PLÂNGERE ÎMPOTRIVA ORDONANŢEI SAU REZOLUŢIEI PROCURORULUI DE NETRIMITERE ÎN JUDECATĂ
| Comentarii |
|
Judecătoria TURNU MĂGURELE Sentinţă penală nr. 20 din data de 31.01.2014
Prin plângerea penală înregistrată la această instanță sub nr.2023/329/2013 din 18 decembrie 2013, petentul B. T.L., a formulat plângere împotriva Rezoluției nr.1042/P/2012 din 30.07.2013 Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele și Rezoluției nr.169/II/2/2013 din 5.11.2013, emisă de Prim-procuror, în contradictoriu cu făptuitoarea Z. M., domiciliată în Turnu Măgurele.
În motivarea plângerii petentul arată că:
Organul de cercetare penală al poliției judiciare a reținut prin referatul cu propunere de a nu începe urmărirea penală, confirmat de procuror, prin Rezoluția nr.1042/P/2012 din 30.07.2013 că, din actele premergătoare efectuate, a rezultat că în cauză este vorba despre un litigiu civil.
Apreciază că soluția organului de cercetare penală, confirmată de procuror, este nelegală și netemeinică, pentru următoarele considerente:
În primul rând, organul de cercetare penală și procurorul au făcut o apreciere greșită a actelor premergătoare efectuate în cauză.
Astfel, s-a reținut în referatul mai sus menționat, faptul că, deși martorii audiați în cauză, au confirmat declarațiile petentului și ale soției sale, B. E. E, că au fost duși în eroare de către făptuitori cu privire la durata de creditare, s-a apreciat că, în cauză, este vorba de un litigiu civil și că fapta nu este prevăzută de legea penală.
Referitor la acest aspect, menționează că, în opinia sa, consimțământul său a fost viciat la semnarea contractului de ipotecă nr.411 din 12.12.2005 prin faptul că a semnat contractul mai sus menționat având convingerea, influența de făptuitori, că durata de creditare este de 5 ani, și nu de 15 ani așa cum s-a menționat în contractul de creditare nr.430713 din 9.12.2005, contract pe care nu l-au semnat, deși în cuprinsul acestuia, la art.31 "Giranții care semnează prezentul contract odată cu clientul sunt:";, este spațiu lăsat liber, iar la finalul contractului, la rubrica "giranți";, nu apare nici semnătura sa, nici a soției sale.
Având în vedere faptul că în cuprinsul contractului de creditare la art.17 se face referire la Contractul de ipotecă nr.411, deși acest contract nu este semnat de petent sau soția sa, consideră petentul că este evident că făptuitorii au încercat prin manevre frauduloase, să inducă în eroare pe petent și soția sa cu privire la perioada de creditare, motiv pentru care nu i-au chemat să semneze contractul de creditare unde ar fi putut să constate că perioada de creditare era de 15 ani, și nu de 5 ani, așa cum i-au informat făptuitorii.
Tot referitor la acest aspect, numita Z. M., a declarat în fața organelor de cercetare penală că are cunoștință de faptul că a existat o înțelegere între soțul acesteia Z. G. și petent, în sensul că acesta din urmă trebuia să ia un credit în contrapartidă cu constituirea ipotecii, de la Banc Post Alexandria, unde trebuia ca petentul să plătească timp de 5 ani. Această declarație nu face decât să confirme faptul că înțelegerea lor a fost ca perioadă de creditare să fie de 5 ani.
Cu toate că petentul, împreună cu soția sa, au semnat Contractul de ipotecă nr.411 din 12.12.2005, nu s-a prezentat spre cunoștință și semnare Contractul de credit nr.430713 din 9.12.2005, astfel încât, petentul nu a cunoscut condițiile de creditare (obiect, perioadă, obligații, etc.), fiind indus în eroare de către făptuitori cu privire la perioada de creditare. Consideră că acest aspect este determinat deoarece în contractul de creditare era specificată perioada de creditare și ar fi știut cu certitudine pe ce perioadă se indisponibilizează apartamentul, situație în care nu ar fi semnat contractul de ipotecă.
Având în vedere că petentul și soția sa nu au semnat Contractul de credit, în mod evident nu și-au dat consimțământul la încheierea actului juridic.
Apreciază că problema consimțământului viciat la încheierea contractului de ipotecă nr.411 din 12.12.2005, care este evident în cauza de față, trebuie abordată atât din perspectiva civilă, cât și din perspectiva dreptului penal, ca element constitutiv al infracțiunii de "înșelăciune";. Iar, în acest caz, trebuie cercetat dacă vicierea consimțământului are loc în condițiile prevăzute de lege, în sensul că trebuie analizat modul în care legiuitorul stabilește prin însăși norma de incriminare, limitele în care consimțământul viciat determină intervenția dreptului penal.
Determinarea acțiunii de inducere în eroare din cadrul înșelăciunii în convenții trebuie să se realizeze în funcție de fiecare caz, pornind de la principiul libertății contractuale prevăzut de art.948 C.civ., de condițiile esențiale pentru validarea unei convenții prev.de art.968 al.1 C.civ. (în vigoare la data încheierii contractului), dar și de reglementările privind eroarea, dolul sau violența ca vicii ale consimțământului.
Consideră că în cauza de față sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută și sancționată de art.215 alin.3 Cp deoarece, inducerea și menținerea lor în eroare cu privire la data de creditare, s-a produs în așa fel încât, fără această eroare, nici petentul și nici soția sa nu ar fi semnat contractul de ipotecă, având în vedere durata foarte mare de creditare prevăzută în contractul de creditare.
Precizează că de prevederile contractului de creditare, petentul și soția sa au aflat abia în anul 2012, atunci când au făcut investigații proprii cu privire la durata de creditare prevăzută în acel înscris.
De asemenea, menționează că inducerea sa și a soției sale, în eroare, cu privire la durata de creditare, a avut un rol hotărâtor la determinarea lor de a încheia Contractul de ipotecă și dacă ar fi cunoscut acest aspect nu ar fi semnat niciodată contractul de ipotecă.
Solicită ca instanța să analizeze în mod concret dacă această eroare provocată prin manevre frauduloase a fost determinată la încheierea contractului de ipotecă.
În ceea ce privește dolul penal, apreciază că singura condiție suprapusă dolului civil este aceea că acesta să îmbrace un caracter penal este satisfacerea gradului de pericol social cerut de legea penală pentru ca fapta să fie infracțiune. Apreciază că și aceasta din urmă condiție este îndeplinită în prezenta cauză, făptuitorul ascunzând de petent contractul de creditare, ca să nu poată afla durata creditării și pentru a-l determina să semneze Contractul de ipotecă, cunoscând că, dacă ar fi știut durata de creditare nu ar fi semnat contractul de ipotecă.
Arată că, la momentul de față, făptuitoarea refuză să mai achite creditul contractat la CEC Bank, deși, în cursul anului 2012, petentul are cunoștință că făptuitoarea a înstrăinat un imobil de o valoare foarte mare, în Tr.Măgurele iar împotriva petentului și a soției sale s-a început procedura de executare silită, având ca obiect imobilul ipotecat prin Contractul de ipotecă nr.411 din 12.12.2005, în dosar de executare nr.572/2013, deschis la BEJ T. V.P., la solicitarea creditoarei CEC Bank SA, având ca fundament titlurile executorii: contract de credit nr.43713 din 9.12.2005 și contract de garanție reală imobiliară nr.411 din 12.12.2005 autentificat sub nr.2553 din 12.12.2005 de către BNP E. I., în condițiile în care petentul și soția au și un copil minor în întreținere.
La dosar a fost anexat dosarul nr.1042/P/2012 din 30.07.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele.
Instanța, analizând actele și lucrările dosarului, constată că:
Prin plângerea înregistrată la această instanță, sub nr.2023/329/2013 din 18 decembrie 2013, petentul B. T. L. a formulat plângere împotriva Rezoluției nr.1042/P/2012 din 30.07.2013 de Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele și Rezoluției nr.169/II/2/2013 din 5.11.2013 emisă de Prim-procuror Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele .
Prin plângerea înregistrată sub nr.1042/P/2012 din 25.06.2012 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele, petentul B. T. L. a formulat plângere împotriva făptuitoarei Z. M. pentru infracțiunea de înșelăciune, arătând în esență că în anul 2005 a girat cu apartamentul său, proprietate personală, pe numiții Z. M. și Z. G., pentru un împrumut bancar cu condiția ca după 5 ani să-i fie liber de sarcini apartamentul.
A mai arătat petentul B. T. L.în plângerea sa că Z. M. a consimțit ca această perioadă să fie de 5 ani sau chiar mai mică și petentul a semnat actele contractului de ipotecă, neștiind că pe contractul de credit apartamentul său era gajat pentru o perioadă de 15 ani pentru că el a semnat numai contractul de ipotecă.
Prin rezoluția nr.1042/P/2012 din 30.07.2013 emisă de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele, s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva făptuitoarei Z. M., în baza art.228 alin.6 rap.la art.10 alin.1 lit.d C.pr.pen.
Prin rezoluția nr.169/II/2/2013 din 5.11.2013 emisă de Prim-procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată și nelegală a plângerii petentului împotriva rezoluției nr.1042/P/2012 din 30.07.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele.
S-a reținut că:
Prin rezoluția nr.1042/P/2012 din 30.07.2013, Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele a dispus, în baza art.288 alin.6 rap.la art.10 lit.d C.pr.pen., neînceperea urmăririi penale împotriva făptuitoarei Z. M., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, faptă prev.și ped.de art.215 alin.1 și 3 din C.p., în dauna petentului B. T. L.
A reținut prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele că din cuprinsul contractul de ipotecă nr.411/12.12.2005 autentificat de către un notar public a rezultat că ipoteca a fost constituită "în vederea garantării creditului în valoare de 75.000.000 lei și a dobânzilor aferente acordate de CEC lui Z. G., în baza contractului de credit nr.430713 din 9.12.2005";.
Astfel, petentul a cunoscut de existența contractului de credit pentru că altfel s-ar pune întrebarea cu privire la motivul pentru care a fost constituită ipoteca.
În plângere, petentul a mai arătat că nu a semnat contractul de credit, însă acel contract este încheiat între Z.G. și CEC, petentul nefiind parte în contract.
A mai reținut prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele că aspectele menționate de petent au caracter civil, dispunându-se respingerea ca netemeinică și nelegală a plângerii petentului B. T. L. împotriva rezoluției nr.1042/P/2012 din 30.07.2013.
Instanța constată că într-adevăr Rezoluția nr.1042/P/2012 din 30.07.2013 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele și Rezoluția nr.169/II/2/2013 din 5.11.2013 emisă de Prim-procuror al aceluiași parchet, sunt legale și temeinice pentru următoarele considerente:
Susținerile petentului că nu ar fi semnat contractul de ipotecă nr.411 din 2.12.2005 dacă ar fi cunoscut contractul de credit nr.430713 din 9.12.2005, și că nu au fost cunoscute condițiile de creditare, nu pot fi luate în considerare de instanță ca fiind reale, în cuprinsul contractului de ipotecă nr.411 din 2.12.2005, fiind stipulat expres următoarele: "proprietarul se obligă să constituie ipotecă de rangul I în favoarea CEC asupra bunului imobil situat în, compus din trei camere plus dependințe, cuprinzând o suprafață totală de 75,63 mp, dreptul de coproprietate asupra părților din imobil care, prin natura sau destinația lor sunt în folosința comună precum și dreptul de folosință asupra terenului în suprafață de 18 mp în indiviziune având număr cadastral 59/16, înscris în carte funciară 4722/N, în vederea garantării creditului în valoare de 75.000 Ron și a dobânzii aferente, acordat de CEC d-lui Z. G. în baza contractului de credit nr.430713 din 9.12.2005.";
Față de conținutul contractului de ipotecă mai sus redat, instanța constată că proprietarii B. T. L. și B. E. E., cunoșteau de existența contractului de credit nr.430713, din 9.12.2005, stipulându-se clar în contractul de ipotecă că se constituie ipotecă în vederea garantării creditului în valoare de 75.000 Ron în baza contractului de credit nr.430713, din 9.12.2005 (chiar dacă proprietarii B. T. L. și B. E. E. nu ar fi cunoscut cuprinsul contractului de credit, cum nimeni nu se poate prevala de propria culpă, proprietarii B. T. L. și B.E. E., au arătat prin contractul de ipotecă mai sus menționat că se constituie ipotecă în vederea garantării creditului nr.430713 din 9.12.2005, contract pe care aveau obligația a-l cunoaște).
Față de aceste considerente, Rezoluția nr.1042/P/2012 din 30.07.2013 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele și Rezoluția nr.169/II/2/2013 din 5.11.2013 emisă de Prim-procuror al aceluiași parchet, fiind legale și temeinice, văzând și disp.art.2781 pct.8 lit.a C.pr.pen., se va respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul Bălan Traian Lucian împotriva Rezoluției nr.1042/P/2012 din 30.07.2013, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele și Rezoluția nr.169/II/2/2013 din 5.11.2013 emisă de Prim-procuror al aceluiași parchet, în contradictoriu cu făptuitoarea Z. M.
Se va obliga petentul la 50 lei cheltuieli judiciare statului
