Nelămurire cu privire la pedeapsa ce se execută. Inadmisibilitate
| Comentarii |
|
C. pen., art. 34
C. proc. pen., art. 461 lit. c)
Sporul aplicat de instanţele de fond constituie element al stabilirii pedepsei principale rezultante, în cazul concursului de infracţiuni, conform tratamentului sanctionator al acestei forme a
> 7 9
pluralităţii de infracţiuni, determinat prin art. 34 C. pen., intrat în puterea lucrului judecat.
înlăturarea sporului nu constituie nelămurire sau împiedicare cu privire la executarea hotărârii penale definitive.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 2091 din 25 martie 2005
La data de 18 octombrie 2004, condamnatul D.A.A., invocând dispoziţiile art. 461 lit. c) C. proc. pen., a formulat contestaţie la executare, cu referire la pedeapsa de 15 ani închisoare, aplicată acestuia prin sentinţa penală nr. 687/2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
în motivarea acesteia, astfel cum a fost precizată la termenul fixat pentru judecarea contestaţiei la executare, condamnatul a susţinut că pedeapsa este mult prea mare în raport cu gradul său de participare la săvârşirea infracţiunii.
In concluzie, acesta a solicitat admiterea contestaţiei la executare şi înlăturarea sporului de 2 ani închisoare.
Prin sentinţa penală nr. 1571 din 8 decembrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins contestaţia la executare, ca nefon
dată, cu motivarea că înlăturarea sporului nu constituie nelămurire sau împiedicare cu privire la executarea hotărârii penale definitive.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin decizia nr. 8.A din 10 ianuarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat împotriva hotărârii instanţei de executare.
S-a reţinut că sporul aplicat la contopirea pedepselor are autoritate de lucru judecat, nu reprezintă o problemă privind executarea hotărârii şi nu constituie un motiv de contestaţie la executare, dintre cele prevăzute de art. 461 C. proc. pen.
împotriva acestei din urmă hotărâri, condamnatul D.A.C. a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunţate şi în fond, admiterea contestaţiei la executare, în sensul înlăturării sporului de 2 ani închisoare.
Recursul este nefondat:
Contestaţia la executare reprezintă un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării.
Datorită acestei naturi juridice, prin contestaţia la executare se asigură aplicarea corectă a legii în executarea pedepsei stabilite prin hotărâre definitivă. Nefiind însă cale de atac, lipseşte acestui mijloc procesual aptitudinea afectării autorităţii de lucru judecat, o nouă judecată fiind posibilă exclusiv prin exercitarea căilor extraordinare de atac, în condiţiile legii procesuale.
în cauză, pe calea contestaţiei la executare condamnatul a solicitat înlăturarea sporului de 2 ani închisoare.
Or, sporul aplicat constituie element al stabilirii pedepsei principale rezultante, în cazul concursului de infracţiuni, conform tratamentului sancţionator al acestei forme a pluralităţii de infracţiuni, determinat prin art. 34 C. pen., intrat în puterea lucrului judecat.
în fine, acest motiv nu se regăseşte între cazurile prevăzute de art. 461 C. proc. pen., în care se poate face contestaţie contra executării hotărârii penale definitive.
Prin urmare, respingând apelul declarat de condamnat şi menţinând hotărârea primei instanţe, prin care contestaţia la executare a fost respinsă, instanţa de control judiciar a pronunţat o hotărâre legală, nesupusă niciunuia din cazurile de casare prevăzute de art. 3859
C. proc. pen.
în consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurcntul
D.A.C. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
