Tratament ce nu poate fi asigurat în reţeaua sanitară a penitenciarelor, dar care nu prezintă urgenţă
| Comentarii |
|
C. proc. pen., art. 453 alin. (1) lit. a)
Dacă din cuprinsul expertizei medico-legale efectuate rezultă că într-adevăr condamnatul suferă de o afecţiune care nu poate fi
tratată în reţeaua sanitară a D.G.P.-ului, ci doar a Ministerului Sănătăţii, însă cum nu necesită urgenţă şi nu are consecinţe asupra stării de sănătate a condamnatului, se apreciază că suferinţele nu îl pun în imposibilitatea de a executa pedeapsa, neputând constitui temei al amânării, respectiv al întreruperii pedepsei.
C.S.J., Secţia penală, decizia nr. 3900 din 11 octombrie 2000
Tribunalul Timiş, prin sentinţa penală nr. 236 din 27 martie 2000, a respins cererea condamnatului de întrerupere a executării pedepsei.
Recursul declarat de condamnat, cu motivarea că boala de care suferă îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa, este nefondat.
Potrivit concluziilor cuprinse în raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză, condamnatul prezintă secţiune veche de tendon achilian la piciorul stâng şi secţiune parţială de tendon la cel drept, care necesită intervenţie chirurgicală de specialitate ce nu constituie o urgenţă şi nu poate fi efectuată în reţeaua sanitară a Direcţiei Generale a Penitenciarelor, motiv pentru care se propune internarea sub pază într-o clinică de specialitate
In raport cu precizările menţionate din raportul de expertiză, corespunde realităţii că petiţionarul trebuie supus unei intervenţii chirurgicale, dar suferinţele sale nu-l pun în imposibilitate de a executa pedeapsa, cerinţă esenţială pentru întreruperea executării, operaţia chirurgicală neconstituind o urgenţă.
In consecinţă, recursul a fost respins.
Notă: In lumina jurisprudenţei C.E.D.O., apreciem că în situaţia în care condamnatul necesită o intervenţie chirurgicală care nu poate fi tratată în reţeaua sanitară a D.G.P. se impune întreruperea sau amânarea executării pedepsei în vederea efectuării acestei intervenţii, în caz contrar putând a se reţine încălcarea art. 3 din C.E.D.O., care impune nu doar obligaţia generală negativă a statului de a nu supune persoanele aflate sub jurisdicţia sa la tratamente contrare art. 3 din C.E.D.O. dar şi obligaţia pozitivă de a lua măsuri preventive pentru asigurarea integrităţii morale şi corporale a persoanelor private de libertate (respectiv măsuri pentru evitarea riscului supunerii la rele tratamente, asigurarea unor condiţii de detenţie minimale, asigurarea unui tratament medical adecvat şi măsuri preventive de natură a împiedica exercitarea relelor tratamente de către particulari).
