Plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale
| Comentarii |
|
Lipsa cercetării penale pentru una din faptele ce au făcut obiectul plângerii penale, precum şi o cercetare incompletă pentru celelalte 2 fapte, atrag desfiinţarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale şi trimiterea cauzei la procuror.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Sentinţa nr. 39 din 4 martie 2010
Prin plângerea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău sub nr. 68/32/2009, petenta SC B.P.C. SRL Neamţ a atacat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 1338/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău din data de 11.11.2009, faţă de făptuitorul Z.V., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi 2531 C.pen., întrucât nu s-a confirmat existenţa acestor infracţiuni.
În motivarea plângerii petenta arată că este nemulţumită de soluţia dispusă de procuror întrucât organul de cercetare penala nu a luat declaraţie de la reprezentantul legal al societăţii. Rezoluţiile contestate nu au cercetarea penala efectuata cu privire la infracţiunea neexecutarea şi nerespectarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate de instanţele de contencios administrativ. Nu a fost respectat principiul contradictorialităţii cu societatea petentă în soluţionarea dosarului, nu a fost respectat principiul respectării adevărului, nu au fost administrate probele solicitate, şi au fost interpretate greşit plata parţiala reprezentând despăgubirile cu titlu de daune morale, constând în aceea ca nici după ce a fost notificat prin executorul judecătoresc D.D., domnul Z.V. nu a efectuat nici plata în totalitate a despăgubirilor din hotărârea instanţei judecătoreşti şi nici nu a eliberat autorizaţia în cauză.
Împrejurarea ca DSV a fost căzută în pretenţii în solidar cu directorul acestei instituţii, nu presupune ca D.S.V., prin director Z.V., să refuze la plată obligaţia integrală de plată a despăgubirilor. În calitate de director, avea mijlocul procedural de a chema în judecată persoana care s-a făcut vinovată de plata daunelor morale de către D.S.V. Din acest motiv, a considerat că faptele de abuz în serviciu şi neexecutarea şi nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, sunt în responsabilitatea directa şi nemijlocita a domnului director Z.V., motiv pentru care a solicitat instanţei să dispună următoarele: începerea urmăririi penale pentru infracţiunile reclamate; administrarea probei cu expertiza contabilă, în vederea determinării prejudiciului material cauzat SC B.P.C. SRL, din lipsa de folosinţă a spaţiului comercial din mun. B, str. R, nr. 27, A1-3, datorat neexecutării obligaţiei de eliberare a autorizaţiei sanitar-veterinara de către directorul Z.V., reprezentant al Autorităţii Naţionale Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor - Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor B.
Evaluarea prejudiciului material pentru lipsa de folosinţă a spaţiului comercial, urmează a fi determinata pentru perioada 26.12.2004, termenul maxim de eliberare a autorizaţiei sanitar-veterinare, şi până la data de efectuare a expertizei.
Având în vedere că pe calea litigiului din contencios administrativ, dreptul recunoscut este prevăzut cu caracter retroactiv, de la data de contestare a actului administrativ de refuz al eliberării autorizaţiei, urmează a fi determinat prejudiciul material pentru lipsa de folosinţă, prin calculare cu începere de la data la care, potrivit documentaţiei înregistrate la D.S.V. B, instituţia în cauză trebuia să elibereze autorizaţia pe cale administrativă, fără a mai fi necesară existenţa unui proces.
Astfel, a solicitat ca expertul să determine prejudiciul material pentru lipsa de folosinţă şi pentru perioada cuprinsă între 23.04.2001, când a fost înregistrată cererea nr. 1590/23.04.2001, şi achitată taxa aferentă, şi până la data 26.12.2004, când D.S.V. era obligată să elibereze autorizaţia sanitar-veterinară. A făcut menţiunea că prejudiciul pentru lipsa de folosinţă se referă la neexecutarea contractelor de colaborare încheiate de societatea petentă, care din lipsa autorizaţiei sanitar-veterinară, nu au mai putut fi executate. Societatea a avut încheiate contracte comerciale de colaborare, prin care producea un venit estimat la nivelul anului 2001, în valoare de 30% din cifra de vânzări calculată la valoarea de aprovizionare contractată pentru suma de 100.000.000 lei săptămânal, dar nu mai puţin de 10.000.000 lei zilnic. Astfel, prejudiciul estimat este de minim 300 lei zilnic, cea ce presupune un prejudiciu estimat de 9.000 lei lunar. A solicitat ca expertul să actualizeze prejudiciul material, cu indicele de creştere a preţurilor de consum, având în vedere faptul că contractul de aprovizionare din anul 2001 urma să crească ca valoare de aprovizionare, procentual cu indicele de creştere a preturilor pentru produsele de carmangerie.
În instanţă s-a prezentat intimatul care cere respingerea plângerii şi depune la dosar o serie de înscrisuri. Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine: prin rezoluţia nr. 1338/P/11.11.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a constatat că la data de 14.07.2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a fost sesizat cu o plângere a numitului B V, administrator al SC B.P.C. SRL, cu privire la faptul că Z.V., director la Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară, a favorizat SC L. SRL, al cărei administrator este fiul său, Z.I., prin eliberarea de autorizaţii sanitar-veterinare, pentru încheierea de contracte de deratizare, dezinfecţie, dezinsecţie. Totodată, petentul a reclamat faptul că Z.V. a refuzat să îşi îndeplinească obligaţia de eliberare a autorizaţiei sanitar-veterinare pentru un spaţiu comercial situat în Bacău, str. R., bl. 27, sc. A, ap. 1-3, aşa cum fusese obligat prin sentinţa civilă nr. 27/24.11.2004 a Tribunalului Bacău, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 135/10.03.2005 a Curţii de Apel Bacău.
Din cercetările efectuate în cauză rezultă că, într-adevăr, administratorul SC L. SRL Bacău este I.Z., fiul directorului coordonator adjunct sanitar-veterinar, Z.V., însă nu poate exista un conflict de interese între aceştia, atâta timp cât autorizaţia pentru prestări servicii cu produse de uz fitosanitar, nu a fost semnată de acesta din urmă, iar autorizaţia a fost emisă pe baza documentaţiei speciale cerute de lege. În ceea ce priveşte acuzaţia adusă de către petent, conform căreia, abuzând de funcţia sa, Z.V. a refuzat să respecte o hotărâre judecătorească prin care instituţia prin care o conduce este obligată la plata unei sume de bani către acesta, s-au constatat următoarele: prin sentinţa civilă 227/24.11.2004, Tribunalul Bacău a obligat Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor - Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bacău, în solidar cu V.F.I., la plata daunelor morale în sumă de 50.000.000 lei către SC B.P. C SRL Bacău. Hotărârea a rămas irevocabilă prin respingerea recursurilor, conform deciziei civile 135/10.03.2005 a Curţii de Apel Bacău.
Ulterior, B.V. a cerut executarea silită a hotărârii, iar Direcţia Sanitar Veterinară a formulat contestaţie la executare, care a rămas irevocabilă la data de 14.04.2009, când, în dosarul nr. 3561/180/2008, Tribunalul Bacău a respins recursul ca nefondat. Urmare a acestei hotărâri, la data de 24.04.2009, s-a emis ordin de plată pentru beneficiarul SC B. SRL Bacău de către Direcţia Sanitar Veterinară Bacău.
Prin rezoluţia nr. 865/II/2/21.12.2009 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus respingerea plângerii împotriva primei rezoluţii, arătând că prin rezoluţia nr. 1338/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de Z.V., director la SC A. SA Bacău, împotriva căruia s-au efectuat acte premergătoare sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzută de art. 246 şi 2531 C.pen., deoarece faptele nu există.
Împotriva rezoluţiei au formulat plângere petentul B V, administrator al SC B.P.C. SRL Bacău, susţinând că aceasta este nelegală şi netemeinică, întrucât procurorul de caz nu s-a pronunţat cu privire la obligarea D.S.V. de eliberare a autorizaţiei de funcţionare sanitar-veterinară şi este nemulţumit de faptul că nu a primit daunele morale în termen de 30 de zile, conform legii contenciosului administrativ.
Din actele premergătoare efectuate a rezultat următoarea situaţie de fapt: prin decizia civilă 135/10.03.2005 a Curţii de Apel Bacău, A. în solidar cu V.I., a fost obligat la plata de daune morale către SC B.P.C. SRL Bacău, iar D.S.V. Bacău a fost obligată la eliberarea autorizaţiei de funcţionare. Urmare a contestaţiei la executare formulată de D.S.V. Bacău, hotărârea a rămas irevocabilă la data de 14.04.2309, când a fost respins recursul ca nefondat. În termenul de 30 de zile prevăzut de legea contenciosului administrativ, respectiv la data de 24.04.2009, D.S.V. Bacău a emis ordin de plată pentru suma aferentă la care au fost obligaţi prin hotărâre judecătorească către SC B.P.C. SRL Bacău. În ce priveşte obligaţia de eliberare a autorizaţiei de funcţionare sanitar-veterinară, fiind vorba de o obligaţie de a face, fapta nu poate întruni elementele constitutive ale infracţiunii de nerespectare a hotărârii judecătoreşti, petentul având posibilitatea de a se adresa executorului judecătoresc, în vederea somării D.S.V. Bacău să elibereze autorizaţia mai sus menţionată.
Din probatoriul administrat, nu a rezultat ca în cauză să existe vreun conflict de interese între Z.I. –administratorul SC L. SRL Bacău – şi directorul coordonator adjunct Z.V., în condiţiile în care autorizaţia nu a fost semnată de acesta din urmă, iar autorizaţia a îndeplinit toate condiţiile de fond şi formă prevăzute de lege.
În termen legal, petenta a formulat plângere conform art. 2781C.proc.pen., pe care a depus-o la instanţa competentă.
Analizând plângerea petentei, actele şi lucrările dosarului de cercetare penală ataşat, instanţa constată următoarele: în plângerea penală depusă de petentă la Poliţia mun. Bacău la data de 28.04.2009, declinată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, este reclamată activitatea intimatului în raport de comiterea a trei infracţiuni: conflict de interese, prevăzută de art. 2531C.pen.; abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C.pen.; neexecutarea şi nerespectarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate de instanţele de contencios administrativ, fără a se indica temeiul legal care ar incrimina această infracţiune.
Analizând actul de netrimitere în judecată al procurorului, relativ la faptele şi persoanele pentru care s-a cerut cercetarea lor penală, se constată ori că aceasta este incompletă ori că lipseşte pentru unele dintre acuzaţii.
În ceea ce priveşte conflictul de interese dintre intimat şi fiul său, administrator la o firmă cu obiect de activitate specific, supus înregistrării şi supravegherii speciale de către instituţia la care Z.V. a îndeplinit calitatea de director pentru mai multe perioade de timp, singura motivaţie oferită de procuror este că nu intimatul a semnat autorizaţia, iar aceasta a fost emisă pe baza documentaţiei speciale cerute de lege. În mod evident aceste explicaţii, de fapt concluzii, nu se bazează pe nici un fel de verificări efectuate de procuror care să aibă ca obiect actele interne ale instituţiei conduse de intimat referitoare la avizele, aprobările, autorizaţiile şi înregistrările pe care societatea administrată de fiul acestuia era obligată să le solicite potrivit legii. La dosar nu există şi nu au constituit obiect al analizei procurorului deciziile în baza cărora s-au emis documentele legale speciale pentru funcţionarea societăţii în domeniul sanitar veterinar, cu atât mai mult cu cât textul incriminator prevăzut de art. 2531C.pen., sancţionează nu numai îndeplinirea unui act, dar şi participarea la luarea unei astfel de decizii în exerciţiul atribuţiilor de serviciu. Instanţa consideră că pentru lămurirea tuturor acuzaţiilor şi înlăturarea oricăror suspiciuni ivite în legătură cu favorizarea firmei conduse de fiul conducătorului Direcţiei Sanitar Veterinare Bacău, chiar şi numai în calitate de adjunct, se impune audierea reprezentanţilor firmelor care au beneficiat de serviciile SC L. SRL Bacău, perioada acestor servicii, dacă ele coincid cu perioada în care au solicitat diverse aprobări de la instituţia publică condusă de intimat. Pentru aceleaşi motive audierea fiului intimatului apare ca utilă în cauză.
În ceea ce priveşte abuzul în serviciu, se constată că sentinţa civilă nr. 27/2004 a Tribunalului Bacău a rămas irevocabilă la data de 10.03.2005, prin decizia civilă nr. 135/2005 a Curţii de Apel Bacău, devenind executorie, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 544/2004 a contenciosului administrativ în cel mult 30 de zile, adică până la 10.04.2005, iar nu în anul 2009 aşa cum greşit se reţine în rezoluţia atacată şi în rezoluţia procurorului ierarhic superior. Şi după această dată limită prevăzută de lege, DSVSA Bacău, condusă de intimat, avea obligaţia stabilită de instanţă de a emite eliberarea autorizaţiei de funcţionare către petentă, dar şi plata daunelor morale, în solidar cu numitul V.F.I. Nici una din aceste obligaţii nu a fost executată, după cum nici plata a jumătate din debit nu constituie o executare legală a unei obligaţii solidare pentru întreg. Toate faptele arătate şi dispoziţiile legale incidente nu sunt cercetate de procuror, deşi petenta, în plângerea iniţială, face trimitere la ele. Prin urmare, procurorul va reanaliza efectele juridice ale hotărârii judecătoreşti menţionate şi în ce măsură neexecutarea obligaţiilor stabilite de instanţă au vătămat drepturile şi interesele legale ale petentei. De asemenea, va cerceta motivele care au condus timp de 5 ani la amânarea eliberării autorizaţiei cerută de petentă.
Deşi petenta reclamă comiterea infracţiunii prevăzute de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 544/2004, rezoluţia atacată nu conţine nici o soluţie în acest sens. Doar rezoluţia procurorului ierarhic superior conţine o singură referire, care însă adaugă la lege noi condiţii, respectiv obligaţia creditorului de a se adresa în prealabil executorului judecătoresc. În acelaşi timp exclude de la aplicarea textului incriminator amintit obligaţia de a face, stabilită de o instanţă de judecată, adică exact raţiunea avută în vedere de legiuitor, aceea de sancţionare a conducătorilor de instituţii publice care refuză să emită acte pe care anterior le-au refuzat. În consecinţă, cu privire la această faptă procurorul urmează a dispune o soluţie legală, pe baza analizei faptelor reclamate, respectiv nerespectarea hotărârii judecătoreşti de obligare a D.S.V. SA Bacău la eliberarea autorizaţiei sanitar veterinare către SC B.P.C. SRL Neamţ.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 2781alin. 8 lit. b) C.proc.pen., se va admite plângerea, se va desfiinţa rezoluţia atacată, iar cauza va fi trimisă procurorului în vederea începerii urmăririi penale, pentru toate faptele reclamate în plângerea penală.
(Judecător Silviu Anti)
