Plângere împotriva soluţiei de neurmărire/netrimitere în judecată
| Comentarii |
|
Judecătoria BEIUŞ Sentinţă penală nr. 73/2015 din data de 25.05.2015
Text speță
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuș a fost reprezentat prin procuror B C .
Pe rol fiind pentru azi judecarea plângerii formulată de către contestatoarea J E , în contradictoriu cu intimata M M V, împotriva ordonanței Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș nr.1003/P/2014 din 9 martie 2015, confirmată de primul procuror de la același parchet prin ordonanța nr.15/II.2/2015 din 6 aprilie 2015, prin care s-a dispus renunțarea la urmărirea penală față de contestatoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art.253 al.1 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cameră de consiliu se prezintă contestatoarea, lipsă fiind intimata.
Procedura de citarea este legal îndeplinită.
Plângerea se judecă în camera de consiliu, în procedura de cameră preliminară, cu citarea părților și cu participarea procurorului și a contestatoarei, având în vedere decizia nr.599/2014 a Curții Constituționale.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că prin registratura instanței, la data de 25.05.2015, contestatoarea a depus la dosar o altă cerere de recuzare a domnului judecător T V , învestit cu soluționarea prezentei cauze și a domnului judecător C M P , la care au fost atașate mai multe înscrisuri.
Contestatoarea arată că a formulat și a doua cererea de recuzare a domnului judecător T V învestit cu soluționarea prezentei cauze, deoarece și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția care ar putea fi dată în prezenta cauză, în alt dosare înregistrat pe rolul Judecătoriei Beiuș, care viza același zid, despre care este vorba și în prezenta cauză.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de recuzare ca fiind inadmisibilă, având în vedere că a mai fost formulată și la data de 06.05.2015, când a fost respinsă prin încheierea din 07.05.2015.
Contestatoarea arată că își susține plângerea astfel cum a fost formulată. Mai arată că soluția parchetului este incorectă, pentru că ea nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost cercetată, neexistând la dosar nicio dovadă că ea a săvârșit infracțiunea de distrugere, decât declarația intimatei. Totodată arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Se consideră terminată faza de cercetare și analiza plângerii și se acordă cuvântul în dezbaterea cauzei.
Contestatorul solicită admiterea plângerii admiterea plângerii astfel cum a fost formulată.
Reprezentantul Ministerului Public față de probele de la dosar solicită respingerea plângerii formulată de către contestatoare, apreciind că soluția parchetului de renunțare la urmărirea penală este legală și temeinică, în raport de declarația dată de intimată.
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ
Constat că prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Beiuș la data de 27.04.2015, contestatoarea J E a solicitat infirmarea soluției Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș nr.1003/P/2014 din 9 martie 2015, confirmată de primul procuror de la același parchet prin ordonanța nr.15/II.2/2015 din 6 aprilie 2015, prin care s-a dispus renunțarea la urmărirea penală față de contestatoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art.253 al.1 Cod penal.
În motivarea plângerii contestatoarea a arătat că ea nu se face vinovată de săvârșirea faptei pentru care a fost cercetată, iar în legătură cu intimata M M V aceasta a construit pe casa scărilor un zid fără autorizație și fără acordul membrilor asociației de proprietari.
Din probele administrate în cursul urmăririi penale, rețin următoarele:
La data de 04.10.2014 intimata M M V a depus o plângere la Poliția municipiului Beiuș, împotriva contestatoarei J E , cu privire la comiterea infracțiunii de distrugere prev. de art.253 al.1 Cod penal.
În dosarul nr. 1003/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș s-au efectuat cercetări față de contestatoarea J E , pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art.253 al.1 Cod penal.
Procurorul a confirmat propunerea organelor de urmărire penală și a renunțarea la urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art.253 al.1 Cod penal.
Împotriva acestei soluții contestatoarea a formulat plângere la primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș, care prin ordonanța nr.15/II.2/2015 din 6 aprilie 2015 a respins această plângere.
Împotriva ambelor soluții contestatoarea a formulat plângere la judecătorul de la Judecătoria Beiuș.
Analizând înscrisurile de la dosar, inclusiv cele existente în dosarul de urmărire penală, voi reține că plângerea contestatoarei este întemeiată pentru următoarele motive:
Prin soluția de renunțare la urmărirea penală, procurorul a constatat existența faptei, săvârșirea acesteia de către contestatoare, dar a apreciat că nu se impune trimiterea în judecată a acesteia pentru că nu există un interes public cu privire la această situație prin raportare la conținutul faptei, modul și mijlocele de săvârșire a acesteia și scopul urmărit de către contestatore, la care se adaugă conduita sa anterioară.
În legătură cu fapta cercetată ea are la bază o plângere penală formulată de către persoana vătămată M M V , care a susținut că în ziua respectivă, pe la orele 15:30 contestatoarea a distrus peretele din rigips și soneria apartamentului în care locuiește , producând o pagubă de 2.500 de lei.
În legătură cu acest perete din rigips, Tribunalul Bihor a dispus prin decizia civilă nr.211/R/2012 desființarea acestui zid din rigips și autorizarea contestatoarei să facă acest demers pe cheltuiala familiei persoanei vătămate.
La fața locului s-au făcut cercetări și s-a constatat inclusiv prin fotografii că s-au realizat distrugeri la peretele din rigips situat în lateral de ușa de la intrare în apartament.
În legătură însă cu persona care ar fi realizat această distrugere, singura probă că fapta ar fi fost săvârșită de către contestatoare este declarația persoanei vătămate.
Aceasta a declarat, atât prin plângerea penală, cât și ulterior n ziua de 03.10.2014 pe la orele 15:30 a auzit bătăi puternice în ușă și a observat-o prin vizorul ușii pe contestatoare, care ținea în mână un ciocan, după care a observat că peretele din rigips din partea stângă a ușii era spart, având o gaură cu un diametru de circa 30 cm. A observat-o pe contestatoare retrăgându-se spre apartamentul ei.
Intimata - persoană vătămată a susținut că toate aceste fapte s-au petrecut pe fondul unei stări conflictuale mai vechi între familiile părților.
La momentul la care persoana vătămată susține că s-a petrecut fapta era singură acasă și nicio persoană nu a putut să confirme că aceasta a fost săvârșită de către contestatore.
În cursul urmăririi penale, contestatoare s-a prevalat de dreptul la tăcere, aspect consemnat în declarația din data de 04.12.2014.
Soțul persoanei vătămate a ajuns acasă, când deja lucrătorii de poliție făceau deja cercetării la fața locului și a fost informat de soția sa despre ce s-a întâmplat.
A fost ascultat și martorul B E C , care locuiește în același bloc, la un etaj inferior, dar care nu a auzit și nu a văzut ce s-a întâmplat, când el a ieșit din apartament la fața locului erau deja prezenți polițiștii.
Nici alți vecini nu au sesizat ce s-a întâmplat.
În cursul urmăririi penale lucrătorii de poliție nu au identificat sau găsit acel ciocan la care a făcut referire persoana vătămată.
În condițiile în care acel obiect nu a fost găsit, iar despre săvârșirea faptei de către contestatoare nu a putut să ofere informații decât persoana vătămată, voi aprecia că nu s-a dovedit în afara oricărui dubiu că fapta a fost săvârșită de către contestatoare.
Ea se bucură de prezumția de nevinovăție, care voi aprecia că nu a fost înfrântă în cazul de față prin probele administrate.
Fapta ca atare există, dar nu s-a putut demonstra în afara oricărui dubiu că ea a fost săvârșită de către contestatoare.
Din această perspectivă soluția corectă era clasarea cauzei, pentru situația în care infracțiunea nu a fost săvârșită de către contestatoare.
Cu privire la cererea de recuzare formulată de către contestatoare, voi constata că aceasta este cea de a doua formulată în prezent cauză și care se întemeiază pe aceleași motive ca și prima cerere, care a fost soluționată de către un altă judecător de cameră preliminară de la judecătoria Beiul prin încheierea din 07.05.2015.
Potrivit art.67 al.5 C.pr.pen. formularea unei cereri de recuzare împotriva aceleași persoane, pentru același caz de incompatibilitate, cu aceleași temeiuri de fapt invocate, într-o cerere anterioară de recuzare și care a fost respinsă atrage inadmisibilitatea noii cereri de recuzare. Acest aspect poate fi constatat de către completul în fața căruia s-a formulat cerere de recuzare. Altfel spus, judecătorul de cameră preliminară recuzat a doua oară va putea constatat el inadmisibilitatea cererii de recuzare.
În cazul de față există o astfel de situație, deoarece a doua cerere de recuzare se întemeiază pe aceleași motive ca și prima cerere, care a fost respinsă.
Pentru aceste considerente în bazart.67 al.5 C.pr.pen, voi constata ca fiind inadmisibilă a doua cerere de recuzare a judecătorului de cameră preliminară, formulată de către contestatoarea J E , în condițiile în care aceasta se întemeiază pe aceleași motive ca și cererea soluționată prin încheierea din 07.05.2015 de către judecătorul de cameră preliminară E V de la Judecătoria Beiuș.
În legătură cu soluția efectivă din cauză, în raport de argumentele mai sus arătate, în baza art.341 al.6 lit. c NCPP voi admite plângerea formulată de către contestatoarea J E , în contradictoriu cu intimata M M V , împotriva ordonanței Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș nr.1003/P/2014 din 9 martie 2015, confirmată de primul procuror de la același parchet prin ordonanța nr.15/II.2/2015 din 6 aprilie 2015, prin care s-a dispus renunțarea la urmărirea penală față de contestatoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art.253 al.1 Cod penal și voi schimba temeiul netrimiterii în judecată al contestatoarei din art.318 al.1 și 2 C.pr.pen. raportat la art.314 al.1 lit.b C.pr.pen. (renunțarea la urmărirea penală) în cel prev. de art.314 al.1 lit.a C.pr.pen., art.315 al.1 lit.b C.pr.pen. raportat la art.16 al.1 lit.c C.pr.pen. (clasarea cauzei pentru situația în care infracțiunea nu a fost săvârșită de către contestatoare).
Voi exonera pe contestatoare și de la plata cheltuielilor de judecată din faza de urmărire penală.
În baza art. 275 al.3 NCPP cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă S C
Constată ca fiind inadmisibilă a doua cerere de recuzare a judecătorului de cameră preliminară, formulată de către contestatoarea J E , în condițiile în care aceasta se întemeiază pe aceleași motive ca și cererea soluționată prin încheierea din 07.05.2015 de către judecătorul de cameră preliminară E Vi de la Judecătoria Beiuș.
În baza art.341 al.6 lit. c NCPP admit plângerea formulată de către contestatoarea J E în contradictoriu cu intimata M M V împotriva ordonanței Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș nr.1003/P/2014 din 9 martie 2015, confirmată de primul procuror de la același parchet prin ordonanța nr.15/II.2/2015 din 6 aprilie 2015, prin care s-a dispus renunțarea la urmărirea penală față de contestatoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art.253 al.1 Cod penal și schimb temeiul netrimiterii în judecată al contestatoarei din art.318 al.1 și 2 C.pr.pen. raportat la art.314 al.1 lit.b C.pr.pen. (renunțarea la urmărirea penală) în cel prev. de art.314 al.1 lit.a C.pr.pen., art.315 al.1 lit.b C.pr.pen. raportat la art.16 al.1 lit.c C.pr.pen. (clasarea cauzei pentru situația în care infracțiunea nu a fost săvârșită de către contestatoare).
Exonerează pe contestatoare și de la plata cheltuielilor de judecată din faza de urmărire penală.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședința publică din 25 mai 2015
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ, GREFIER,
