Prescripţia executării pedepsei. Suspendarea cursului prescripţiei pe durata amânării executării pedepsei
| Comentarii |
|
C. pen., art. 126, art. 128 alin. (2)
în perioada cât executarea pedepsei este amânată potrivit art. 453 C. proc. pen., cursul termenului de prescripţie a executării pedepsei se suspendă, conform art. 128 alin. (2) C. pen.
Ca atare, într-o asemenea situaţie, termenul de prescripţie prevăzut în art. 126 începe să curgă de la data când amânarea executării pedepsei a expirat.
C.S.J., Secţia penală, decizia nr. 4692 din 22 octombrie 2003, www.scj.ro
Prin sentinţa penală nr. 716 din 14 decembrie 2001, Judecătoria Turda a admis contestaţia la executare a condamnatei R.S. şi a constatat că executarea pedepsei de 3 ani şi 4 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 251 din 1 aprilie 1992 a Judecătoriei Cluj, rămasă definitivă prin nerecurare, este prescrisă.
Recursul în anulare declarat în cauză este fondat.
Potrivit art. 126 alin. (1) lit. b) C. pen., termenul de prescripţie a executării pedepselor cu închisoare până la 15 ani este de 5 ani plus durata pedepsei ce urmează a fi executată.
Conform art. 128 alin. (2) şi (3) din acelaşi cod, cursul termenului de prescripţie prevăzut în art. 126 este suspendat în cazurile şi condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală, prescripţia re-luându-şi cursul în ziua în care a încetat cauza de suspendare.
Intre dispoziţiile legale în temeiul cărora se amână sau se întrerupe executarea pedepsei şi, prin urmare, se suspendă cursul prescripţiei executării sunt cele ale art. 453 C. proc. pen., de care condamnata a beneficiat timp de 3 ani, 8 luni şi 11 zile, cât timp executarea pedepsei de 3 ani şi 4 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 251 din 1 aprilie 1992, a fost amânată.
Ţinând seama de perioada cât prescripţia executării pedepsei a fost suspendată, în cauză termenul de prescripţie se împlineşte la 7 iunie 2004, şi se compune din termenul de 8 ani şi 4 luni (rezultat din însumarea termenului de 5 ani cu pedeapsa de 3 ani şi 4 luni) la care se adaugă durata de 3 ani 8 luni şi 11 zile cât timp, ca urmare a amânării executării pedepsei, cursul prescripţiei a fost suspendat.
Prin urmare, hotărârea instanţei prin care s-a admis, la 14 decembrie 2001, înainte de împlinirea termenului, contestaţia la executare şi s-a constatat prescrierea executării pedepsei aplicate inculpatei, este contrară legii.
Aşa fiind, recursul în anulare a fost admis, s-a casat hotărârea atacată şi s-a respins contestaţia la executare formulată de inculpată.
