Procedură penală. Jurisprudență Procedură civilă şi penală (căi de atac, competenţe etc.)

Tribunalul BACĂU Sentinţă penală nr. 316 din data de 03.10.2013

La această instanță, la data de 10.01.2013 a fost înregistrată la nr. 287/110/2013, plângerea petentei S.C. S.I. S.R.L. Bacău cu sediul în mun. Bacău, împotriva Rezoluției de scoatere de sub urmărire penală nr. 1546/P/2012 din 19.10.2012 dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău (plângere înaintată prin fax la data de 09.01.2013).

În motivarea plângerii se arată că:

Soluția prim procurorului cât și a procurorului de caz este o invocație în materie juridică, încălcând atât reglementările aplicabile cât și practica constată în materia infracțiunilor economice și bancare.

Dosarul a stat timp de 2 ani în cercetare, iar în acești 2 ani, Parchetul nu a administrat nici o probă de natură a lămuri obiectiv lipsa banilor din cont care, în cazul de față, fiind vorba de emiterea de CEC-uri fără acoperire în valoare de 2 miliarde ROL, se impunea. Și mai interesant este că soluțiile pronunțate culmea se dau pe considerentul că lipsește latura obiectivă în condițiile în care singurele probele administrate sunt declarațiile unui învinuit, declarațiile persoanei prejudiciate coroborat cu analiza superficială a contractului de vânzare-cumpărare și a facturilor emise. Parchetul nici după doi ani de cercetări neștiind că celălalt învinuit este în faliment, dosar 2262/91/2009 Tribunalul Vrancea, fiind anexat un extras.

Prim procurorul argumentează nelegal în fila 6 Ordonanță că deși s-a cerut de petentă expertiza contabilă prin plângerea formulată, era necesar ca aceasta să insiste în această probațiune. Petenta solicită să se arată de domnul procuror câte cereri sunt necesare ca să fie luate în considerare de Parchet și temeiul de drept procesual penal al formulării de zeci de cereri cu același obiect.

Argumentația prim procurorului nu se găsește în nici un manual și în nici o lege în vigoare, astfel că petenta a considerat că se află într-o situație unică în România, unde parchetul legiferează cu de la sine putere.

Mai mult, solicită să se observe că soluția pronunțată este contradictorie și nelegală sub dublu aspect:

Cercetarea faptelor penale a trenat inexplicabil astfel încât să se prescrie răspunderea penală vis a vis de art. 84 din Legea 59/1934; iarăși prim procurorul argumentează lipsa de diligență a propriei instituții, prin argumente hilare, că de fapt petenta a stat în pasivitate și nu a făcut nimic nu parchetul și poliție, care în doi ani de zile au administrat doar luarea unei declarații de la învinuit (fila 5 Ordonanță).

Procurorul în soluționarea plângerii pronunță soluții diferite pentru fapte diferite dar care s-au săvârșit la aceeași dată și care au aceeași pedeapsă. Astfel pentru infracțiunea prevăzută la art. 84 pct. 2 din Legea 59/1934 s-a apreciat că nu există latură obiectivă, iar pentru 84 pct. 3 s-a susținut că s-a prescris răspunderea penală.

În ambele cazuri, dacă silogismul juridic este corect, trebuia să se constate prescripția pentru ambele fapte de la art. 84 pct. 2 și 3, orice discuție cu privire la latura obiectivă fiind împiedicată de prescripție.

În toate cazurile s-a solicitat să se cunoască cine ca răspunde pentru nesoluționarea dosarului în termen util, în ipoteza în care se va menține soluția prescripției răspunderii penale, acesta fiind pe rol de doi ani de zile.

S-a solicitat să se observe că:

- s-a solicitat de petentă proba cu expertiza contabilă, care să verifice atât dacă mărfurile comercializate au fost înregistrate în contabilitate, care a fost destinația acestora, cui au fost încredințate, fiind mărfuri cu caracter special (țigări), dacă au fost plătite taxele și impozitele pe acestea, precum și dacă în perioada desfășurării activității incriminate acesta și societatea S.C. C.I. S.R.L. dețineau în cont, disponibil pentru a fi acoperite debitele sale și în sfârșit, dacă la data livrării mărfii, încredințării, emiterii cecurilor și introducerii lor în bancă, învinuitul și societatea sa, din punct de vedere obiectiv aveau acel disponibil în cont și prezumat la data scadenței. Această probațiune era obligatorie, procurorul eliminând nelegal și cu de la sine putere administrarea probatoriului care să dovedească existența disponibilului (a se vedea fila 2 paragraf 5 din soluția atacată).

- probele necesare cercetării faptelor administrate nu au fost administrate. Se consideră că era esențial ca Parchetul să dispună adrese la băncile emitentului care să comunice dacă în perioada tranzacționării mărfurilor plătite cu CEC-urile fără acoperire, există sau nu disponibil în cont.

Soluția a fost criticată atât sub aspectul probatoriilor cât și în drept.

1. Interpretarea eronată a puținelor probe avute în vedere:

A, Sub aspectul faptelor de la art. 84 pct. 2 și 3 din Legea 59/1934

- soluția procurorului se bazează culmea pe declarația unui învinuit, a unei persoane care a prejudiciat cu sume importante și cu buna știință petenta. Demn de menționat este și atitudinea prim procurorului, care citând trunchiat din plângerea formulată apreciază că cele două miliarde lei vechi sunt modice (sume "imense"; în opinia prim procurorului fila 3 Ordonanță).

- în circumstanțiere, atât prim procurorul cât și procurorul de caz interpretează eronat datele de pe CEC-urile de la dosar și facturi care sunt clare: scadența facturii 8489/2008 este în 16.02.2008 termen scris clar pe factură cu mențiunea CEC la livrare.

- CEC-ul emis de emitent a fost introdus cu respectarea scadenței și a politicilor bancare la 14.02.2008 astfel încât să se deconteze acesta la scadență. Motivul este simplu și tine de logica comercială elementar, necunoscută parchetului. Prim procurorul vine cu o nouă ipoteză că de fapt petenta a introdus CEC-ul înainte cu 4 zile spre decontare. CEC-ul are nevoie între 7-14 zile maximum să se deconteze funcție de circuitul bancar și banca trasă.

- data scadenței facturii cădea într-o zi de sâmbătă (16.02.2008) aspect ce era simplu de verificat de procurorul de caz în cei doi ani de instrumentare a dosarului.

- sâmbăta băncile comerciale nu lucrează. Pentru a nu se pierde scadența, CEC-ul a fost introdus corespunzător în bancă la 14.02.2008 (joi) data scrisă de emitent pe CEC 18.02.2008 făcând să se încalce scadența pe factură, dar neconstituind un motiv de neprezentare a CEC-ului în termen.

- ING Bank Galați a introdus CEC-ul la decontare cu respectarea normelor BNR la 14.02.2008 și a art. 29 din Legea 29/1934, aspect care este reținut de procuror în prima pagină a soluției, ultimul paragraf. CEC-ul este plătibil la vedere, acesta nu are scadența astfel încât banca l-a operat direct în circuit însă până la decontare au trecut 3 zile lucrătoare refuzul fiind dat luni (18.02.2012). Luni firesc este prima zi lucrătoare ulterioare scadenței de sâmbătă 16.02.2008.

- CEC-urile au fost completate integral de emitent. Procurorul susține că acestea erau în alb doar semnate și ștampilate de emitent, fără a preciza care sunt probele ce dovedesc acest aspect, mai ales că nu s-a făcut o expertiză grafologică în dosar. CEC-urile au același scris și sunt semnate și ștampilate de emitent. S-a considerat că datele din CEC au fost scrise de beneficiar însă nu se arată cum s-a ajuns la această concluzie, apreciind petenta că s-a validat în mod evident declarația învinuitului.

Prim procurorul contrazice în tot soluția procurorului de caz. În timp ce procurorul de caz susține că CEC-ul a fost introdus ulterior spre decontare, prim procurorul susține că dimpotrivă (fila 6 din Ordonanță) CEC-ul a fost introdus anterior cu 4 zile mai devreme și că în practica sa nu putea fi introdus în acest mod. Dacă ar fi avut în vedere înscrisurile de la dosar se consideră că ar fi observat că banca a validat operațiunea conform normelor bancare în vigoare, fiind o operațiune făcută la termen, altfel neputând fi executată.

În concluzie, S.C. S.I. S.R.L. nu a introdus ulterior CEC-ul, încălcând scadența și nici nu și-a asumat insolvabilitatea acestuia. S-a respectat întocmai contractul și scadența, prin urmare lipsa de disponibil este asumată direct de învinuit. Tot logica indică faptul că oricând între livrarea mărfii și scadența acesteia, adică între 06.02.2008 și 16.02.2008, numiții C.H. și S.C. C&D I. S.R.L. puteau să comunice lipsa de disponibil. Nu au făcut acest lucru. Și mai interesant este că la o zi după livrarea mărfii adică 07.02.2008 procurorul precizează că emitentul a fost introdus în CIP.

Adică învinuiții știau exact la livrarea mărfii că nu au cu ce plăti, nu au comunicat petentei acest lucru la livrare și nici ulterior livrării, când deja era oficial și opozabil tuturor, dar marfa fusese deja livrată. Petenta nu dorește să mai spună că înregistrarea în CIP operează cu incidente anterioare înregistrării în Centrală, învinuiții știind exact că nu au disponibil în cont. Este la fel de interesant de ce procurorul nu precizează ce incidente au fost operate în CIP și la ce dată au intervenit acestea.

S-a anexat în acest sens încă o dată factura și CEC-ul cu refuzul bancar și data prezentării acestuia, care scutesc petenta de orice alte comentarii.

B. Sub aspectul infracțiunii de înșelăciune art. 215 Cod penal, partea specială, pct. 1, 3, 4, 5

Motivarea nup-ului încalcă orice normă aplicabilă domeniului penal. Se apreciază că întrucât la o zi după livrarea mărfii, învinuiții au fost trecuți în CIP, aceștia nu au indus în eroare petenta.

În primul rând, cu tot respectul față de parchetul ce a instrumentat cauza, nu se înțelege ce înseamnă latura obiectivă a infracțiunii studiate. În latura obiectivă a înșelăciunii intră mai multe acțiuni/activități care nu au fost luate în calcul în pronunțarea soluției. Inducerea în eroare, singura chestiune studiată este personală, directă și nu legată de factori exteriori care nu au nici o legătură cu acțiunea în sine.

Publicarea în CIP este o formă de opozabilitate a incidentelor de plăți către terți, așadar un anunț oficial al lipsei de disponibil. Ea se face de instituțiile bancare nu de învinuiți. Rezultatul înscrierii în CIP este consecința acțiunilor frauduloase ale învinuiților nu o cauză ce-i absolvă pe aceștia de vină. Această motivare, nu poate constitui incapacitarea cercetării infracțiunii de înșelăciune, motiv pentru care s-a solicitat să se aprecieze că în acest sens nu s-au administrat nici un fel de probatorii, fapt pentru care s-a solicitat să se dispună administrarea probatoriilor complete în acest sens. S-a solicitat să se verifice ce evenimente au dus la înregistrarea în CIP și la ce dată. Prim procurorul cât și procurorul de caz nu par să acorde importanță acestor aspecte, care însă sunt esențiale în studierea faptelor reclamate.

Interpretarea eronată a dreptului în materie penală aplicabil:

- CEC-ul în alb este CEC-ul ce nu conține unul din elementele de la art. 1 din Legea 59/1934. CEC-urile cercetate au toate elementele cerute de lege, în plus nu este considerat CEC în alb, CEC-ul ce nu conține data și locul plății. Emitentul nu a contestat nicicând conținutul CEC-urilor, avea calea directă și specială conținută de art. 14 din Legea 59/1934, așadar indiferent că s-ar fi făcut dovada că a fost completat de beneficiar (dar nu este cazul) CEC-ul a respectat înțelegerea intervenită cu privire la scadența și decontarea acestuia;

- obligația emitentului este clară și este conținută de art. 3 din Legea 59/1934, aceea de a avea disponibil în cont;

- CEC-urile au fost date ca plată nu ca garanție, fiind scris direct pe CEC ce se plătește.

Pentru soluționarea plângerii s-a atașat dosarul nr. 1546/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău.

Legal citate, părțile nu s-au prezentat în instanță, însă au avut apărători.

La termenul de judecată din 04.04.2013, intimatul C.H., prin apărător a depus la dosar cerere, prin care solicită a fi respinsă plângerea, în principal, ca inadmisibilă, și în subsidiar ca tardivă, considerând că plângerea formulată de către petenta S.C. S.I. S.R.L. împotriva ordonanței nr. 919/II/2/2012 din data de 14.12.2012 este inadmisibilă, față de următoarele motive:

În conformitate cu dispozițiile art. 278/1 alin. 1 Cod procedură penală după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - art. 278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, dată de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere, în termen legal, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță.

Textul legal anterior indicat limitează în mod expres formularea plângerii numai împotriva rezoluțiilor și ordonanțelor prin care s-a dispus o soluție de netrimitere în judecată, contestarea oricărui alt act emis de către procuror în cadrul acestei proceduri judiciare fiind inadmisibilă.

Cu referire la acest aspect, s-a evidențiat că prin Decizia nr. 57/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispozițiilor date de acesta, altele decât rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art. 278/1 alin. 1 din Codul de procedură penală, este inadmisibilă.

În speță, petenta a înțeles să formuleze plângere împotriva Ordonanței nr. 919/II/2/2012 din data de 14.12.2012 emisă de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, act care nu se încadrează în sfera rezoluțiilor și ordonanțelor ce pot fi contestate în cadrul procedurii reglementate de dispozițiile art. 278/1 alin. 1 Cod procedură penală.

În concluzie, față de aspectele anterior expuse în temeiul dispozițiilor art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală solicită respingerea plângerii formulate de către petenta S.C. S.I. S.R.L., ca inadmisibilă.

În subsidiar, în ipoteza în care se va respinge excepția inadmisibilității invocate anterior, solicită admiterea excepției tardivității formulării plângerii de către petenta S.C. S.I. S.R.L., față de următoarele motive:

Potrivit dispozițiilor art. 278/1 alin. 2 Cod procedură penală, în cazul în care prim procurorul Parchetului nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut de art. 277 Cod procedură penală termenul de 20 de zile, prevăzut de dispozițiile art. 278/1 alin. 1 Cod procedură penală, curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile.

În speță, petenta S.C. S.I. S.R.L. a formulat plângere împotriva rezoluției procurorului nr. 1546/P/2012 din data de 19.10.2012, la prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, plângere înregistrată la data de 16.11.2012.

Plângerea anterior indicată nu a fost soluționată de către prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău în termenul de 20 de zile prevăzut de dispozițiile art. 278/1 Cod procedură penală.

Raportat la dispozițiile art. 278/1 alin. 1 și 2 Cod procedură penală rezultă că în situația în care prim procurorul parchetului nu a soluționat plângerea în termenul de 20 de zile instituit de dispozițiile art. 277 Cod procedură penală, petentul se poate adresa direct judecătorului în termen de 20 de zile, care începe să curgă de la expirarea termenului inițial de 20 de zile.

Plângerea formulată de către petentă trebuia soluționată de către prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău în termenul de 20 de zile prevăzut de dispozițiile art. 277 Cod procedură penală, acesta împlinindu-se la data de 07.12.2012, iar de la acest moment a început să curgă termenul de 20 de zile, care s-a împlinit la data de 28.12.2012, în interiorul căruia petenta putea sesiza instanța de judecată în temeiul dispozițiilor art. 278/1 alin. 1 Cod procedură penală.

În speță, petenta s-a adresat cu plângere instanței de judecată la data de 11.01.2013, depășind termenul stabilit în mod imperativ de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. 1 Cod procedură penală când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen.

Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit prin Decizia nr. 15/2009 că termenele prevăzute de dispozițiile art. 278 alin. 3 și art. 278/1 alin. 2 Cod procedură penală sunt, sub aspectul naturii juridice, de decădere.

În esență, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că neexercitarea dreptului procesual de a formula plângere împotriva actelor procurorului în termenele stabilite în art. 278 alin. 3 și art. 278/1 alin. 2 Cod procedură penală duce la decăderea din acest drept, determinând nulitatea plângerii depuse cu depășirea termenului prevăzut de lege, astfel încât calea de atac declarată în astfel de condiții devine tardivă.

În apărare, petenta, a precizat că, în ceea ce privește inadmisibilitatea este evident că intimatul nu are în vedere ceea ce s-a solicitat prin plângerea dedusă judecății de față:

- s-a solicitat verificare și infirmarea rezoluției de scoatere de sub urmărire penală și neîncepere a urmăririi penale din 19.10.2012, pronunțată de domnul procuror I.C.A. nu a actului judiciar de verificare al soluției de fond. Ceea ce se atacă este soluția de fond și nu soluția de verificare. Se poate observa fila 5 din plângerea formulată unde se solicită în clar infirmarea soluției la fond a procurorului I.C.A.

Este adevărat că în preambul și în motivarea plângerii se face referire și la soluția prim procurorului, fiind o soluție care se leagă intrinsec de prima rezoluție atât pe chestiuni de motivare - soluțiile sunt practic identice, dar ordonanța este chiar mai sumar motivată decât rezoluția, procedurale - infirmarea soluției la fond presupune și desființarea ordonanței și nu în ultimul rând, argumente de ordin logic - nu se poate discuta de soluția de la fond independent de actul de verificare și viceversa.

- ceea ce se solicită prin admiterea plângerii scutește petenta de orice fel de comentarii, motiv pentru care aceasta solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, văzând și dispozițiile art. 278/1 alin. 1 Cod procedură penală.

În ceea ce privește tardivitatea plângerii s-a solicitat să se respingă ca nefondată, motivat de:

- plângerea la soluția de fond prin poștă, s-a depus la 19.11.2012 la parchet dar acest lucru nu echivalează cu înregistrarea cererii la prim procuror spre competentă soluționare, anexând confirmarea de primire.

- plângerea în instanță s-a formulat la 09.01.2013 nu așa cum arată intimatul la 11.01.2013, anexând dovada trimiterii prin fax a acesteia;

- în motivarea excepției intimatul nu arată câte zile sunt în întârziere ci invocă în general, nearătând termenul de la ce dată curge și cum se calculează și când s-a împlinit termenul. Se poate observa că acest termen nu curge cum sugerează intimatul care calculează brut 40 de zile și cu nerespectarea art. 278 Cod procedură penală coroborat cu art. 278/1 Cod procedură penală.

Termenele subscrise celor două articole sunt distincte neconfundându-se și neputându-se cumula. Singurul aspect comun este dat de aplicabilitatea art. 186 Cod procedură penală. însă ceea ce interesează este data înregistrării cererii la primul procuror, această dovadă neregăsindu-se la dosar. S-a precizat că petenta face dovada trimiterii acesteia către Parchet însă data înregistrării efective la prim procuror spre competentă soluționare nu există. În acest sens invocă jurisprudența constantă în materie în spețe asemănătoare Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția penală - nr. 1384/2011.

În toate cazurile, prim procurorul s-a pronunțat în termenul procedural, neexistând dovada contrară că nu a făcut-o, simpla invocare a bănuielii intimatului că nu a fost o soluție dată în termen neputând fi apreciată ca atare.

În ceea ce privește, punerea în discuție, chiar peste termen a soluției, arată că nu există legal un termen echivalent de contestare a unei eventuale soluții de admitere a plângerii, dar pronunțată de prim procuror peste termen. Această soluție nu poate fi atacată, chiar peste termen, așadar chiar de ar fi vorba despre un astfel de caz, soluția nu poate fi decât de respingere a excepției tardivității, pentru considerente de echivalență juridică.

Pentru verificarea termenului de 20 de zile în care trebuie depusă plângerea s-a solicitat de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, înaintarea borderoului prin care se face dovada comunicării celor două rezoluții către petentă. Acestea au fost atașate la dosar, la filele 26-28.

Tribunalul, studiind actele și lucrările dosarului, constată că plângerea depusă este tardivă, pentru următoarele considerente:

Potrivit alin. 1, 2 al art. 278 ind. 1 Cod procedură penală:

"După respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Plângerea poate fi făcută și împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu.

În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile.";

Potrivit Deciziei XV/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea Recursului în interesul legii a stabilit că "sub aspectul naturii juridice a termenelor, acestea sunt termene de decădere";.

Petenta S.C. S.I. S.R.L. Bacău a formulat o plângere penală pentru cercetarea faptelor ce urmează a fi menționate, sub aspectul incidenței art. 215 Cod penal, partea specială și art. 84 din Legea 59/1934, urmând a se aprecia în baza probatoriului formulat dacă se reține incidența răspunderii penale a numitului H.C., fost asociat și administrator al S.C. C&D I. T. S.R.L., la data de 01.02.2010, fiind înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacă, la numărul 950/P/2010.

Această unitate de parchet, la data de 19.07.2012, și-a declinat competența de soluționare, în favoarea Pachetului de pe lângă Tribunalul Bacău, înregistrând astfel plângerea la numărul 1546/P/2012, la data de 31.07.2012 (fila 3 dosar urmărire penală).

La data de 19.10.2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, dispune, prin Rezoluția nr. 1546/P/2012 din 19.10.2012, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei S.C. C&D I. T. S.R.L. Constanța, C.H., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de emitere a unui cec (BE303 01426413) fără a avea la tras disponibil suficient, prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv elementul material al laturii obiective.

Neînceperea urmăririi penale față de C.H., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de emitere a unui cec (BE303 01426414) fără a avea la tras disponibil suficient, prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv elementul material al laturii obiective.

Neînceperea urmăririi penale față de C.H., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 4, 5 Cod penal, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv elementul material al laturii obiective.

Neînceperea urmăririi penale față de C.H., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 3, 5 Cod penal, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv elementul material al laturii obiective.

Neînceperea urmăririi penale față de C.H., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de emitere a unui cec căruia îi lipsește elementele esențiale, prevăzută de art. 8 pct. 3 din Legea nr. 59/1934, întrucât a intervenit termenul de prescripție a răspunderii penale.

Această rezoluție a fost comunicată petentei, prin scrisoare recomandată, la data de 26.10.2012, așa cum rezultă din xerocopia borderoului, aflată la fila 28 dosar Tribunal.

Nemulțumită de soluție, petenta a formulat plângere către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, la data de 16.11.2012.

Plângerea și-a găsit rezolvarea, prin intermediul Ordonanței nr. 919/II/2/2012 din 14.12.2012, prin care s-a respins ca nefondată plângerea petentei împotriva primei rezoluții.

Și această Ordonanță a fost comunicată petentei, potrivit xerocopiei extrasului de borderou, la data de 21.12.2012.

Prin fax, la data de 09.01.2013, petenta a formulat plângere la instanța competentă a soluționa cauza pe fond, Tribunalul Bacău, în cauză fiind vorba de o sumă de bani ce depășește valoarea de 200.000 lei, potrivit încadrării juridice date faptei de "înșelăciune cu consecințe deosebit de grave";, prevăzută de art. 215 alin. 1, 3, 4, 5 Cod penal.

Din studierea plângerii adresate instanței, după modul în care a fost formulată, se înțelege faptul că petenta a formulat plângere împotriva ambelor acte ale procurorilor, și împotriva rezoluției procurorului de caz, nr. 1546/P/2012, cât și împotriva Ordonanței prim-procurorului nr. 919/II/2/2012.

Din acest punct de vedere, intimatul, prin apărătorul ales a înțeles să invoce excepția inadmisibilității plângerii, interpretând-o ca fiind făcută împotriva ordonanței prim-procurorului nr. 919/II/2/2012.

Este adevărat că potrivit art. 278 ind. 1 Cod procedură penală instanța de fond investită cu soluționarea unei plângeri, trebuie să analizeze doar plângerea împotriva primului act emis de procurorul de caz.

Așa, după cum se vede, însă, petenta a menționat în plângerea sa și Rezoluția nr. 15546/P/2012 a procurorului, fiind nemulțumită de soluția acestuia.

Așadar, Tribunalul a fost investit cu soluționarea plângerii împotriva primei rezoluții. Era normal, ca în expunerea cronologică a faptelor să se indice și ordonanța prim-procurorului prin care le-a fost soluționată prima plângere.

Prin urmare, instanța nu poate soluționa prezenta cauză, pe ideea inadmisibilității, așa cum s a înțeles să se apere intimatul.

Revenind la cea de-a doua apărare a intimatei, cea a tardivității plângerii, Tribunalul constată că aceasta est fondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 2781 alin. (1) Cod procedură penală, termenul de introducere a plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată este de 20 de zile și curge de la data comunicării actului prin care conducătorul parchetului ori procurorul ierarhic superior a respins plângerea formulată conform art. 275-278 împotriva rezoluției sau ordonanței de netrimitere în judecată.

În cazul în care conducătorul parchetului sau procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul de 20 de zile prevăzut pentru introducerea plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată curge, conform art. 2781 alin. (2) Cod procedură penală, de la data expirării termenului inițial de 20 de zile, în care conducătorul parchetului ori procurorul ierarhic superior trebuia să rezolve plângerea conform art. 277 Cod procedură penală. Acest din urmă termen de 20 de zile, în care conducătorul parchetului sau procurorul ierarhic superior trebuie să rezolve plângerea conform art. 277 Cod procedură penală, se calculează întotdeauna de la data primirii plângerii de către organul judiciar competent să o soluționeze.

Zilele de 27.12.2012, 28.12.2012 au fost zile lucrătoare, astfel încât nu se poate pune problema discutării prorogării termenului.

Intimatul, a avut apărător angajat, și a solicitat, în baza art. 193 Cod procedură penală restituirea cheltuielilor judiciare, reprezentând onorariu avocat ales, depunând în acest sens chitanța și factura, în cuantum de 2.000 lei.

În baza culpei procesuale, petenta urmează a suporta atât cheltuielile judiciare avansate de stat, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală cât și a cheltuielilor judiciare avansate de intimat, potrivit art. 193 Cod procedură penală.

În temeiul art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală respinge ca tardivă plângerea formulată de petenta S.C. S.I. S.R.L. Bacău cu sediul în mun. Bacău, împotriva Rezoluției de scoatere de sub urmărire penală nr. 1546/P/2012 din 19.10.2012 dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău.

Menține rezoluția atacată.

În temeiul art. 193 Cod procedură penală obligă petenta să achite intimatului C.H. suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat.

Procedură penală. Jurisprudență Procedură civilă şi penală (căi de atac, competenţe etc.)

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Procedură penală. Jurisprudență Procedură civilă şi penală (căi de atac, competenţe etc.)