Ordonanţă preşedenţială . Jurisprudență Familie (infracţiuni şi alte probleme în legătură cu familia)

Judecătoria DOROHOI Sentinţă civilă nr. 1 din data de 11.07.2018

Acesta este document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:

Dosar nr. XXXX/193/2018 Ordonanță președințială

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA DOROHOI JUDEȚUL BOTOȘANI

Sentința civilă nr.XXX

Completul de judecată constituit din:

Ședința publică din xx.xx.xxxx

Președinte:

Grefier:

Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având obiect ordonanță președințială privind pe reclamantul xx în contradictoriu cu pârâta xx

La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat reclamantul asistat de avocat xx pârâta asistată de avocat xx și martora xx

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată modul de îndeplinire a procedurii de citare, obiectul cauzei și stadiul judecății.

Instanța acordă sfaturi de împăcare părților.

Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, precizează că părțile nu s-au împăcat.

Instanța procedează la audierea martorei xx sub prestare de jurământ declarația acesteia fiind consemnată în scris în proces verbal, semnată și atașată la dosar.

Avocat xx pentru reclamant precizează că nu mai are alte probe de solicitat în cauză.

Avocat xx pentru pârâtă de asemenea arată că nu mai are alte probe și solicită judecarea dosarului.

Pârâta aduce la cunoștința instanței faptul că nu mai este de acord cu programul care la precizat, respectiv să se deplaseze cu minorul de două ori pe săptămână acasă la reclamant, având în vedere starea conflictuală existentă.

Nemaifiind cereri de formulat și alte probe de administrat, instanța apreciază că este lămurită asupra procesului, și raportat la art - 392 Cod procedură civilă, închide faza de cercetare judecătorească și deschide dezbaterile asupra fondului.

Avocat xx pentru reclamant solicită admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost precizată la termenul anterior, respectiv a se stabili ca reclamantul să aibă relații cu minorul la domiciliul său, în fiecare săptămână, sâmbăta de la ora xx arată că este vorba despre o măsură provizorie și apreciază că este în interesul minorului să simtă părinții alături de el, cu atât mai mult cu cât minorul acolo s-a născut și a crescut alături de părți, acestea fiind ajutate de rude. Mai arată că minorul trebuie să aibă legături și cu rudele reclamantului. Nu solicită cheltuieli de judecată

Avocat xx pentru pârâtă, având cuvântul la fond, solicită respingerea cererii de chemare în judecată în raport de prevederile art. 975 Cod procedură civilă, apreciind că nu sunt întrunite condițiile de urgență și vremelnicie. Solicită a se avea în vedere buna credință a pârâtei care nu l-a împiedicat pe reclamant să vină să-și viziteze minorul și că în această cauză primează interesul minorului. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Instanța, reține cauza în pronunțare.

I N S T AN Ț A

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele :

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Dorohoi sub nr. de dosar XXXX/193/2018, ca urmare a declinării cauzei de la Judecătoria Botoșani, reclamantul xx a chemat în judecată pe pârâta xx, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța să dispună, provizoriu, stabilirea unui program de vizitare cu minorul xx născut la data de xx în fiecare sâmbătă, între orele xx, la domiciliul său din xx până la rămânerea definitivă a hotărârii de divorț.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, pârâta este soția sa, iar din căsătoria părților a rezultat minorul xx În luna septembrie 2017, pârâta a introdus cerere de divorț, cerere care se află pe rolul Judecătoriei Botoșani cu nr.xx, cu termen la data de xx De la mijlocul lui sept.2017, pârâta a refuzat sistematic ca reclamantul să ia legătura cu minorul. A mai arătat reclamantul că, de fiecare dată când mergea la domiciliul pârâtei din xx aceasta îl provoca și începea să țipe, reclamantul fiind nevoit să plece pentru ca acel conflict provocat artificial să nu ia amploare și să fie nevoie de intervenția poliției. Ultima dată, respectiv la începutul lunii decembrie, datorită culpei pârâtei, reclamantul a arătat că a stat în casa acesteia circa un minut, nereușind să văd copilul.

A mai precizat reclamantul, faptul că familia sa formată din mamă, soră și tată au văzut ultima dată copilul acum trei luni în urmă, deși mama sa a stat cu copilul și având grijă de el în prima lună jumătate de viață a minorului. Totodată a mai precizat, faptul că, părinții său, respectiv bunicii minorului sunt foarte legați afectiv de copil, acesta petrecându-și primele luni de viață la el acasă, acolo unde și acum există pătuțul și jucăriile lui, iar pe pereții camerei sunt poze reprezentându-1 pe el. s-a arătat că minorul nu este dependent de laptele matern întrucât nu există posibilități fiziologice în acest sens, deci nu există nici o piedică în a lua copilul la domiciliul să, unde reclamantul împreună cu mama și cu sora sa, pot avea grijă de el.

Reclamantul a arătat că este de acord ca pârâta să vină împreună cu copilul la domiciliul său, în intervalul de timp din antetul acțiunii, în caz că această modalitate de legături personale ar fi agreată de pârâtă.

În drept, reclamantul a invocat disp. art. 919 Cod procedură civilă.

În probațiune s-a anexat copia certificatului de naștere al minorului ( fila 5 dosar Judecătoria Botoșani).

Pârâta, xx legal citată, nu a formulat întâmpinare, s-a prezentat în instanță și a arătat la termenul de judecată din data de xx.xx.xxxx că este de acord să meargă cu minorul, la două săptămâni, la domiciliul din xx, însă ulterior la termenul de judecată din data de xx.xx.xxxx, a arătat că, datorită stării conflictuale cu reclamantul și cu mama acestuia ( care locuiește împreună cu reclamantul), dorește stabilirea unui program de vizită la domiciliul său.

Pentru justa soluționare a cauzei instanța a administrat proba cu înscrisuri, interogatoriul părților, proba testimonială și a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul reclamantului.

Analizând actele și lucrările de la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:

Părțile din dosar sunt căsătorite, iar din căsătoria lor, a rezultat minorul xx născut la data de xx astfel cum rezultă din certificatul de naștere de la fila 5 dosar. În prezent, pe rolul Judecătoriei Botoșani, se află dosarul nr. xx, având ca obiect divorț între aceleași părți, dosar care are termen de judecată în data de xx

Din probatoriul administrat în cauză, rezultă că, la acest moment, minorul locuiește împreună cu pârâta, în xx

Prin cererea ce formează obiectul prezentului dosar, reclamantul a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, stabilirea unui program de vizitare cu minorul xx născut la data de xx

În drept, instanța reține că acțiunea reclamantului este întemeiată pe dispozițiile art. 997 Cod procedură civilă, care prevede " instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. (2) Ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului. (3) La cererea reclamantului, instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen. (4) Ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când este în curs judecata asupra fondului. (5) Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.

Totodată, art. 920 Cod procedură civilă, prevede cazurile în care instanța poate să dispună prin ordonanță președințială pe timpul derulării procesului de divorț, iar această situație nu este enumerată, însă instanța apreciază că, din modul de redactare a textului de lege invocat, nu rezultă că enumerarea făcută de legiuitor este una limitativă, putând fi dispuse și alte măsuri atunci când sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 997 Cod procedură civilă. În măsura în care legea permite luarea unei măsuri vremelnice de stabilire locuință minor în timpul procesului de divorț, negarea dreptului părintelui de a avea legături personale cu acesta ar constitui o gravă încălcare a drepturilor acestui părinte, dar și a principiului interesului superior al minorului, care trebuie să mențină relații personale și contacte directe cu ambii părinți.

Analizând prevederile legale, rezultă că ordonanța președințială, prin esența ei, reprezintă o procedură specială prin care legea îngăduie să se dea o rezolvare vremelnică și fără prejudecarea fondului unor cazuri al căror caracter urgent nu îngăduie să se aștepte desfășurarea procedurii de drept comun. Prin urmare, pentru ca instanța să dispună luarea unor măsuri pe calea ordonanței președințiale trebuie îndeplinite cumulativ trei condiții: vremelnicia, urgența și neprejudecarea fondului, instanța analizând doar aparența dreptului pe calea acestei proceduri speciale.

În ceea ce privește condiția aparenței dreptului, instanța reține că, în cauză, aparența de drept este în favoarea reclamantului, tatăl minorului, în condițiile unei sumare caracterizări și analize a situației de fapt. Starea de fapt a unui proces se împletește cu cea de drept, iar judecătorul, atunci când ordonă chiar o măsură provizorie, trebuie să verifice dacă măsura este justă și conformă cu dreptul. Este în interesul superior al copiilor ca ei să aibă legături cu ambii părinți, fiind necesar ca separarea părinților să producă efecte doar în ceea ce-i privește pe aceștia, fără a afecta, în nicio situație, minorii. Atunci când este vorba de un copil, părinții trebuie să depășească nemulțumirile generate de celălalt părinte și să se concentreze exclusiv asupra creșterii, educării și dezvoltării minorului, care, în acest context, are nevoie de ambii părinți. Prin urmare, aparența rezultă din însăși reglementările legale cu privire la relațiile dintre părinți și copii.

Referitor la cea de-a doua condiție constând în caracterul provizoriu al măsurii, instanța reține că termenul provizoriu are o dublă semnificație: pe de o parte, se referă la conținutul reversibil al măsurilor luate, în condițiile în care, pe calea ordonanței președințiale, nu se pot lua măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt, iar, pe de altă parte, se referă la durata limitată temporar a acestor măsuri. În cauză, această cerință este îndeplinită, deoarece, pe de o parte, măsura nu este una ireversibilă în condițiile în care poate fi modificată, având în vedere faptul că hotărârile judecătorești în această materie se bucură de autoritate de lucru judecat provizorie, putând fi modificate ori de câte ori împrejurările ce au stat la baza luării hotărârii s-au schimbat, astfel cum prevede art. 403 Cod civil, iar, pe de altă parte, măsura nu se dispune în mod definitiv, ci numai până la soluționarea definitivă a dosarului nr. xx al Judecătoriei Botoșani, având ca obiect divorț între aceleași părți.

În privința cerinței urgenței, potrivit art. 997 alin. 1 Cod procedură civilă, aceasta trebuie raportată la scopul luării măsurii și anume: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara sau înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Urgența luării măsurilor se apreciază în concret atât prin raportare la conținutul subiectiv și obiectiv al situației juridice generatoare, cât și prin raportare la data judecării cererii. Instanța constată că, urgența unei astfel de măsuri derivă din faptul că este în interesul minorului să mențină relații personale și contacte directe cu ambii părinți, inclusiv pe perioada derulării divorțului.

Potrivit art. 401 alin.(1) cod civil : "În cazurile prevăzute la art. 400, părintele sau, după caz , părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta"; , iar, conform art. 496 alin.(5) Cod civil:"; Părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia. Instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului";.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 17 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, republicată, care statuează dreptul copilului de a menține relații personale și directe cu ambii părinți. Totodată art. 17 alin. 3 din același act normativ prevede că " Părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.";

Astfel cum reiese din dispozițiile legale mai sus arătate, împiedicarea dreptului unui părinte de a păstra legături personale cu fiul său se poate realiza doar în situații de excepție, când păstrarea acestei legături contravine interesului superior al copilului, or, în cauză instanța reține că nu rezultă din nicio probă faptul că reclamantul ar avea un comportament necorespunzător în relația cu minorul, care să impună împiedicarea acestuia în a avea legături personale cu minorul.

Instanța apreciază că este în interesul minorului să aibă relații personale și contacte directe cu ambii părinți, nu numai cu mama sa. Din probatoriul administrat în cauză ( interogatoriu părților și proba cu martori) se reține că, dincolo de conflictul major existent între părți, reclamantul dorește să aibă relații personale cu minorul, impunându-se în acest sens intervenția instanței prin stabilirea unui program de legături personale a tatălui cu minorul. Instanța mai reține faptul că, între părți există conflicte, reclamantul arătând cu ocazia luării interogatoriul faptul că, chiar el nu i-a mai cerut să vadă minorul începând cu luna decembrie 2017, întrucât pârâta îl provoacă și avocatul care l-a reprezentat la divorț i-a spus să nu mai ia legătura cu pârâta. Pe de altă parte, pârâta a arătat în răspunsul la interogatoriu că îi permite reclamantului să ia legătura cu minorul, însă în luna decembrie s-au certat, iar reclamantul a trântit copilul și a plecat. Nici din probatoriul testimonial administrat în cauză nu reiese faptul că pârâta ar refuza ca minorul să aibă legături cu tatăl său, chiar martorul propus de reclamant, respectiv sora acestuia, numita xx, a arătat că de fiecare dată când reclamantul mergea la pârâtă stătea aproximativ 15-30 minute cu minorul, întrucât părțile se certau.

Totodată, principiul interesului superior al copilului trebuie să prevaleze în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, acestuia urmând a i se subordona și măsura stabilirii legăturilor personale cu părinții, inclusiv atunci când se face cu caracter provizoriu.

Modalitatea de exercitare a dreptului de vizitare se impune, însă a fi cenzurată de către instanță. Instanța apreciază că, modalitatea în care se realizează această legătură trebuie adaptată permanent la vârsta copilului, la evoluția sa continuă fizică și psihică. Astfel, minorul xx are o vârstă fragedă, respectiv 6 luni, necesită o alimentație deosebită, are un anumit program și este la vârsta la care are nevoie de grija mamei, instanța apreciind că nu este în interesul acestuia la această vârstă, a se stabili un program de vizită la domiciliul reclamantului, aflat la aproximativ 20 de km de domiciliul pârâtei, evitându-se astfel un dezechilibru în condițiile de viață ale acestuia.

În raport de cele expuse anterior, instanța va admite, în parte, cererea de chemare în judecată și va încuviința ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul xx născut la data de xx după cum urmează: în fiecare sâmbătă, între orele xx la domiciliul pârâtei din sat xx până la soluționarea definitivă a dosarului nr. xx aflat pe rolul Judecătoriei Botoșani.

Instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite, în parte, cererea având ca obiect ordonanță președințială formulată de reclamantul xx cu domiciliul în xx în contradictoriu cu pârâta xx, cu domiciliul în xx și în consecință:

- încuviințează ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul xx născut la data de xx după cum urmează: în fiecare sâmbătă, între orele xx la domiciliul pârâtei din sat xx până la soluționarea definitivă a dosarului nr. xx aflat pe rolul Judecătoriei Botoșani.

Executorie.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Dorohoi.

Pronunțată în ședință publică, astăzi xx.xx.xxxx.

PREȘEDINTE, GREFIER,

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Ordonanţă preşedenţială . Jurisprudență Familie (infracţiuni şi alte probleme în legătură cu familia)