Procedura prevăzută de art. 278/1 C.proc.pen. Natura juridică. Acte premergătoare efectuate de organele de politie.

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal

Calea plângerii prev. de art. 278¹ C.proc.pen. nu a fost instituită de legiuitor pentru a se ocoli sau pentru a fi ignorate căile ordinare de atac prevăzute de lege împotriva unei hotărâri judecătoreşti greşite şi nici nu a fost elaborată pentru determinare la declanşarea abuzivă de litigii penale şi nici nu s-a instituit o nouă cale de atac ordinară.

În acest context, nemulţumirile părţilor dintr-un proces cu referire la modul concret de soluţionare a cauzei trebuie să îmbrace forma căilor de atac în limitele recunoscute de lege, neputându-se obţine o suplimentare a gradelor de jurisdicţie prin promovarea unei plângeri penale împotriva poliţiştilor care au efectuat acte premergătoare în cauză.

Invocarea de către petent a neadmiterii administrării probelor de către procuror ori organele de poliţie nu poate fi avută în vedere deoarece administrarea lor vizează procesul penal numai după începerea urmăririi penale, fază care presupune garanţiile procesuale pentru efectuarea unei urmăriri penale complete.

Altfel spus, în etapa actelor premergătoare, etapă care se situează în afara procesului penal, nu pot fi administrate mijloace de probă, ci doar se fac verificări cu privire la presupuse fapte penale şi, nefiind început procesul penal, petentul nu a dobândit calitatea de parte vătămată şi ca atare nici pe cea de parte civilă.

Sentinţa penală nr. 114/28.10.2008

Petiţionarul A.K.A.A. a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj trimiterea în judecată în urma efectuării urmăririi penale a inspectorului de poliţie S.O. şi a agentului şef de poliţie I.E., ambii pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, abuz în serviciu contra intereselor publice, favorizarea infractorului şi instigare la discriminare prev.şi ped.de art. 246 C.pen., art.247 C.pen., art.248 C.pen., art. 264 C.pen. şi art. 317 C.pen., toate cu aplicarea art.33 lit.a C.pen.

În esenţă, infracţiunile ar consta în aceea că inspectorul de poliţie S.O., în calitate de organ de cercetare al Poliţiei judiciare la formaţiunea de cercetări penale din cadrul unei secţii a Poliţiei municipiului Cluj-Napoca, cu ştiinţă, şi-ar fi îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu în dosarul penal nr.8021/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, înaintând procurorului actele premergătoare începerii urmăririi penale încheiate cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală doar la data de 5 martie 2008, cu toate că plângerea penală formulată de persoana vătămată A.K.A.A. prin care a solicitat cercetarea penală a lui S.I., D.A., Poliţia de Frontieră Borş, Biserica Reformată Cluj - prin preot paroh S.J. pentru fapte prevăzute de Codul penal, a fost înregistrată la parchet la 30 noiembrie 2006.

Petentul a mai susţinut că poliţiştii S.O. şi I.E., în calitate de organe de cercetare penală ale Poliţiei judiciare în cadrul formaţiunii de cercetări penale şi, respectiv, a celei de investigaţii criminale din cadrul unei secţii a Poliţiei municipiului Cluj-Napoca, se fac vinovaţi de abuz în serviciu pentru faptul că în

dosarul penal nr.374/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj în care au efectuat acte premergătoare începerii urmăririi penale faţă de petiţionar pentru infracţiunea de ameninţare prev. şi ped. de art.193 C.pen., cei odi poliţişti au procedat la audierea numitelor L.I. şi K.E. care nu au fost propuse ca martore de

A.K.A.A. sau de persoana vătămată S.I. care a formulat plângerea penală.

În fine, petiţionarul susţine că poliţiştii de mai sus, în calităţile care au fost învederate, s-au manifestat abuziv pentru că în dosarul penal 174/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca în care făptuitorii au efectuat urmărirea penală faţă de petiţionar pentru infracţiunea de abandon de familie, în mod repetat, l-au citat pe petent la sediul secţiei de poliţie, solicitându-i să depună acte doveditoare din care să rezulte că acesta a achitat pensia de întreţinere datorată fiicelor sale minore şi în anul 2008, cu toate că plângerea penală a fost formulată de partea vătămată S.I., care a reclamat faptul că A.K.A.A. nu şi-a îndeplinit, cu rea credinţă, obligaţiile de întreţinere pentru perioada iunie 2007-ianuarie 2008.

Prin rezoluţia din 10 iulie 2008 dată în dosar 246/P/2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză în temeiul art.228 şi art.10 lit.a C.proc.pen., apreciind că nu poate fi pusă în mişcare acţiunea penală fiind aplicabile prevederile art.10 lit.a C.proc.pen.

S-a reţinut de către procurorul cauzei că actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în dosarele penale nr.8021/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, nr.374/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj precum şi cele care se efectuează în dosarul penal nr.174/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, la plângerile penale formulate de S.I şi A.K.A.A. nu constituie fapte de abuz de funcţie din partea poliţiştilor S.O. şi I.E., investiţi cu soluţionarea cauzelor penale, sub supravegherea procurorului, astfel că actele încheiate, cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală şi de a se solicita acte în dovedirea îndeplinirii obligaţiilor de întreţinere, ulterior formulării plângerii penale pentru infracţiunea de abandon de familie prev. de art. 305 lit.c C.pen., nu constituie acte sau fapte abuzive, de îngrădire a drepturilor petentului A.K.A.A., crearea pentru acesta a unor situaţii de inferioritate sau de ură, pe teme de naţionalitate, rasă, sex sau religie şi nici o favorizare a persoanelor faţă de care s-au efectuat acte premergătoare începerii urmăririi penale pe baza plângerilor formulate de A.K.A.A..

Procurorul arată că citarea procedurală a petentului la secţia de poliţie conform art. 175 şi urm.C.proc.pen. şi prezentarea de către această persoană a dovezilor de plată a pensiei de întreţinere ulterior formulării plângerii penale de către S.I. în dosarul penal nr.174/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, nu constituie încălcări ale atribuţiilor de serviciu ale poliţiştilor S.O. şi

I.E. întrucât acestia, în calitate de organe de cercetare ale poliţiei judiciare şi în conformitate cu prevederile art. 202 C.proc.pen., au obligaţia să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului în cauza penală în curs de soluţionare şi să lămurească speţa sub toate aspectele, adunând probe atât în favoarea, cât şi în defavoarea învinuitului.

Împrejurarea că dosarul penal nr.8021/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca nu a fost instrumentat într-un termen rezonabil, raportat la momentul formulării plângerii penale de către A.K.A.A., nu realizează elementele constitutive ale infracţiunii prev.de art. 246 C.pen., întrucât poliţistul

S.O. nu şi-a exercitat funcţia cu rea credinţă, neurmărind, direct sau indirect, şi neacceptând vătămarea intereselor legale ale persoanei vătămate.

Împotriva rezoluţiei procurorului din 10 iulie 2008 petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetulului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, iar prin rezoluţia din 19 august 2008 procurorul ierarhic superior a respins-o ca neîntemeiată, arătând că din analizarea dosarului nu se poate reţine vinovăţia lucrătorilor de poliţie, nefiind vătămate interesele legale ale petentului. Procurorul general precizează că la 1 iulie 2008 petentul a depus o plângere penală împotriva numiţilor S.O. - inspector de poliţie şi I.E. - agent şef poliţie, ambii pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art. 246 C.pen., abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prev.de art. 247 C.pen., abuz în serviciu contra intereselor publice prev.de art. 248 C.pen., favorizarea infractorului prev. de art. 264 C.pen. şi instigare la discriminare prev. de art. 317 C.pen., susţinând, în esenţă, că cei doi poliţişti îl hărţuiesc şi că o îndrumă pe fosta lui soţie să depună plângeri mincinoase împotriva sa, condiţii în care el poate fi chemat la organele de cercetare penală când doresc lucrătorii de poliţie.

Procurorul general arată că activităţile poliţiştilor reclamaţi, nu sunt de natură infracţională.

Din cuprinsul dosarului rezultă că petentul a fost căsătorit cu numita S.I. până în anul 2005 când cei doi au divorţat. Din căsătorie au rezultat minorele A.R. şi A.N.. După divorţ, foştii soţi s-au acuzat reciproc de diferite fapte penale.

În dosarul 8021/P/2006 în care numitul A.K.A.A. a depus plângere împotriva fostei soţii pentru nerespectarea unei hotărîri judecătoreşti, organele de poliţie au propus neînceperea urmăririi penale, soluţie confirmată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca. Poliţiştii acuzaţi de către petent au întocmit referate cu propunere de neîncepere a urmăririi penale faţă de acesta, soluţii confirmate de parchet. Referitor la afirmaţia petentului că poliţiştii o determină pe fosta lui soţie să depună plângeri penale împotriva sa, se apreciază că aceasta este lipsită de orice argument probator. Este evident că dacă împotriva unei persoane se formulează plângere penală, poliţiştii cărora li se repartizează dosarele pentru instrumentare au obligaţia să verifice aspectele sesizate, inclusiv prin chemarea persoanei la sediul poliţiei. Nu în ultimul rând, se remarcă că poliţiştii formulează doar propuneri privind soluţia ce urmează a se adopta în cauză, soluţia care se pronunţă aparţine procurorului şi este supusă controlului instanţelor judecătoreşti.

S-a concluzionat astfel că cei doi poliţişti nu se fac vinovaţi de infracţiunile imputate de petent.

Împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, întemeiată pe art.278¹ C.proc.pen. petentul A.K.A.A. a formulat plângere.

Petentul a solicitat admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei procurorului şi trimiterea cauzei la Parchetul Curţii de Apel Cluj în vederea începerii urmăririi penale împotriva inspectorului de poliţie S.O. şi agent şef de poliţie I.E. pentru comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C.pen., abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prev. de art. 247 C.pen., abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C.pen., favorizarea infractorului prev. de art. 264 C.pen. şi instigare la discriminare prev.de art. 317 C.pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.

În faţa instanţei, la 21 octombrie 2008, petentul s-a constituit parte civilă cu suma de 1000 lei cu titlul de daune morale ca efect al comiterii infracţiunilor faţă de cei doi făptuitori.

Curtea, examinând plângerea formulată prin prisma motivelor invocate, a ajuns la următoarele constatări:

Plângerea adresată instanţei de judecată competente prin care persoana nemulţumită de modul în care a fost soluţionată în cadrul Ministerului Public plângerea prevăzută de art. 275-278 C.proc.pen. are, între altele, natura juridică a unei căi de atac şi vizează controlul judecătoresc al soluţiei de neîncepere a urmăririi penale.

Această plângere, astfel cum a fost reglementată prin art. 278¹ C.proc.pen. de natură a da eficienţă dispoziţiilor art. 21 din Constituţia României şi art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale investeşte instanţa, sub un prim aspect, cu examinarea legalităţii şi temeiniciei rezoluţiei atacate.

Cum soluţionarea plângerii nu a fost reglementată printr-o procedură specială, aceasta este supusă regimului căilor ordinare de atac şi, ca atare, nu are aptitudinea provocării unui control judecătoresc în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală.

Rezultă, aşadar, că, sesizată cu plângerea menţionată, instanţa de judecată nu este investită cu atribuţii de urmărire penală, aşa încât controlul judecătoresc priveşte exclusiv efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispoziţiilor legii procesuale.

În raport de concluziile pe care această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate, instanţa de judecată competentă pronunţă una din soluţiile prevăzute de art. 278¹ alin.8 C.proc.pen.

Curtea a reţinut că plângerea împotriva soluţiei de netrimitere în judecată adresată procurorului ierarhic superior şi apoi, în caz de respingere, instanţei de judecată, nu poate viza decât aspecte de nelegalitate şi netemeinicie cu privire la cercetările efectuate asupra persoanelor la care s-a referit petentul în plângerea iniţială cu care a sesizat parchetul.

Examinând dosarul cauzei, s-a constatat că, în speţă, actele premergătoare având ca scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă existenţa infracţiunii cu a cărei săvârşire organele de urmărire penală au fost sesizate, pot duce la constatarea existenţei unora din cazurile reglementate în art.10 C.proc.pen. în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată.

În raport de această împrejurare, nejustificându-se începerea urmăririi penale şi, respectiv, declanşarea procesului penal se dispune, când urmărirea penală este de competenţa procurorului, neînceperea acesteia.

În cazul contestării acestei soluţii prin formularea plângerii prevăzute de art.278¹ C.proc.pen., controlul judecătoresc priveşte temeinicia rezoluţiei în raport de cercetările efectuate.

După cum rezultă din însăşi denumirea lor, actele premergătoare la care face referire textul art. 224 C.proc.pen., preced începerea urmăririi penale şi sunt efectuate anume în vederea acestei începeri.

Curtea examinând probatoriul administrat şi depus la dosar reţine că acesta nu demonstrează existenţa infracţiunilor reclamate de petent în sarcina celor doi poliţişti şi, drept urmare, apreciază că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale din 10 iulie 2008 dată în dosar 246/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, confirmată de procurorul general prin rezoluţia din 19 august 2008 a aceluiaşi parchet, cu nr.705/II/2/2008 este temeinică şi legală.

Infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C.pen. constă în fapta funcţionarului public care, cu intenţie, efectuându-şi atribuţiile de serviciu în mod incorect, provoacă o vătămare intereselor legale ale unei persoane fizice.

Infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prev.de art. 247 C.pen. constă în îngrădirea de către un funcţionar public a folosinţei sau a exerciţiului drepturilor unei persoane ori crearea pentru aceasta a unei situaţii de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV. În privinţa infracţiunii vizate de art. 248 C.pen., cea de abuz în serviciu contra intereselor publice, se reţine că ea constă în fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori în îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau a unei instituţii de stat ori a altei unităţi din cele la care se referă art. 145 C.pen. sau o pagubă patrimoniului acesteia. Referitor la infracţiunea de favorizare a infractorului prev. de art. 264 C.pen. aceasta constă în ajutorul dat unui infractor, fără o îneţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii, pentru a îngreuna sau a zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii.

În fine, infracţiunea de instigare la discriminare prev. de art. 317 C.pen. constă în instigarea la ură pe temei de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV.

Din verificarea ansamblului actelor premergătoare existente la dosar, curtea a constatat că în cauză nu sunt indicii şi elemente care să justifice existenţa relei credinţe a poliţiştilor, cu ocazia soluţionării plângerilor petentului.

Împrejurarea că poliţiştii au ajuns la concluzia că în dosarele invocate nu s-au săvârşit fapte penale de către persoanele reclamate, motivându-şi punctul de vedere exprimat, nu înseamnă că au comis acte abuzive, aspecte confirmate şi de hotărârile judecătoreşti pronunţate în cauză.

Curtea de Apel Cluj, la rândul său, în baza propriului examen, în contextul cauzei, asupra actelor şi lucrărilor dosarelor parchetului, constată că nu rezultă existenţa faptelor reclamate de către petent în sarcina făptuitorilor deoarece aceştia şi-au exercitat atribuţiile de serviciu cu respectarea prevederilor legale, prin propunerile dispuse motivat şi însuşite de către procuror, prin rezoluţiile date, aspecte apoi confirmate şi de hotărârile judecătoreşti pronunţate în cauză.

Astfel, curtea a considerat că în mod corect şi motivat s-a dispus soluţia neînceperii urmăririi penale faţă de făptuitorii S.O. şi I.E. pentru infracţiunile mai sus arătate, ca urmare a inexistenţei faptelor, potrivit art. 228 alin. 6 rap. la art. 10 lit. a C.proc.pen.

Din actele de la dosar rezultă că cei doi făptuitori, în dosarele care le-au fost repartizate, şi-au respectat obligaţia de a verifica aspectele sesizate, inclusiv prin chemarea persoanelor la sediul poliţiei, iar pe de altă parte, trebuie reţinut că poliţiştii formulează doar propuneri privind soluţia ce urmează a se adopta în cauză, adoptarea acesteia fiind atributul procurorului şi supusă controlului instanţelor judecătoreşti.

Potrivit art.129 din Constituţie, împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

Declanşarea unor plângeri penale împotriva poliţiştilor pentru măsurile dispuse sau nu într-un dosar nu poate determina trimiterea în judecată penală în absenţa unor probe din care să rezulte săvârşirea unor infracţiuni.

Ori, în speţă, nu s-a efectuat nici o probă în acest sens de către petent astfel încât, în mod corect, procurorii nu au reţinut comiterea infracţiunilor reclamate.

Calea plângerii prev. de art. 278¹ C.proc.pen. la care a recurs petentul nu a fost instituită de legiuitor pentru a se ocoli sau pentru a fi ignorate căile ordinare de atac prevăzute de lege împotriva unei hotărâri judecătoreşti greşite şi nici nu a fost elaborată pentru determinare la declanşarea abuzivă de litigii penale şi nici nu s-a instituit o nouă cale de atac ordinară.

În fine, reexaminându-se actele premergătoare, întocmite de parchet, curtea reţine că infracţiunile reclamate de petent nu îndeplinesc elementele constitutive ale acestora, nedovedindu-se latura subiectivă, din partea făptuitorilor.

Invocarea de către petent a neadmiterii administrării probelor de către procuror nu poate fi avută în vedere deoarece administrarea lor vizează procesul penal numai după începerea urmăririi penale, fază care presupune garanţiile procesuale pentru efectuarea unei urmăriri penale complete.

Ca atare, nefiind început procesul penal, petentul nu a dobândit calitatea de parte vătămată şi ca atare nici pe cea de parte civilă, astfel că solicitarea sa de a fi obligaţi cei doi făptuitori la plata sumei de 1000 lei cu titlu de daune morale, nu poate fi primită, faptele acestora neexistând.

În consecinţă, curtea a constatat că plângerea petentului este nefondată şi a fost respinsă ca atare, fiind menţinută rezoluţia atacată, cu consecinţa respingerii constituirii de parte civilă formulată de către petent faţă de făptuitori.

Sentinţa penală nr. 114/28.10.2008

Procedura prevăzută de art. 278/1 C.proc.pen. Natura juridică. Acte premergătoare efectuate de organele de politie.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Procedura prevăzută de art. 278/1 C.proc.pen. Natura juridică. Acte premergătoare efectuate de organele de politie.