Pedepse cu închisoarea succesiv aplicate inculpatuluicu suspendarea condiţionată a executării. Săvârşirea altei infracţiuni. Concurs între instituţiile anulării şi revocării suspendării executării pedepselor anterior aplicate. Modalitatea de stabilire a p
| Comentarii |
|
- Codul penal: art. 72, art. 81-83, art. 85
Potrivit deciziei nr. 42 din 13 octombrie 2008 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, anularea şi revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei au efecte diferite sub aspectul stabilirii cuantumului pedepsei finale. Astfel, în cazul concomitenţei lor, instanţa de judecată, respectând principiul legalităţii pedepsei, trebuie să aplice cu prioritate soluţia de anulare a suspendării condiţionate a executării pedepsei, deoarece intervine datorită unei cauze anterioare, preexistente suspendării condiţionate a executării pedepsei şi săvârşirii unei noi infracţiuni, în termenul de încercare. Numai în acest mod anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei sancţionează tocmai neîndeplinirea condiţiilor legale pentru care beneficiul suspendării putea fi acordat.
Măsura anulării conduce la înlăturarea suspendării condiţionate a executării pedepsei cu titlu contemporan aplicării pedepsei respective, astfel că odată fiind înlăturată suspendarea executării pedepsei nu mai este posibilă aplicarea concomitentă a măsurii revocării aceleiaşi suspendări condiţionate, iar prin aceasta a modalităţii de executare ce nu mai exista la data săvârşirii noii infracţiuni.
(Decizia penală nr. 1055 din 18 octombrie 2010, Secţia penală, dr. M.B.)
Prin sentinţa penală nr. 183 din 11 mai 2009, pronunţată în dosarul nr. 2782/208/2008, Judecătoria Caransebeş, în baza art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul R.M., la pedeapsa de 500 lei amendă penală; a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 631 C. pen.; în baza art. 83 C. pen., a revocat beneficiul suspendării condiţionate cu privire la pedepsele de 6 luni închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. 106/2005 a Judecătoriei Oraviţa şi de 2 ani închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. 62/2007 a Judecătoriei Oraviţa, pe care le adaugă la pedeapsa de mai sus, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 500 lei amendă penală; în baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei inculpatul va fi lipsit de exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. mai puţin dreptul de a alege; a obligat inculpatul faţă de stat la 500 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă, din analiza probelor administrate, a reţinut în fapt următoarele:
în data de 27 octombrie 2007 inculpatul, găsindu-se la volanul autoturismului marca Scoda înmatriculată, a fost oprit pe DN 6, pe raza localitatea C.D., de către organele de poliţie, ocazie cu care i s-a cerut permisul de conducere. Acesta a prezentat permisul de conducere. Inculpatul a fost sancţionat contravenţional pentru depăşirea limitei de viteză, dar ulterior, cu ocazia implementării abaterii în baza naţională automată de date, s-a constatat că inculpatului i-a fost anulat permisul de conducere, ca urmare a sentinţei penale nr. 62 din 5 aprilie 2007 a Judecătoriei Oraviţa, rămasă definitivă la data de 16 aprilie 2007, prin care inculpatul a fost condamnat pentru infracţiunile de ucidere din culpă şi părăsirea locului accidentului.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termenul legal, conform dispoziţiilor art. 362 şi 363 C. pr. pen., Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş şi inculpatul R.M.
Prin cererea de apel formulată, Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş a criticat sentinţa Judecătoriei Caransebeş sub aspectul nelegalităţii, în sensul că în mod greşit instanţa a procedat la revocarea suspendării condiţionate a unor pedepse anterioare, acestea trebuind întâi contopite şi „nu efectuat cuantumul aritmetic al pedepselor”.
Inculpatul a criticat sentinţa apelată, întrucât instanţa de fond nu a dispus reaudierea martorilor S.V. şi G.V.; conexarea dosarului nr. 3198/208/2008 privind pe inculpata R.M.; nu a clarificat situaţia de fapt din cauză şi s-a efectuat o nouă expertiză criminalistică pentru a se stabili cu certitudine cui aparţine semnătura de pe confirmarea de primire din 25 mai 2007; de asemenea, s-a refuzat efectuarea testării poligraf a martorei C.l.
Prin decizia penală nr. 76 din 17 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosar nr. 2782/208/2008, în baza dispoziţiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. pr. pen., s-au respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş şi inculpatul R.M., împotriva sentinţei penale nr. 183 din 11 mai 2009 pronunţată de Judecătoria Caransebeş în dosarul nr. 2782/208/2008.
Tribunalul Caraş-Severin, examinând sentinţa atacată, faţă de cererea de apel, cât şi din oficiu, sub toate aspectele legalităţii şi temeiniciei, prin prisma dispoziţiilor art. 371 şi 378 C. pr. pen., a constatat că apelurile declarate în cauză de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş şi inculpatul R.M. sunt nefondate, conform considerentelor de mai jos.
Astfel, din studiul actelor şi lucrărilor dosarului, s-a constatat că instanţa de fond a pronunţat o soluţie temeinică şi legală, conformă probelor şi dispoziţiilor legale în materie, stabilind o stare de fapt şi drept conformă acestora, atât în ceea ce priveşte existenţa faptei şi vinovăţia inculpatului, cât şi sub aspectul cuantumului şi modalităţii de executare a pedepsei aplicate acestuia, respectiv a modalităţii de obţinere a pedepsei rezultante, ce urmează a fi executată (instanţa de fond apreciind în mod corect că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 83 C. pen. pentru pedepsele anterioare aplicate inculpatului de 6 luni şi respectiv 2 ani închisoare, fiind, astfel, nefondată susţinerea din apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş).
Referitor la aspectele invocate prin cererea de apel formulată de inculpatul R.M., tribunalul a apreciat că acestea sunt nefondate, pe de o parte, pentru că instanţa de fond le-a avut în analiză la pronunţarea soluţiei, iar pe de altă parte a apreciat în mod justificat că unele dintre probele solicitate fie au fost analizate, fie nu au fost utile cauzei sau inculpatul a achiesat la probele dispuse de instanţă (ex.: expertiza efectuată de INEC Bucureşti a cărei contravaloare a fost achitată chiar de inculpat).
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, reiterând motivele din apel şi susţinând în esenţă că faţă de cele două condamnări dispuse prin sentinţa penală nr. 106/2005 şi sentinţa penală nr. 62/2007 ale Judecătoriei Oraviţa sunt incidente dispoziţiile art. 36 alin. (1) C. pen., în sensul că trebuiau contopite cele două pedepse de şase luni închisoare şi de doi ani închisoare în pedeapsa cea mai grea, aceea de doi ani închisoare.
Ulterior, în temeiul art. 83 C. pen., trebuia să se revoce suspendarea condiţionată pentru pedeapsa rezultantă de doi ani închisoare la care să se adauge amenda penală de 500 lei aplicată în cauză, prin sentinţa atacată şi în final inculpatul să execute pedeapsa finală de doi ani şi 500 lei amendă penală, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Analizând recursul declarat de procuror, prin prisma motivelor invocate, în raport cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei şi dispoziţiile în materie, constată că acesta este fondat în ceea ce priveşte operaţiunea prin care instanţele de fond au ajuns la pedeapsa rezultantă, ignorând dispoziţiile art. 33 C. pen. referitoare la concursul de infracţiuni şi dispoziţiile art. 83 C. pen., care nu permit un cumul de pedeapsă cu pedepse în concurs necontopite şi aflate la rândul lor în suspendare condiţionată, însă şi modalitatea invocată în concret de către acesta este greşită din următoarele considerente:
în concret, pedepsele anterioare aplicate inculpatului prin sentinţele penale nr. 106/2005 şi nr. 62/2007 ale Judecătoriei Oraviţa, ambele cu suspendare condiţionată, trebuiau contopite de prima instanţă, însă prin operaţiunea anulării suspendării condiţionate, prevăzută de art. 85 C. pen., întrucât aceste dispoziţii sunt în primul rând incidente în speţă şi singurele care permit contopirea de pedepse concurente prin cumul juridic, deoarece dispoziţiile art. 83 C. pen. exclud o astfel de contopire, impunând în mod obligatoriu cumulul aritmetic.
Ulterior, pedeapsa rezultantă trebuie contopită în baza art. 39 alin. (1) C. pen. cu amenda aplicată în prezentul dosar, fiind astfel excluse aplicarea dispoziţiilor art. 83 C. pen., ori de câte ori acestea vin în concurs cu cele prevăzute de art. 85 C pen. referitor la anularea suspendării condiţionate.
în acest sens este de menţionat şi decizia nr. 42 din 13 octombrie 2008 a ÎCCJ, pronunţată în recurs în interesul legii, care, chiar dacă nu are în vedere o situaţie juridică identică, ci una asemănătoare cu cea în speţă, este însă aceeaşi din punct de vedere al scopului urmărit.
în aceasta se precizează că anularea şi revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, reglementate prin dispoziţii cu caracter imperativ, au efecte diferite sub aspectul stabilirii cuantumului pedepsei finale.
De aceea, în cazul concomitenţei lor, instanţa de judecată, în respectarea principiului legalităţii pedepsei, trebuie să aplice cu prioritate soluţia de anulare a suspendării condiţionate a executării pedepsei, pentru că intervine datorită unei cauze anterioare, preexistente suspendării condiţionate a executării pedepsei şi săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare, sancţionând tocmai neîn-deplinirea condiţiilor în care aceasta putea fi dispusă.
Trebuie observat, în concluzie, că măsura anulării duce la înlăturarea suspendării executării pedepsei, ca şi cum această măsură nici nu ar fi fost pronunţată, făcând astfel să nu se poată revoca ceea ce nu mai exista la data săvârşirii infracţiunii ulterioare.
De aceea, în urma admiterii recursului declarat de procuror, a fost casată decizia atacată şi rejudecând:
în baza art. 85 C. pen., a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepselor de 6 luni închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. 106 din 16 iunie 2005 a Judecătoriei Oraviţa şi de 2 ani închisoare, dispusă prin sentinţa penală nr. 62 din 5 aprilie 2007 a Judecătoriei Oraviţa.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 62 din 5 aprilie 2007 a Judecătoriei Oraviţa în cele două pedepse componente de 2 ani închisoare şi, în baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., a contopit cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 106 din 16 iunie 2005 a Judecătoriei Oraviţa, în pedeapsa cea mai grea care este şi pedeapsa rezultantă ce se aplica inculpatului, aceea de 2 ani închisoare, cu executare în detenţie.
în baza art. 39 alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa de mai sus cu amenda penală de 500 lei aplicată în prezentul dosar, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă totală de 2 ani închisoare şi 500 lei amendă penală.
B. Partea specială
