) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen. și față de SC C.A. SRL, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de dispozițiile art. 2961 alin. (1) lit. 1) din Legea nr. 571/2003, art. 270 alin. (3) din Legea nr. 865/2006 și art. 215 alin. (1, 2) și alin. (5) C.pen.; începerea urmăririi penale și punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul D.V. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de dispozițiile art. 215 alin. (1, 2) și alin. (5) C.pen. în condițiile art. 41 alin. (2) C.pen. și începerea urmăririi penale față de învinuiții N.P. și N.E. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzută de dispozițiile art. 215 alin. (1, 2) C.pen. în condițiile art. 41 alin. (2) C.pen.; începerea urmăririi penale față de persoanele juridice SC D.I.E. SRL Constanta, pentru infracțiunile prevăzute de art. 2961 alin. (1) lit. 1) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen., art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen.și art. 295 lit. a) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. și art. 215 alin. (1, 2) și alin. (5) C.pen.cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen. și SC C.A. SRL, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de dispozițiile art. 296 alin. (1) lit. 1) din Legea nr. 571/2003, art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 și art. 215 alin. (1, 2) și alin. (5) C.pen.
La data de 4.07.2011, cu prilejul percheziției domiciliare efectuate în baza autorizației emise de Tribunalul Constanța, la locația din strada I.B., la imobilul situat între numerele 13 și 15 precum și în autovehiculul cu numărul de înmatriculare …, organele judiciare au găsit un număr total de 2238 pachete de țigări de diferite mărci, netimbrate sau purtând marcaje emise de autoritățile din Republica Moldova.
Totodată, au fost identificate persoane care se prezentaseră la depozitul SC D.I.E. SRL Constanța, amplasat pe str. I.B. pentru a achiziționa țigările puse în vânzare, fără respectarea dispozițiilor legale de către inculpatul D.V. S-a procedat la audierea a cinci dintre acestea, respectiv a martorilor D.E., T.S., A.D.D., M.C., C.C.J. și s-a stabilit că persoanele identificate erau cumpărători de țigarete netimbrate acestea susținând că aveau cunoștință de existența acestei locații întrucât au cumpărat țigări și cu alte prilejuri.
Constatările din data de 4.07.2011 au determinat extinderea cercetărilor penale, începerea urmăririi penale față de învinuitul D.V. și SC D.I.E. SRL Constanța și punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul D.V. pentru infracțiunile continuate prevăzute de art. 2961 alin. (1) lit. 1) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen., art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. și art. 295 lit. a) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. și art. 215 alin. (1, 2) și alin. (5) C.pen.cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen., inclusiv pentru actele materiale din ziua de 4.07.2011, prin ordonanța nr. 874/P/2010 din 4.07.2011, ora 13:00 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța.
La data de 5.07.2011, organele de poliție judiciară l-au identificat pe inculpatul D.V. la depozitul SC D.I.E. SRL Constanța, la ora 9:00, în timp ce comercializa țigarete netimbrate sau timbrate cu marcaje emise de autoritățile din Republica Moldova. Ca urmare a verificărilor efectuate în depozitul amintit anterior, s-au depistat 110 pachete țigări marca CAPITAL, fără timbru, 10 pachete țigări marca PALL MALL, cu timbru de Republica Moldova, 10 pachete marca WINSTON, cu timbru de Republica Moldova, 2 pachete marca PALL MALL BLUE cu timbru de Republica Moldova precum și suma de 2.055 lei.
Constatările din data de 5.07.2011 au determinat extinderea cercetărilor penale, începerea urmăririi penale față de învinuitul D.V. și SC D.I.E. SRL Constanța și punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul D.V. pentru infracțiunile continuate prevăzute de art. 296 alin. (1) lit. 1) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen., art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. și art. 295 lit. a) C.pen.cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. și art. 215 alin. (1, 2) și alin. (5) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen., inclusiv pentru actele materiale din ziua de 5.07.2011, prin ordonanța nr. 874/P/2010 din 5.07.2011, ora 15:00 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța.
Totodată, prin ordonanța nr. 874/P/2010 din 6.07.2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, în temeiul dispozițiile art. 235 C.proc.pen., s-a dispus punerea în mișcare acțiunii penale față de SC D.I.E. SRL Constanța pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 296 alin. (1) lit. 1) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen., art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. și art. 295 lit. a) C.pen.cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. și art. 215 alin. (1, 2) și alin. (5) C.pen.cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.
Ca modalitate de săvârșire a infracțiunii de înșelăciune, în sarcina inculpatului D.V. și a persoanei juridice SC D.I.E. SRL Constanța, s-a reținut săvârșirea infracțiunii de înșelăciune continuată în forma agravantă prevăzute de dispozițiile art. 215 alin. (1, 2) și alin. (5) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. constând în aceea că, în baza rezoluției infracționale unice, în mod repetat, în perioada 10.02.2010 - 5.07.2011 a achiziționat în scop de revânzare, a deținut, transportat sau comercializat cantități de țigări care contraveneau dispozițiilor legale pentru deținere pe teritoriul României, fără plata accizelor și prejudicierea bugetului de stat cu suma de aprox. 1.573.779 lei.
S-a solicitat revocarea liberării provizorii sub control judiciar și arestarea preventivă a inculpatului, invocându-se temeiurile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. c) și f) C.proc.pen., respectiv: există date că acesta pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni; a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
S-a motivat că, deși a beneficiat de măsura provizorie a liberării sub control judiciar, inculpatul D.V. a continuat să desfășoare activități ilicite de comercializare, în incinta spațiilor SC D.I.E. SRL Constanța, a țigaretelor netimbrate sau purtând marcaje ale autorităților din Republica Moldova în scopul obținerii de foloase materiale injuste, prin sustragerea de la plata accizelor către bugetul de stat.
Potrivit art. 160 10alin. (1) lit. a), b) C.proc.pen., liberarea provizorie sub control judiciar poate fi revocată dacă: se descoperă fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberare provizorie și care justifică arestarea învinuitului sau inculpatului; învinuitul sau inculpatul nu respectă cu rea - credință obligațiile ce-i revin potrivit art. 1602 alin. (3), alin. (3)1 și art. 1604 alin. (2) C.proc.pen. sau încearcă să zădărnicească aflarea adevărului ori săvârșește din nou, cu intenție, o infracțiune pentru care este urmărit și judecat.
Articolul 143 C.proc.pen. prevede posibilitatea luării măsurii arestării preventive numai dacă există probe ca elemente de fapt care servesc la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea făptuitorului sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, adică din datele existente în cauză rezultă presupunerea că persoana față de care se efectuează urmărirea penală, a săvârșit fapta.
Art. 5 lit. c) din Convenția europeană a drepturilor omului condiționează legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile, temeinice, că s-a săvârșit sau că se va săvârși o infracțiune sau autorul va fugi după săvârșirea unei infracțiuni.
în cauza de față, instanța nu poate verifica existența indiciilor temeinice de comitere a faptelor în legătură cu care se solicită revocarea liberării provizorii sub control judiciar și arestarea preventivă a inculpatului, prin raportare la o perioadă de referință, întrucât materialul probator existent la dosar nu oferă date cu privire la activitatea infracțională pretins comisă, chiar dacă se vorbește de caracterul continuat al acesteia,ci doar indicii că ar fi implicat în desfășurarea unor activități comerciale iar faptele și probele la care se referă procurorul în cuprinsul sesizării, care au făcut obiectul controlului judecătoresc, la o dată anterioară, în dosarul nr. 45306/212/2010 al Judecătoriei Constanța, de arestare preventivă, nu mai pot fi analizate și în prezentul dosar.
în ceea ce privește infracțiunile de contrabandă, speculă și înșelăciune, prevăzute de art. 295 lit. a) C.pen., art. 270 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 și art. 215 alin. (1, 2) și alin. (5) C.pen., nu se poate susține că sunt îndeplinite cerințele legii referitoare la existența indiciilor temeinice că s-ar fi săvârșit, în referire la actele materiale din datele de 4 și 5.07.2011, în condițiile în care împrejurările faptice invocate nu sunt susținute de mijloacele de probă administrate, nerezultând în ce au constat acțiunile de contrabandă, speculă și în ce modalitate a fost indus în eroare statul - prin Ministerul Finanțelor - în același timp, în sesizarea parchetului se face referire la infracțiunea de evaziune fiscală pentru fapta încadrată în infracțiunea de înșelăciune.
Inculpatul, fiind audiat, a dat explicațiile necesare cu privire la țigările care s-au găsit în locațiile aparținând SC D.I.E. SRL și SC C.A. SRL, la 04.07.2011 și la 05.07.2011, declarații care trebuiau verificate prin audierea mai multor persoane și alte mijloace de probă obiective, pentru clarificarea situației de fapt și aflarea adevărului.
Totodată, în lipsa altor probe ori indicii suplimentare, nu rezultă date că inculpatul ar pregăti săvârșirea unei noi infracțiuni, pentru a atrage incidența art. 148 lit. c) C.proc.pen. iar împrejurările faptice conturate de probele administrate, nu conduc la demonstrarea unui pericol concret pentru ordinea publică, pericol care trebuie să rezulte în mod explicit și să fie nemijlocit dovedit, ori referirile procurorului sub acest aspect sunt pur generice și fără fundament în datele și probele dosarului.
De altfel, neexistând indicii temeinice cu privire la săvârșirea faptelor, cu atât mai mult nu există probe de genul celor cerute de art. 148 alin. (1) lit. f) C.proc.pen.
Liberarea provizorie sub control judiciar, fiind dispusă în anumite condiții, poate fi revocată numai în cazurile prevăzute expres de legiuitor, constatate ca fiind incidente de către judecător, ca urmare fie a descoperirii unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberare provizorie și care justifică arestarea inculpatului, deci a unui motiv obiectiv, fie că inculpatul nu respectă, cu rea- credință, obligațiile ce-i revin, potrivit art. 1602 alin. (3) și 31 și art. 1604 alin. (2) C.proc.pen. sau încearcă să zădărnicească aflarea adevărului ori săvârșește din nou, cu intenție, o infracțiune pentru care este urmărit sau judecat, deci motive subiective, imputabile inculpatului, consecința revocării concretizându-se în dispunerea unei alte măsuri procesuale, și anume arestarea preventivă, cu emiterea unui nou mandat de arestare, ca act procedural, așa încât cele două măsuri - revocarea liberării provizorii și arestarea preventivă - sunt indivizibile, conferind astfel un caracter complex instituției revocării liberării provizorii.
Așadar, instanța consideră că, pe de o parte, nu s-ar putea verifica incidența cazurilor de revocare a liberării provizorii în mod distinct de luarea măsurii arestării preventive care, la rândul său, presupune examinarea îndeplinirii unor condiții speciale, și anume cele prevăzute de art. 143 și art. 148 C.proc.pen., dar și cele generale, iar pe de altă parte, și față de faza procesuală în care are loc posibilitatea revocării liberării provizorii, și anume fie în cursul urmăririi penale, fie în cursul judecății. Mai mult, judecarea cererii de revocare a liberării provizorii și luarea măsurii arestării preventive în situația constatării incidenței unuia din cazurile de revocare nu poate avea loc distinct de faza sau chiar stadiul procesual în care se află cauza deoarece, prin finalitatea sa, revocarea liberării provizorii este o măsură dispusă în scopul bunei desfășurări a procesului penal, indiferent de faza în care se află acesta, ceea ce implică o examinare a tuturor condițiilor ce guvernează judecata referitoare la o asemenea cerere și în funcție de faza procesuală a fondului cauzei.
Raportat la datele cauzei, din verificarea actelor dosarului, nu sunt date că inculpatul D.V., cu rea-credință, nu și-a îndeplinit ori s-a sustras de la obligațiile ce-i revin (în speță, obligația de a nu depăși limita teritorială a mun.Constanța, de a se prezenta la organul de urmărire penală sau la instanță ori de câte ori este chemat, de a se prezenta la organul de poliție din raza teritorială de domiciliu, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție, să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței, să nu se apropie de martorii din dosar și să nu comunice cu aceștia, să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme). Reaua-credință nu se prezumă, ea trebuie dovedită prin informațiile culese de organul judiciar însărcinat cu supravegherea executării măsurii, judecătorului sau instanței de judecată revenindu-i obligația de a aprecia dacă nerespectarea obligațiilor s-a produs sau nu cu rea-credință.
Informațiile cu privire la încălcarea obligațiilor impuse trebuie prezentate de organul de poliție desemnat să supravegheze executarea măsurii, iar instanța, în urma verificării împrejurărilor în care s-a produs nerespectarea măsurii, urmează să constate dacă aceasta s-a produs cu rea-credință, ori dosarul cauzei nu relevă informații în sensul că inculpatul nu și-a îndeplinit ori că s-a sustras de la obligațiile stabilite, nici împrejurări precum că acesta ar fi încercat în vreun fel să influențeze negativ probatoriul și, astfel, să zădărnicească aflarea adevărului, că ar continua activitatea infracțională, nu s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberare provizorie și care să justifică arestarea, situații care ar atrage revocarea liberării provizorii, potrivit art. 160 10 alin. (1) lit. a) și b) C.pen.
De asemenea, din probele existente la dosarul cauzei, invocate în cererea parchetului, nu rezultă motive temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă că SC D.I.E. SRL Constanța a săvârșit infracțiunile pentru care se efectuează urmărirea penală, astfel încât să fie necesară, pentru buna desfășurare a procesului penal, luarea măsurii preventive a interzicerii de a desfășura activități de natura celor în exercițiu sau cu ocazia cărora a fost comisă infracțiunea, prevăzută de art. 4795 alin. (1) lit. e) C.proc.pen.
în ceea ce privește aspectele de nelegalitate invocate de apărare (nelegala sesizare a instanței, cererea fiind formulată și semnată de primul procuror și nu de procurorul de caz, neascultarea inculpatului înainte de sesizarea instanței, inadmisibilitatea cererii vizându-l pe inculpat), care ar atrage sancțiunea nulității absolute, nu pot fi luate în considerare.
în termen legal, împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, criticând-o pentru nelegalitate, in sensul greșitei respingeri a cererii de revocare a liberării provizorii sub control judiciar față de inculpatul D.V. și totodată a greșitei respingeri a cererii de luare a măsurii preventive față de persoana juridică SC D.I.E. SRL.
Verificând încheierea recurată în ansamblu in fapt și în drept și prin prisma criticilor formulate, curtea constată că recursul declarat de procuror este fondat fiind însă incidente alte cauze de casare decât cele invocate.
Astfel, se constată că propunerea formulată de procuror vizând revocarea liberării provizorii sub control judiciar față de inculpatul D.V. și a cererii de luare a măsurii preventive față de persoana juridică, au fost soluționate in Camera de Consiliu, nefiind respectate dispozițiile legale vizând publicitatea ședinței de judecată, prevăzute de art. 290 C.proc.pen.
Dacă în ce privește cererea de luare a măsurii preventive față de persoana juridică, aceasta se soluționa prin încheiere în cameră de consiliu, potrivit art. 4795 alin. (4) C.proc.pen., printr-o încheiere atacabilă cu recurs in 3 zile de la pronunțare sau de la comunicare, la cererea procurorului, în ce privește propunerea de revocare a liberării provizorii, judecarea acestei cereri se impunea a fi efectuată pe timpul urmăririi penale, potrivit dispozițiileart. 160 10 C.proc.pen., cu respectarea dispozițiilor privind publicitatea ședinței de judecată, întrucât în conținutul secțiunii V din Titlul IV al Părții Generale a Codului de procedură penală, nu există nici o normă procedurală care să deroge cu titlu special de la regula generală prevăzute de art. 290 C.proc.pen.
în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 1491 alin. (4) C.proc.pen., întrucât cererea vizează analizarea unei măsuri procesuale (dispunerea sau revocarea liberării provizorii) și nu vizează luarea măsurii arestării preventive tratată ca măsură preventivă, câtă vreme arestarea preventivă dispusă inițial față de inculpat, nu fusese revocată, înlocuită cu altă măsură și nici nu era încetată.
în aceste condiții, față de cererea de revocare a liberării provizorii, prima instanță se impunea a o soluționa prin încheiere, atacabilă cu recurs in 24 de ore de la pronunțare.
Ca atare, curtea constată incidența cazului de casare prevăzute de art. 3859 pct. 4 C.proc.pen., neregularitatea constatată neputând fi acoperită potrivit art. 197 alin. (2) C.proc.pen. și urmând a atrage sancțiunea nulității hotărârii pronunțate și pe cale de consecință, admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei la rejudecare cu respectarea dispozițiilor privind publicitatea ședinței de judecată.
în condițiile în care cele două cereri formulate prin același înscris de către procuror, se judecă împreună potrivit regulilor privind conexitatea, dispozițiile privind publicitatea ședinței de judecată se extind și asupra soluționării cererii conexe și impun și rejudecarea acesteia de către aceeași instanță.
(Judecător Marius Epure)
