Plangere solutie de netrimitere in judecta admisa art 341 alin 6 lit a cpp
| Comentarii |
|
Tribunalul DOLJ Sentinţă penală nr. 166 din data de 31.10.2017
Dosar nr. 10794/63/2017
R O M Â N I A
TRIBUNALUL DOLJ
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ÎNCHEIERE NR. 166
Ședința din camera de consiliu de la 31.10.2017
Completul compus din:
Judecătorul de cameră preliminară CC
Grefier CMC
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj
a fost reprezentat prin procuror DP
Pe rol, judecarea cauzei penale privind plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.) formulată de DGRFP CRAIOVA, PENTRU STATUL ROMÂN PRIN ANAF, privind pe intimat VL.
Prezența părților și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 09.10.2017, care face parte integrantă din hotărârea ce se va pronunța, când instanța având în vedere dispozițiile art. 391 alin. 1 CPP a dispus ca deliberarea și pronunțarea să se facă la o dată ulterioară, respectiv 16.10.2017, apoi, având în vedere dispozițiile art. 391 alin. 2 CPP, a amânat pronunțarea la data de 31.10.2017, când a hotărât următoarele:
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ
Asupra cauzei penale de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 21.08.2017, sub nr. 10794/63/2017, petenta DGRFP CRAIOVA, PENTRU STATUL ROMÂN PRIN ANAF a formulat plângere împotriva ordonanței nr. 135/II/2/2017 din data de 27.07.2017 a Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj și a Ordonanței de clasare nr. 479/P/2013 din data de 26.06.2017 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că la data de 14.03.2008 Direcția Generala a Finanțelor Publice Dolj -Activitatea de Inspecție Fiscala a sesizat organele de cercetare penala cu privire la unele abateri de la normele legale privind modul de înregistrare in evidenta contabila a documentelor pe baza carora au fost justificate cheltuielile declarate de SC NI SRL, in vederea acordării despăgubirilor prevăzute de Legea 381/2002, fiind înaintat Procesul-verbal de control financiar nr. 191/18.01.2008. In cuprinsul sesizării se arata ca, în evidenta contabila a societății nu a fost identificat exemplarul original si nu a fost înregistrata, factura fiscala seria DJWCB nr.1147 973725.09.2006, emisa de SC E SRL care atesta achiziționarea cantitatii de 92.000 kg samanta de grâu, iar la solicitarea organelor de control fiscal a fost prezentata o copie legalizata a acesteia, care purta seria DJVEU si totodată prezenta o serie de neconcordante fata de factura originala, referitoare la menționarea codului fiscal al cumpărătorului, existenta numelui delegatului, menționarea punctului de lucru al societății, elementele de identificare a delegatului.
Din probele administrate in cauza a rezultat ca SC NI SRL, cu sediul in mun.Craiova, jud.Dolj, a fost înregistrata la ORC Dolj in anul 2005, avand ca asociați patru cetateni francezi, iar ca administrator pe unul dintre aceștia, respectiv pe CFM, principalul obiect de activitate fiind activitati de servicii anexe agriculturii.
Aceiași asociați au detinut si părțile sociale ale SC E SRLCraiova, ambele societăți avand deschise sedii secundare in corn. Urzicuța jud.Dolj si fiind administrate in drept je către CFM, iar in fapt, de către suspecta VL.
In anul 2007, in baza prevederilor Legii 381/2002, privind acordarea despăgubirilor in caz de calamitati naturale in agricultura, SC NI SRL a depus la Direcția pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala Dolj dosarele de despăgubiri pentru culturile cțe grâu, orzoaica si floarea-soarelui, infiintate pe o suprafața de 572,31 ha pe raza comunejor Urzicuța, Afumați si Cerat.
Pentru justificarea cheltuielilor cu samanta de grâu, societatea a depus o copie xerox a facturii.fiscale seria DJWWCB nr.11479731125.09.2006, emisa de SC
EURAGRI SRL, in valoare de 93.058 lei, in care era consemnata achiziționarea cantitatii de 92.000 kg samanta de grâu, precum si un bon de consum fara numar- din aceeași data, in care s-a menționat darea in consum a cantitatii de samanta de grâu consemnata in aceasta factura.
Cu privire la activitatea economica desfasurata de societate in perioada decembrie 2005 - septembrie 2007, a fost efectuat un control de către DGFP Dolj, cu aceasta ocazie fiind solicitata documentația in baza careia au fost acordate despăgubirile de către DADR Dolj. S-a constatat ca reprezentanții SC NI SRL nu au pus la dispoziția organelor de control exemplarul original al facturii sus menționate, iar după analizarea documentelor de evidenta contabila s-a constatat ca factura nu a fost înregistrata in jurnalul de cumpărări. De asemenea, a fost verificat jurnalul de vanzari întocmit de SC E SRL. - emitentul facturii, stabilindu-se ca in luna august 2006, la poziția 292 a fost înregistrata factura nr.1147973 din data de 30.08.2006 cu explicația " vanzare către persoana fizica PF ", cu o valoare de 670, 50 lei.
Din Adresa nr. 5842/29.09.2014, emisa de Direcția pentru Agricultura Dolj rezulta ca SC NI SRL a primit pentru cultura de grâu,
afectata de seceta excesiva, despăgubirile prevăzute de Legea 381/2002 si HG 636/2007, in suma de 226.760, 66 lei. Stabilirea cuantumului despăgubirilor s-a făcut in funcție de mai multe elemente, respectiv suprafața afectata, gradul de daunare, cheltuielile efectuate. La calcularea despăgubirilor acordate in anul 2007 pentru cultura de grâu a fost luata in calcul o singura factura de sămânța grâu, respectiv suma de 78.200 lei, reprezentând valoarea fara TVA a cantității de 92 000 kg sămânța de grâu.
Probatoriul administrat in cauza a relevat faptul ca operațiunea comerciala atestata de factura fiscala seria DJWCB nr.1147973/25.09.2006 a avut loc, in sensul ca SC E SRLa vândut cantitatea de 92.000 kg samanta grâu către SC NI SRL, samanta ce a fost folosita pentru înființarea culturii de grâu, pentru care ulterior au fost solicitate despăgubiri. In acest sens sunt atat declarațiile martorilor audiați in cauza, cat si procesele verbale de constatare si evaluare a pagubelor la culturile agricole, întocmite de reprezentanții unitatii administrativ-teritoriale ai DADR, ai DGFP, ai asigurătorului AGRAS, in prezenta producătorului, care atesta existenta culturii de grâu pe suprafața calamitata.
In aceste condiții, nu se poate concluziona ca Direcția pentru Agricultura Dolj a fost indusa in eroare cu privire la cheltuielile efectuate pentru obținerea culturii pentru care s-au solicitat despăgubiri, astfel incat, sub aspectul laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
In ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscala prev. de art. 9 alin. 1 lit. h) din Legea 241/2005, constând in omisiunea evidențierii in contabilitatea SC E SRL a veniturilor obținute in baza facturii seria DJWCB nr. 1147973/25.09.2006, se constata ca probatoriul administrat in cauza nu a relevat comiterea faptei cu vinovăția prevăzută de lege, in sensul ca aceasta omisiune nu s-a făcut in scopul sustragerii de la plata impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat, ci s-a datorat unor împrejurări obiective legate de modul de administrare a societății.
Astfel, societatea a avut ca administrator un cetatean francez, care nu se ocupa in fapt administrarea acesteia, rol ce ii revenea suspectei VL, angajata, potrivit contractului invidual de munca pe funcția de inginer agronom. înregistrarea documentelor justificative in evidenta contabila se facea de către martora CM, in baza unui contract de consultanta, probatoriul administrat neputand stabili, dincolo de orice dubiu, daca aceasta tura i-a fost predata de administratorul de fapt, in vederea înregistrării in contabilitate.
Având in vedere aceste aspecte, nu se poate retine intenția suspectei de a prejudicia bugetul de stat prin omisiunea înregistrării in contabilitate a documentului justificativ, astfel cat, infracțiunea de evaziune fiscala nefiind comisa cu forma de vinovăție prevăzută de lege. e va dispune clasarea, in temeiul dispozițiilor art. 16 alin. 1) lit. b) teza a 11-a din Codul de procedura penala.
Arătăm ca soluția dispusa prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj u nr. 479/P/2013 din 26.06.2017, si menținută prin ordonanța nr. 135/11/2/2017, a fost pronuntata cu o apreciere greșita a probelor administrate in cursul urmăririi penale.
Se precizează in cuprinsul Ordonanței nr. 135/11/2/2017 ca plângerea inițiala se respinge trucat din actele de cercetare penala rezulta ca infracțiunea de înșelăciune nu exista, in conditiile in care din factura fiscala seria DJWCB nr. 1147973 din data de 25.09.2006 rezulta ca operatiunea comerciala a avut loc, in sensul ca SC E SRL. a vândut cantitatea de 2.000 kg semințe grâu către SC NI SRL., semințe ce au fost folosite pentru înființarea culturii de grâu pentru care ulterior au fost solicitate despăgubiri potrivit Legii nr. 381/2002.
A mai precizat domnul prim-procuror ca in mod corect a apreciat domnul procuror ca misiunea evidențierii in contabilitate a veniturilor obținute in baza facturii aratate a avut loc din culpa in condițiile in care administrarea in fapt a societății ii revenea cetățeanului francez Voicu ala, iar înregistrarea documentelor justificative in evidenta contabila se facea de către martora CM in baza unui contract de consultanta, probatoriul administrat neputand dovedi incolo de orice dubiu rezonabil inmanarea facturii precizate administratorului de fapt, in vederea înregistrării in contabilitate.
Astfel, asa cum s-a aratat atat in procesul verbal de control financiar încheiat la data de 18.01.2008 de către DGFP Dolj-AIF-Compartimentul Control financiar cat si in plângerea penala cu nr. 883/05.03.2008 si cum au retinut si organele de control exemplarul original al facturii cu seria DJWCB nr. 1147973/25.09.2006, emisa de SC E SRLin calitate de furnizor nu a fost înregistrata in contabilitatea beneficiarului SC NI SRL.
Pentru a justifica neprezentarea in original a facturii, societatea beneficiara a depus la DGFP Dolj o copie legalizata a facturii menționate mai sus.
Din examinarea documentului indicat de societate, ca fiind copia legalizata a facturii originale seria DJWCB nr. 1147973/25.09.2006, a rezultat ca aceasta copie reprezintă in realitate un alt document decât cel depus de SC NI SRL la D.A.D.R. Dolj, pentru justificarea samantei de grâu in vederea obținerii despăgubirilor pentru calamitati naturale, avand in vedere următoarele deosebiri evidente:
-factura fiscala nr. 1147973/25.09.2006, prezentata de D.A.D.R. Dolj are seria DJWCB in timp ce factura cu același număr, legalizata la notar ca fiind copia facturii originale menționate are seria DJVEU;
-intre factura fiscala prezentata ca originala si copia legalizata a acesteia apare o serie de neconcordante referitoare la menționarea codului fiscal ai cumpărătorului, existenta numelui delegatului, menționarea punctului de lucru al societății, elemente de identificare a delegatului.
De asemenea, asa cum au constatat organele de control, factura nr. 147973/25.09.2006 prin care a fost justificata aprovizionarea cantitatii de 92 000 kg samanta de grâu nu apare înregistrata in evidenta contabila a SC NI SRL, nu se regaseste printre documentele puse la dispoziția organelor de control ca urmare a solicitării exprese a acestora iar la societatea emitenta SC E SRL factura respectiva apare in registrul de vanzari in luna august 2006, ca reprezentând o livrare in suma de numai 670,50 lei catre o persoana fizica.
Așadar, nici in contabilitatea emitentului nici in contabilitatea furnizorului nu este inregistrata aceasta tranzacție. Apreciază ca s-a făcut dovada indubitabil ca, atat copia egalizata a facturii originale cat si factura ,,emisa,, de SC E SRL ce apare in registrul de vanzari din luna august 2006, ca reprezentând o livrare in suma de numai 570,50 lei, către o persoana fizica nu reflecta realitatea dar au fost folosite in scopul de a produce efecte juridice. Totuși in ciuda acestor dovezi evidente, organele de urmărire penala au apreciat ca, in speța nu a fost savarsita nicio fapta penala deși s-a făcut dovada ca factura seria DJWCB nr. 1147973/25.09.2006, prin care a fost achiziționata cantitatea de 92 000 Kg sămânța grâu Dropia nu a fost înregistrata niciodată in evidenta contabila a societății beneficiare si nici in evidenta contabila a societății emitente.
D-na procuror de caz a reținut ca, in ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscala se constata ca probatoriul administrat in cauza nu a relevat comiterea faptei cu vinovăția) prevăzută de lege, in sensul ca aceasta omisiune nu s-a făcut in scopul sustragerii de la plata impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat.
Potrivit art. 9 (1) din legea 247/2005 "constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale:
a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;
b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate,,.
Așadar, textul de lege nu impune obligativitatea pentru existenta infracțiunii de evaziune fiscala de a comite fapta cu intenția de a prejudicia bugetul de stat prin omisiunea înregistrării in contabilitate a documentului justificativ. Ori, atata vreme cat contabilitatea societății nu reflecta realitatea tranzacțiilor este evident ca si cuantumul impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat este diminuat fata de cel real astfel ca nu trebuie dovedita in mod expres intenția suspectei de a frauda bugetul de stat.
Se mai retine ca, de administrarea societății se ocupa suspecta VL, angajata, potrivit contractului individual de munca pe funcția de inginer agronom iar înregistrarea documentelor justificative in evidenta contabila se facea de către martora CM, in baza unui contract de consultanta, probatoriul administrat neputand stabili, dincolo de orice dubiu, daca aceasta factura i-a fost predata de administratorul de fapt, in vederea înregistrării in contabilitate.
Faptul ca factura nu a fost înregistrata in contabilitate ii este imputabila administratorului de drept al societății, aceasta trebuind sa procedeze la înregistrarea in contabilitate a tuturor facturilor, nu doar a celor de care-si amintește.
In consecința, având in vedere cele arătate mai sus, a solicitat sa admită plângerea formulata împotriva Ordonanței Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj cu nr. 479/P/2013 din 26.06.2017, prin care s-a dispus clasarea cauzei cu privire la comiterea de către suspecta VL a infracțiunii de evaziune fiscala, prev. de art. 9 alin. 1 lit.b din Legea 241/2005, prin care va solicitam, desființarea acesteia si continuarea urmăririi penale.
A fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 479/P/2013 (1 vol.) al de Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu motivele plângerii depuse de către petentul Statul Român prin ANAF, prin mandatar DGRFP Craiova, judecătorul de cameră preliminară constată următoarele:
Situația de fapt:
La data de 14.03.2008 Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj — Activitatea de Inspecție Fiscală a sesizat organele de cercetare penală cu privire la unele abateri de la normele legale privind modul de înregistrare în evidența contabilă a documentelor pe baza cărora au fost justificate cheltuielile declarate de SC NI SRL, în vederea acordării despăgubirilor prevăzute de Legea 381/2002 ";, fiind înaintat Procesul-verbal de control financiar nr. 191/18.01.2008. In cuprinsul sesizării se arată că în evidența contabilă a societății nu a fost identificat exemplarul original și nu a fost înregistrată factura fiscală seria DJWCB nr. 1147973/25.09.2006, emisă de SC E SRL care atesta achiziționarea cantității de 92.000 kg sămânță de grâu, iar la solicitarea organelor de control fiscal a fost prezentată o copie legalizată a acesteia, care purta însă seria DJVEU și totodată prezenta o serie de neconcordanțe față de factura originală, referitoare la menționarea codului fiscal al cumpărătorului, existența numelui delegatului, menționarea punctului de lucru al societății, elemente de idemificare a delegatului.
Din probele administrate în cauză a rezultat că SC NI SRL, cu sediul în mun.Craiova, jud.Dolj, a fost înregistrată la ORC Dolj în anul 2005, având ca asociați patru cetățeni francezi, iar ca administrator pe unul dintre aceștia, respectiv pe CFM, principalul obiect de activitate fiind "activități de servicii anexe agriculturii; grădinărit peisagistic";.
Aceiași asociați au deținut și părțile sociale ale SC E SRLCraiova, ambele societăți având deschise sedii secundare în corn. Urzicuța, jud.Dolj și fiind administrate în drept de către CFM, iar în fapt, de către suspecta VL.
În anul 2007, în baza prevederilor Legii 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități naturale în agricultură, SC NI SRL a depus la Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Dolj dosarele de despăgubiri pentru culturile de grâu, orzoaică și floarea-soarelui înființate pe o suprafață de 572,31 ha pe raza comunelor Urzicuța, Afumați și Cerăt.
Pentru justificarea cheltuielilor cu sămânța de grâu, societatea a depus o copie xerox a facturii fiscale seria DJWCB nr.l 147973/25.09.2006, emisă de SC E SRLîn valoare de 93.058 lei, în care era consemnată achiziționarea cantității de 92.000 kg sămânță de grâu, precum și un bon de consum fără număr din aceeași dată, în care s-a menționat darea în consum a cantității de sămânță de grâu consemnată în această factură.
Cu privire la activitatea economică desfășurată de societate în perioada decembrie 2005 — septembrie 2007 a fost efectuat un control de către DGFP Dolj, cu această ocazie fiind solicitată documentația în baza căreia au fost acordate despăgubirile de către DADR Dolj. S-a constatat că reprezentanții SC NI SRL nu au pus la dispoziție organelor de control exemplarul original al facturii susmenționate, iar după analizarea documentelor de evidență contabilă s-a constatat că factura nu a fost înregistrată în jurnalul de cumpărări. De asemenea, a fost verificat jurnalul de vânzări întocmit de SC E SRL— emitentul facturii, stabilindu-se că în luna august 2006, la poziția 292 a fost înregistrată factura nr. 1147973 din data de 30.08.2006, cu explicația "vânzare către persoana fizică PF ";, cu o valoare de 670,50 lei.
Din Adresa nr.5842/29.09.2014 emisă de Direcția pentru Agricultură Dolj rezultă că SC NI SRL a primit pentru cultura de grâu, afectată de seceta excesivă, despăgubirile prevăzute de Legea 381/2002 și HG 636,2007, în sumă de 226.760,66 lei. Stabilirea cuantumului despăgubirilor s-a făcut in funcție de mai multe elemente, respectiv suprafața afectată, gradul de dăunare. cheltuielile efectuate. La calcularea despăgubirilor acordate în anul 2007 pentru cultura de grâu a fost luată în calcul o singură factură de sămânță grâu, respectiv suma de 78.200 lei, reprezentând valoarea fără TVA a cantității de 92.000 kg de sămânță de grâu.
Probatoriul administrat în cauză a relevat faptul că operațiunea comercială atestată de factura fiscală seria DJWCB nr.l 147973/25.09.2006 a avut loc, în sensul că SC E SRLa vândut cantitatea de 92.000 kg sămânță grâu către SC EI SRL, sămânță ce a fost folosită pentru înființarea culturii de grâu pentru care ulterior au fost solicitate despăgubiri.
În ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art.9 alin.l lit.b din Legea 241/2005, constând în omisiunea evidențierii în contabilitatea SC EUF4GRI SRL a veniturilor obținute în baza facturii seria DJWCB nr. 1147973/25.09.2006, s-a constatat de procurorul de caz, că probatoriul administrat în cauză nu a relevat comiterea faptei cu vinovăția prevăzută de lege, în sensul că această omisiune nu s-a făcut în scopul sustragerii de la plata impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat, ci s-a datorat unor împrejurări obiective legate de modul de administrare a societății.
Astfel, societatea a avut ca administrator un cetățean francez, care nu se ocupa în fapt de administrarea acesteia, rol ce îi revenea suspectei VL, angajată, potrivit contractului individual de muncă pe funcția de inginer agronom, iar înregistrarea documentelor justificative în evidența contabilă se făcea de martora Carp Mihaela, în baza unui contract de consultanță, probatoriul administrat neputând stabili, dincolo de orice dubiu, dacă această factură i-a fost predată de administratorul de fapt, în vederea înregistrării în contabilitate.
Având în vedere aceste aspecte, s-a concluzionat că nu se poate reține intenția suspectei VL, administratorul de fapt al SC E SRL de a prejudicia bugetul de stat prin omisiunea înregistrării în contabilitate a documentului justificativ, astfel încât, infracțiunea de evaziune fiscală nefiind comisă cu forma de vinovăție prevăzută de lege, s-a dispus clasarea, în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. 1 lit.b teza a II-a din Codul de procedură penală.
Motivele pentru care Judecătorul de cameră preliminară apreciază că soluția de clasare în temeiul art.315 alin.1 lit.b rap.la art.16 alin.1 lit.b traza I și teza a II-a CPP, în ceea ce privește fapta de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.b) din Legea nr.241/2005, este neîntemeiată:
Conform dispozițiilor art.9 alin.1 lit.b) din Legea nr. 241/2005, constituie infracțiunea de evaziune fiscală și se pedepsește cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi, omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Obiectul material îl constituie actele contabile sau alte documente legale în care nu se evidențiază operațiunile comerciale efectuate sau veniturile realizate.
Subiectul infracțiunii
Înalta Curte a stabilit că dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 sunt aplicabile oricărei persoane care are obligația de a urma un anumit regim contabil impus de lege. Raportat la acest fapt, subiectul activ al infracțiunii este calificat, calitatea specială cerută acestuia fiind cea de persoană obligată să conducă evidențe financiar-contabile.
Prin raportare la dispozițiile Codului fiscal și ale Legii nr. 82/1991, obligația de a ține evidențele financiar-contabile revine contribuabilului, prin contribuabil înțelegându-se, conform art. 2 din Legea nr. 241/2005 și art. 1 pct.4 din Noul C. proc.fisc.(Legea nr.207/2015), orice persoană fizică, juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică ce datorează, conform legii, impozite, taxe și contribuții sociale.
Art. 1 pct.4 din Noul C. proc.fisc.(Legea nr.207/2015) este aplicabil în cauză, conform dispozițiilor art.352 din această lege și jurisprudenței CCR care a statuat că nu se poate susține încălcarea principiului neretroactivității legii civile în ceea ce privește dispozițiile procedurale, întrucât legile de procedură sunt, în principiu, de imediată aplicare (de exemplu, Decizia nr.1 din 15 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.118 din 14 februarie 2008)
Raportat la subiectul activ al infracțiunii prevăzut de art. 9 alin. (1) lit.b) din Legea nr. 241/2005, sfera noțiunii de contribuabil se reduce, norma fiind aplicabilă doar contribuabilului datorând impuneri în sistem real. În concret, obligația de a conduce evidențele contabile și fiscale este exercitată personal de către contribuabil sau este delegată unei persoane fizice sau juridice.
S-a decis, de exemplu, că inculpatul nu se poate prevala pentru a se exonera de răspundere cu explicația că activitatea comercială a fost realizată de persoana mandatată de el‚ pentru că, potrivit legii, administratorul contribuabilului persoană juridică are obligația de a organiza și conduce contabilitatea acestuia, și aceasta cu atât mai mult cu cât infracțiunea este întotdeauna săvârșită în realizarea obiectului de activitate al persoanei juridice.
Într-o altă speță, s-a reluat ideea că subiectul activ al acestei infracțiuni este circumstanțiat, în sensul că nu poate fi decât administratorul ori persoana fizică sau juridică având obligația legală sau contractuală de a organiza și conduce contabilitatea, motiv pentru care s-a decis că poate fi condamnat pentru infracțiunea de evaziune fiscală atât administratorul, cât și persoana care exercită în fapt atribuțiile de administrator.
În doctrină au fost discuții în legătură cu împrejurarea în care o persoană din conducerea unei societăți comerciale nu predă contabilului documentele fiscale, fapt care are drept consecință neînregistrarea acestora în evidența financiar contabilă.
Unii autori au apreciat că o astfel de persoană poate fi considerată subiect activ al infracțiunii, în timp ce într-o altă opinie se consideră, că nu pot răspunde ca autori ai acestei infracțiuni decât administratorii și persoanele care au obligația legală sau contractuală de a ține evidența contabilă sau de a gestiona patrimoniul societății.
Pentru a susține această teză, instanța supremă a avut în vedere art. 10 alin. (1) din Legea nr. 82/1991, potrivit căruia răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art. 1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective, fiind evident că legea are în vedere doar răspunderea pentru angajarea contabilului și organizarea contabilității, iar nu răspunderea pentru modul în care sunt aplicate reglementările contabile. Că este așa rezultă și din reglementarea expresă introdusă ulterior prin OUG nr. 37/2011, respectiv alineatul 4 al art. 10 din Legea nr. 82/1991 potrivit căruia: "Răspunderea pentru aplicarea necorespunzătoare a reglementărilor contabile revine directorului economic, contabilului-șef sau altei persoane împuternicite să îndeplinească această funcție, împreună cu personalul din subordine. În cazul în care contabilitatea este condusă pe bază de contract de prestări de servicii, încheiat cu persoane fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, răspunderea pentru conducerea contabilității revine acestora, potrivit legii și prevederilor contractuale";.
În privința participației penale, într-o soluție de speță s-a stabilit că, întrucât inculpatul, în calitate de asociat în firmă, cu ocazia derulării activităților comerciale, s-a comportat ca un administrator de fapt al societății, acesta va fi tratat, pe cale de consecință, în această calitate, respectiv coautor în realizarea activității evazioniste, urmând să fie tras la răspunderea penală alături de administrator, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
Latura obiectivă a infracțiunii de evaziune fiscală prev de art.9 alin.1 lit.b) din Legea nr. 241/2005:
Elementul material constă în fapta de a omite evidențierea în acte contabile sau alte documente legale "în tot sau în parte a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor obținute";. Ca atare, într-o speță s-a reținut că nu faptul de a nu achita obligațiile fiscale acumulate către bugetul consolidat constituie infracțiune, ci sustragerea de la plata obligațiilor fiscale prin modalitățile prevăzute în textul de incriminare, așa cum au fost expuse mai sus.
Elementul material al infracțiunii de evaziune fiscală se analizează față de următoarele faze:
1. Premisa infracțiunii constă în efectuarea de operațiuni comerciale sau realizarea de venituri de către făptuitor.
Operațiunile comerciale vizate de norma de incriminare cuprind faptele de comerț, astfel cum sunt ele enumerate în art.3 Codul comercial (în vigoare la data la care s-au desfășurat relațiile comerciale între SC E SRL și SC NI SRL) actele de comerț și celelalte operațiuni supuse evidențierii în contabilitate. Prin venituri realizate se înțelege venitul realizat din orice sursă, care este supus impunerii conform Codului fiscal. Venitul se consideră realizat la data nașterii dreptului de creanță al contribuabilului contra unui debitor, și nu la data plății, plata fiind doar o modalitate de stingere a creanței.
2. Neevidențierea se raportează, în sensul legii penale, la acte contabile sau alte documente legale, înțelegând prin acestea toate documentele legale întocmite în activitatea de ținere a evidenței contabile și fiscale.
Sunt acte contabile sau alte documente legale: formularele unice pe economie, cu regim juridic de document justificativ, registrele contabile, exclusiv cele obligatorii, situațiile financiare recapitulative și declarațiile fiscale. Aceste înscrisuri au un regim strict de întocmire pe fond și pe formă și de arhivare, lipsa unui element din conținutul unui document legal nefiind de natură să vicieze existența lui atât timp cât caracterul infracțional al operațiunii nu derivă din eroarea scriptică.
3. Evidențierea unei operațiuni efectuate sau a unui venit realizat presupune mai multe etape: întocmirea documentului justificativ, înregistrarea documentului justificativ, sintetizarea operațiunilor efectuate și completarea declarațiilor fiscale.
Evidențierea pentru orice operațiune sau venit este rezultatul unor consemnări succesive în acte de natură diferită, ansamblul înregistrărilor cu privire la acea operațiune sau acel venit realizând conținutul obligației de evidențiere.
Inițial,operațiunea efectuată sau venitul realizat presupune întocmirea sau receptarea unui document justificativ: factură, bon de consum, bon de primire, notă de recepție, chitanță, stat de salarii, proces-verbal de recepție. Pe baza acestui document se efectuează înscrierea operațiunii în registrele contabile ale societății.
Pe baza acestor registre contabile se întocmesc, la finele perioadei fiscale (lunar, trimestrial sau anual) situațiile financiar-contabile recapitulative, iar ulterior, pe baza situației financiare recapitulative, contribuabilul depune declarația fiscală, la termenele indicate de lege.
Astfel, omisiunea de a evidenția poate să fie totală sau parțială, în noțiunea de neevidențiere fiind inclusă și inexistența actului contabil.
Latura subiectivă
Forma de vinovăție sub care se săvârșește această infracțiune este intenția directă calificată prin scop, fapta săvârșindu-se pentru a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Forme
Infracțiunea are caracter continuu, se consumă la data efectuării unei operațiuni neevidențiate și se epuizează la data încetării activității infracționale.
Judecătorul de cameră preliminară, analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la situația de fapt reținută și la considerațiile teoretice și practice expuse anterior, constată că, în cauză există suficiente indicii care conduc spre concluzia că, neînregistarea în evidența contabilă a SC NI SRL a facturii fiscale seria DJWCB nr.1147973/25.09.2006 emisă de SC E SRL dublată de lipsa exemplarului original al acesteia din evidența contabilă a societății SC NI SRL, la care se adaugă depunerea unei fotocopii a facturii fiscale seria DJWCB nr.1147973/25.09.2006 emisă de SC E SRL la DADR Dolj în vederea obținerii despăgubirilor în caz de calamități în agricultură, precum și depunerea de către SC NI SRL la solicitarea organelor fiscale de control a unei copii legalizate a facturii fiscale nr.1147973/25.09.2006, care însă are o altă serie decât factura pretins originală, dar și faptul că ambele societăți aveau aceeași asociați și același administrator de drept, iar în jurnalul de vânzări al SC E SRL factura fiscală 1147973/30.08.2006 a fost înregistrată cu explicația "vânzarea către persoană fizică PF", cu o valoare de 670,50 de lei, s-a făcut în mod evident în scopul sustragerii de la plata impozitului datorat bugetului de stat.
Cum SC E SRLa fost administrată în fapt de către suspecta VL, care, conform contractului individual de muncă a fost angajată pe funcția de inginer agronom, iar înregistrarea documentelor justificative în evidența contabilă se făcea de către martora CM, în baza unui contract de consultanță, oraganele de urmărire penală ar fi trebuit să stabilească, dincolo de orice dubiu, dacă martora CM și suspecta VL, se fac sau nu vinovate de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în varianta prevăzută de dispozițiile art.9 alin.1 lit.b) din Legea nr. 241/2005.
Sub acest aspect, Judecătorul de cameră preliminară, apreciază că nu au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului în cauză.
Judecătorul de cameră preliminară apreciază că există o serie de inadvertențe între depozițiile date de suspecta VL și martora CM, ce nu au fost clarificate prin probele administrate de către organele de urmărire penală.
Astfel, în declarația olografă dată în fața organelor de cercetare penală, suspecta VL susține că în dosarul de despăgubiri de la DADR Dolj a fost depusă în fotocopie factura cu seria DJWCB din 25.09.2006, iar organelor fiscale de control le-a prezentat o fotocopie legalizată a acelei facturi, ce prezenta, însă, seria DJVEU și că își explică acest fapt printr-o "greșeală la fotocopierea ei", dar că ulterior le-a prezentat organelor fiscale de control factura în original, fără a mai fi alt fel de probleme.
Or, este evident că, la fotocopierea unui facturi originale nu se poate produce niciun fel de "eroare" care să determine imprimarea pe fotocopie a unei alte serii față de seria facturii originale.
Faptul că suspecta VL ar fi prezentat organelor fiscale de control originalul facturii respective este nereal, aspect ce reiese din Procesul verbal de control financiar încheiat la data de 18.01.2008 (f.14-24 dosar UP), organele de control menționând că factura în original nu se regăsește printre documentele puse la dispoziția organelor de control ca urmare a solicitării exprese a acestora.
Mai mult decât atât, în declarația dată în fața organelor de cercetare penală la data de 11.05.2011, suspecta VL a afirmat că este vina contabilului, respectiv a martorei CM, care ținea evidența contabilă pentru ambele societăți la acel moment și care, atunci când și-a dat probabil seama că a omis să înregistreze factura în contabilitatea SC E SRL(plătitoare de TVA), nu a mai făcut această operațiune nici la SC NI SRL(care nu avea obligația colectării de TVA), prin această neînregistrare neurmărindu-se însă sustragerea de la plata de TVA.
După ce face această afirmație, în declarația dată în calitate de suspect, la data de 27.06.2014 suspecta VL afirmă că a completat conținutul unei singure facturi fiscale, iar în declarația dată în aceeași calitate la data de 05.10.2016, suspecta VL afirmă că a completat factura fiscală seria DJWCB nr.1147973/25.09.2006 emisă de SC E SRL prin care atesta vânzarea unei cantități de 92.000 de kg de grâu sămânță către SC NI SRL pentru suma de 93.058 de lei, la solicitarea martorei CM, care i-a înmânat un facturier al SC E SRL în acest scop, iar prețul pe kg și valoarea înscrisă în factură i-au fost comunicate de martoră în baza datelor existente în contabilitate.
În plus, în declarația dată în calitate de suspect la data de 05.10.2016, suspecta a mai afirmat că a completat și cea de-a doua factură cu seria DJVEU nr.1147973/25.09.2006 emisă de SC E SRLtot la solicitarea martorei CM, care a motivat această solicitare prin faptul că cea de-a doua factură trebuie să aibă același scris cu prima factură.
Or, conform depozițiilor martorei CM, în perioada în care a fost angajată în calitate de contabil la cele două societăți comerciale, martora nu avea acces la documentele financiar contabile decât în prezența suspectei VL.
Potrivit dispozițiilor art.131 alin.1 și 2 Cpp:
(1) Când se constată că există contraziceri între declarațiile persoanelor audiate în aceeași cauză, se procedează la confruntarea lor dacă aceasta este necesară pentru lămurirea cauzei.
(2) Persoanele confruntate sunt audiate cu privire la faptele și împrejurările în privința cărora declarațiile date anterior se contrazic.
La adoptarea soluției, Judecătorul de cameră preliminară are în vedere și depoziția martorului PF care confirmă faptul că operațiunea atestată în jurnalul de vânzări al SC E SRL cu explicația "vânzarea către persoană fizică PF", cu o valoare de 670,50 de lei, era fictivă, dar și depoziția martorului TA, care arată că suspecta VL era cunoscută printre angajații SC E SRL ca "doamna directoare".
Așadar, organele de urmărire penală ar fi trebuit să procedeze la confruntarea suspectei VL și a martorei CM cu privire la faptele și împrejurările asupra cărora aceste se contrazic.De asemenea, judecătorul de cameră preliminară apreciază că ar fi trebuit identificate și alte persoane, care au fost angajate în cadrul celor două societăți comerciale, pentru a fi audiate în calitate de martor.
Pentru aceste considerente, Judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 341 alin. 6 lit. b) cod procedura penala, va admite plângerea formulata de petentul Statul Român prin ANAF, prin mandatar DGRFP Craiova, împotriva Ordonanței nr.479/P/2013 din 26.06.2017 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj si a Ordonanței nr.135/II/2/2017 a Prim-Procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj.
Va desființa în parte Ordonanța nr.479/P/2013 din 26.06.2017 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj si a Ordonanța nr.135/II/2/2017 a Prim-Procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, si va trimite cauza Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj in vederea completării urmăririi penale cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005.
In baza art. 275 alin. 3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare vor rămâne in sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRȘTE
In baza art. 341 alin. 6 lit. b) cod procedura penala, admite plângerea formulata de petentul Statul Român prin ANAF, prin mandatar DGRFP Craiova, cu sediul in Craiova, str. Mitropolit Firmilian nr. 2, județul Dolj, împotriva Ordonanței nr.479/P/2013 din 26.06.2017 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj si a Ordonanței nr.135/II/2/2017 a Prim-Procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj.
Desființează în parte Ordonanța nr.479/P/2013 din 26.06.2017 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj si a Ordonanța nr.135/II/2/2017 a Prim-Procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, si trimite cauza Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj in vederea completării urmăririi penale cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005.
In baza art. 275 alin. 3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare rămân in sarcina statului.
Definitiva.
Pronunțată in camera de consiliu, azi, 31.10.2017.
Judecătorul de cameră preliminară,
CC
Grefier,
CMC
Red.jud. C.C.
Tehnored.C.M.C.
2/17.12.2017
