Propunere de arestare preventivă. Condiţii de admisibilitate. Existenţa indiciilor temeinice
| Comentarii |
|
C. proc. pen., art. 148
Potrivit art. 148 C. proc. pen. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi există unul dintre cazurile enumerate la lit. a)-f) ale 148. în lipsa îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 143, respectiv a probelor sau indiciilor temeinice că inculpatul ar fi săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, măsura arestării preventive nu poate fi luată.
C.A. Alba-Iulia, Secţia pentru cauzele cu minori şi de familie, încheierea penală nr. 4 din 3 februarie 2007
Prin încheierea penală nr. 7 din 21.02.2007 pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 784/107/2007 s-a dispus admiterea propunerii formulată de D.I.I.C.O.T - Biroul Teritorial Alba cu privire la inculpatul A.N.C.; în baza art. 1491 C. proc. pen. raportat la art. 143 şi 148 lit. f) C. proc. pen. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 21.02.2007 şi până la date de 21.03.2007 pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001, constând în aceea a recrutat şi transportat în Spania pe partea vătămată P.A.A., unde prin violenţă a obligat-o să practice prostituţia în propriul folos.
în considerentele încheierii, Tribunalul a arătat că în cauză sunt întrunite cerinţele art. 143, 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv există indicii temeinice că inculpatul a săvârşit infracţiunea pentru care este cercetat, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru aceasta este mai mare de 4 ani închisoare şi lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, generat de rezonanţa socială negativă a faptului că o persoană asupra căreia planează acuzaţia săvârşirii unei infracţiuni de violenţă asupra altei persoane, este cercetată în stare de libertate, aspect care creează o stare de insecuritate în rândul societăţii.
Instanţa de fond a arătat că indiciile temeinice că inculpatul a comis fapta pentru care s-a început urmărirea penală rezultă din depoziţiile martorilor S.F.I., M.E.L., P.M., O.M., coroborate cu declaraţiile părţii vătămate P.A.A.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen inculpatul A.N.C. motivând că în cauză nu există indicii temeinice că a traficat-o pe partea vătămată, fiind dovedit că aceasta a plecat de bunăvoie cu el în străinătate.
Prin încheierea penală 4 din 23.02.2007 pronunţată în dosarul 201/57/2007 C.A. Alba lulia a admis recursul inculpatului A.N.C., a casat încheierea penală atacată şi rejudecând cauza a respins propunerea de arestare preventivă formulată de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Alba cu privire la inculpatul A.N.C. şi a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului A.N.C. de sub puterea mandatului de arestare preventivă dacă nu este arestat în altă cauză.
în fundamentarea acestei soluţii, C.A. Alba lulia a reţinut următoarele:
Conform art. 12 din Legea nr. 678/2001, constituie infracţiune de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
Conform art. 2 pct. 2 din legea sus-menţionată, prin exploatarea unei persoane se înţelege:
a) executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forţat ori cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate;
b) ţinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire;
c) obligarea la practicarea prostituţiei, la reprezentări pornografice în vederea producerii şi difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală;
d) prelevarea de organe;
e) efectuarea unor alte asemenea activităţi prin care se încalcă drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Din declaraţiile părţii vătămate P.A.A. a rezultat că încă de când l-a cunoscut pe inculpatul recurent aceasta ştia de la martora P.M. „(...) acesta şi fratele lui, duc fete la produs în Spania.”
Partea vătămată a afirmat că a plecat de bunăvoie cu inculpatul recurent în Spania, fiind îndrăgostită de acesta, iar familia sa nu accepta această relaţie. Din declaraţiile date de partea vătămată nu rezultă că a fost constrânsă în vreun fel de către inculpat, nu a fost înşelată şi nu i s-au dat bani sau alte foloase pentru a i se obţine consimţământul pentru a pleca în Spania. împrejurarea că inculpatul a ajutat partea vătămată să-şi obţină paşaportul şi că i-a dat bani pentru a pleca împreună în Spania nu conduce automat la concluzia că acest fapt s-a petrecut în scopul de a exploata partea vătămată de către un inculpat care avea o autoritate asupra părţii vătămate. De reţinut este faptul că la data când cei doi au plecat în Spania inculpatul recurent era minor iar partea vătămată era majoră. în aceste condiţii consimţământul părţii vătămate de a-1 însoţi pe inculpat nu poate fi considerat viciat de capacitatea ei de a discerne.
Din actele existente până în prezent la dosarul cauzei nu a rezultat că, odată ajunşi în Spania, inculpatul ar fi constrâns partea vătămată să se prostitueze. Chiar dacă partea vătămată a afirmat că era bătută de inculpat pentru că nu câştiga mulţi bani, tot ea a afirmat că violenţele exercitate asupra ei s-au manifestat din cauză că îl suspecta pe inculpat că nu-i este fidel, iar principala cauză a plecării sale din Spania a fost tocmai aceasta.
Afirmaţiile părţii vătămate s-au coroborat cu declaraţiile martorei S.F., singura persoană audiată care a avut cunoştinţă direct de cele petrecute.
Ceilalţi martori audiaţi în cauză nu au cunoscut decât faptul că partea vătămată a plecat în Spania cu inculpatul, că au călătorit împreună, deşi au încercat să ascundă acest fapt, iar din declaraţiile părţii vătămate C.C. nu au rezultat fapte referitoare la partea vătămată P.A.A.
întrucât din actele existente la dosarul cauzei nu au rezultat suficiente indicii că inculpatul recurent ar fi săvârşit infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, că partea vătămată ar fi fost exploatată de către inculpat în sensul cerut de dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 678/2001, în cauză Curtea a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile cerute de art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen., a casat încheierea atacată şi a dispus punerea de îndată a inculpatului în libertate.
