Prescripţia executării pedepselor. Contopirea ulterioară a pedepselor aplicate. Data la care se socoteşte termenul de prescripţie a executării pedepsei
| Comentarii |
|
C. pen., art. 126 alin. (1) lit. b), alin. (3)
în cazul pedepselor aplicate prin mai multe hotărâri distincte de condamnare, pentru infracţiuni concurente, contopite ulterior printr-o hotărâre judecătorească definitivă, termenul de prescripţie a executării pedepsei se socoteşte de la data când hotărârile de condamnare au rămas definitive, şi nu de la data când hotărârea prin care a fost dispusă contopirea acestora a rămas definitivă.
C.A. Alba-lulia, Secţia penală, decizia nr. 184 din 14 martie 2006
Prin sentinţa penală nr. 515 din 27 mai 1992 a Jud. Sibiu, rămasă definitivă la data de 7 octombrie 1992, condamnatului S.S.E. i-a fost aplicată o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen.
Prin sentinţa penală nr. 1303 din 9 decembrie 1992 a Jud. Sibiu, rămasă definitivă la data de 2 ianuarie 1993, aceluiaşi condamnat i-a fost aplicată pedeapsa de 2 ani 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. c), e), g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Ulterior, prin sentinţa penală nr. 184/1999. rămasă definitivă prin nerecurare, cele două pedepse au fost contopite, urmând ca în final, condamnatul să execute pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare, fiind emis în acest sens mandatul de executare nr. 280 din 8 martie 1999.
în baza acestui mandat de executare, condamnatul a fost încarcerat la data de 21 iunie 2004.
Ulterior încarcerării, condamnatul a formulat o contestaţie la executare, solicitând să se constate îndeplinirea termenului de prescripţie a executării pedepselor aplicate şi punerea de îndată în libertate.
Instanţa de fond a respins contestaţia la executare, instanţa de apel, menţinând hotărârea primei instanţe, considerând că termenul de prescripţie nu s-a împlinit, întrucât termenul de socoteşte de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care au fost contopite pedepsele aplicate condamnatului.
împotriva acestor hotărâri a declarat recurs condamnatul, solicitând ca în urma casării hotărârilor atacate şi admiterii contestaţiei la executare, să se constate că executarea pedepselor aplicate este prescrisă.
Recursul este fondat.
Potrivit prevederilor art. 126 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) C. pen., termenul de prescripţie a executării pedepsei este de 5 ani, plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, termen care se socoteşte de la data când hotărârea de condamnare a rămas definitivă.
Raportat la cele arătate anterior, se constată că la data încarcerării condamnatului -21 iunie 2004, termenele de prescripţie de 8 ani, respectiv 7 ani şi 6 luni erau expirate, socotite de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
In consecinţă, în urma admiterii recursului şi casării hotărârilor atacate, a fost admisă contestaţia la executare, s-a constatat ca fiind prescrisă executarea pedepselor, dispunându-se punerea condamnatului în libertate.
<Vezi şi alte speţe de drept penal:
